De același autor
Hârjoneala din scena politică românească a ecranat cel mai mare şoc pe care economia românească şi piaţa sa financiară l-au suferit în ultimii zece ani. Hidroelectrica, un colos energetic, şi-a cerut singură insolvenţa, instanţa a acceptat-o şi un avocat va conduce procedurile de reorganizare a activităţii.
România riscă să-şi piardă ratingul investiţional după intrarea Hidroelectrica în insolvenţă, avertizează agenţia de evaluare financiară Moody’s. Este primul avertisment lansat de o agenţie de rating către autorităţile de la Bucureşti, după şocanta şi deloc aşteptata intrare în insolvenţă a companiei care produce o treime din energia României. Situaţia de la Hidroelectrica este un eveniment negativ pentru ratingul României, deoarece pune sub semnul întrebării tot programul de listări la Bursă convenit cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), ar putea presupune cheltuieli ale statului pentru a plăti datoriile furnizorului de energie şi injectează incertitudine în piaţa financiară, deoarece poate fi un precedent pentru declanşarea insolvenţei altor companii de stat, punctează analiştii de la Moody’s.
Nimic nu avertiza, în urmă cu trei săptămâni, că Hidroelectrica, această perlă a coroanei energiei româneşti, ar avea vreo problemă. Dimpotrivă. Colosul energetic obţinea, fără emoţii, un credit de 30 de miloane de euro la finalul lunii mai. La ora insolvenţei, Hidroelectrica stătea pe un pachet total de împrumuturi bancare de aproximativ jumătate de miliard de euro, potrivit estimărilor avocatului care va coordona procedura de insolvenţă. Evident, băncile finanţatoare s-au înfuriat la aflarea veştii privind insolvenţa. Toată lumea cunoştea problemele companiei. Cu toate acestea, Hidroelectrica derula un program ambiţios de investiţii în valoare de aproximativ un miliard de euro, pe care băncile se arătau dispuse să-l finanţeze. De ce? Pentru că se bizuiau pe suportul statului, aşa cum indica însăşi opinia de rating exprimată de Moody’s în urmă cu trei luni. Problemele companiei surveneau din pierderile ocazionate de secetă şi de vremea nefavorabilă de la începutul acestui an şi din celebrele contracte cu aşa-numiţii băieţi deştepţi, prin care Hidroelectrica vindea energie la preţuri cu 30% mai mici decât costurile sale de producţie. În mod normal, observau analiştii de la Moody’s, contractele pe termen lung nu ar fi o problemă, ba chiar sunt un factor care poate echilibra riscul. Totuşi, pentru Hidroelectrica, date fiind dependenţa companiei de condiţiie hidrologice volatile şi abilitatea sa limitată de a-şi renegocia volumele şi preţurile de livrare, aceste contracte pe termen lung pot deveni o povară, spunea Moody’s în 26 martie 2012, când înnegrea calificativul de risc atribuit Hidroelectricii, de la stabil, la negativ. Moody’s se aştepta ca Hidroelectrica să fie condusă de un management privat, mai aştepta concluziile unor investigaţii ale Comisiei Europene, care bănuia că această practică a preţurilor mici, captive unor contracte pe termen lung, ascunde un ajutor pe care statul român îl dă diverşilor beneficiari ai afacerii.
Iluzia managementului privat şi a listării companiei la Bursă în octombrie a fost spulberată de declanşarea procedurilor de insolvenţă. Odată cu ea a fost injectată în minţile investitorilor spaima că autorităţile de la Bucureşti se pot folosi de trucuri de acest gen şi în alte cazuri. S-a născut o incertitudine, o tensiune în piaţa financiară, care ar putea avea ca efect prăbuşirea ratingului României, sistarea investiţiilor străine pentru o vreme, fuga banilor străini şi, odată cu ea, eventuala devalorizare a monedei naţionale. Primele victime au apărut. Valoarea acţiunilor Fondului Proprietatea, care controlează 20% din Hidroelectrica, a fost retezată de Bursă. Ministerul Finanţelor nu mai găseşte uşor finanţare ieftină. Dacă ratingul va fi tăiat, costurile asociate împrumuturilor statului se vor mări, ceea ce va apăsa pe deficitul bugetar cu efecte care se pot prelungi dincolo de acest an electoral.
Cum s-a ajuns aici se ştie. Hidroelectrica a vândut, în 2011, băieţilor deştepţi, energie la un preţ de 130 de lei pe un megawat oră pe care l-a produs cu o cheltuială de 172 de lei. O asemenea „afacere“ este un dezastru pentru orice companie. O analiză atentă a evoluţiei situaţiei la Hidrolectrica naşte semne de întrebare. În primul rând, este o mare confuzie în atitudinea preşedintelui interimar al Consiliului de Administraţie de la Hidroelectrica, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). El a aprobat iniţial rezultatele financiare pentru ca, subit, să constate un dezastru financiar. Apoi a negat, într-o primă fază, că ar şti ceva despre insolvenţă, pentru ca apoi să admită că a semnat-o. Semne de întrebare apar şi la o privire aruncată asupra celui care gestionează temporar reorganizarea judiciară a Hidroelectrica. Avocatul Borza Remus-Adrian apare în scriptele oficiale cu două nume. O vreme s-a numit Borsa. Dar nu confuzia numelui este alarmantă în cazul Hidroelectrica, ci inexistenţa unei expertize care să-l recomande într-o afacere atât de complexă. Oricum, reorganizarea activităţii ar putea fi lentă, dificilă şi ar putea fi blocată de multiple obstacole, avertizează analiştii de la Raiffeisen Bank într-o notă către investitori. Posibilitatea ca exerciţiul insolvenţei să poată anula contractele „băieţilor deştepţi“ este o ipoteză de lucru care nu justifica o asemenea acţiune, susţin unii jurişti. E un preţ exagerat. A creat o imagine de ţară nesigură, imprevizibilă şi riscantă. //
