Ineficienţa guvernării ameninţă BNR

Din perspectiva economiei, guvernarea PSD-ALDE este ineficientă. Factura de sa­larii şi de cheltuieli sociale a sectorului pu­blic va creşte cu 16,6% în acest an faţă de 2016 şi a fost compensată de reducerea investiţiilor, de capturarea integrală a pro­fitului şi rezervelor com­paniilor de stat și de re­sus­citarea supraaccizei la car­bu­ranți, la care renunţaseră în euforia câştigării gu­ver­nării. Dar creşterea sala­rii­lor care sfidează produc­ti­vitatea va amplifica datoria publică, după modelul Gre­ciei.

Guvernanţii insistă cu încăpăţânare să im­pună anul viitor transferul contribuțiilor so­ciale în sarcina angajatului, exerciţiu din care speră să obţină în plus vreo trei mi­liarde de lei, aşa cum i-a şoptit, pro­babil, cineva lui Dragnea. Care va fi şme­cheria prin care vor creşte încasările sta­tului din contribuţii sociale prin acest exer­ciţiu, care presupune scăderea pre­siu­nii fiscale şi renunţarea la taxa de şomaj, rămâne un mister, dar ne putem închipui că minţile mediocre care au ticluit pro­gra­mul intenționează o taxare suplimentară a unor venituri.

Ineficienţa atragerii fondurilor europene este dramatică, în primele şapte luni ale acestui an au intrat în buget doar 274 de milioane de euro din fondurile structurale şi de coeziune. Investiţiile străine directe stagnează, nimeni nu-şi riscă banul într-o ţară condusă haotic şi imprevizibil. Nu avem de altfel investiţii străine, ci doar pro­fit reinvestit de către companiile străine.

„Leul este supraevaluat în continuare din cauza intrărilor de ca­pital în scădere și a ma­jorării costului unitar cu forța de muncă“, aver­t­i­zează economiştii grupului UniCredit. Nimeni nu în­drăzneşte încă să evalueze efortul băncii centrale de a frâna devalorizarea leului, este însă posibil ca exer­ci­ţiul să fi consumat în sep­tembrie un miliard de euro din vistieria de valută.

Dacă expertiza dubioasă a lui Vâlcov nu era de ajuns, premierul şi-a luat un avocat drept consilier pe teme finan­cia­re. Pro­blema nu este numai faptul că Gheorghe Piperea nu are habar de economie, ci realitatea că este un adversar înverşunat al pieţei financiare şi al conducerii BNR, deoarece este interesat să câştige bani din procese contra băncilor.

Alianţa de guvernare a declanşat un atac frontal împotriva independenţei băncii cen­trale. Aparent, BNR a cedat atunci când a injectat în piaţă 9 miliarde de lei pen­tru a ameţi ROBOR-ul, dobânda la ca­re se împrumută băncile între ele. Prin aceas­tă manevră, BNR a şters urmele lă­sate de Fisc, care şi-a „îmbunătăţit“ colec­tarea cu biciul, punând practic firmele să împrumute bani pentru a vira la timp birurile, şi cele lăsate de Trezorie, care s-a împumutat de zor din piaţă pentru a plăti salarii şi pensii.

Parlamentarii din arcul de putere au atins limita ridicolului, stabilită de celebra fra­ză: „dacă Rasdaq este vinovat, să fie an­chetat“, şi se joacă cu ideea anchetării economiei de piaţă. Până la urmă, ROBOR este un indicator stabilit în tranzacţii de piaţă, nu este impus de BNR, cum cred habarniștii de la putere. Parlamentarii tră­iesc euforia anchetelor, iar legi importante şi reforme esenţiale pentru economie sunt ignorate sine die.

Analiştii de la UniCredit estimează nu doar o devalorizare treptată a leului în 2018, dar şi o majorare a dobânzilor, pro­vocată de presiuni inflaţioniste. „Inflația anuală ar putea accelera peste 2% din cauza reintroducerii accizei la car­bu­ranți ș­i a scumpirii energiei electrice și a gazelor naturale, toate reflectate în prețurile plătite de consumatori. Inflația totală și cea de bază ar putea depăși țin­ta BNR în ianuarie 2018... BNR ar putea reacționa majorând dobânda de politică monetară de trei ori, până la nivelul de 2,5% în intervalul februarie-mai 2018“, arată analiştii UniCredit.

Ce vor face atunci guvernanţii, când nu vor avea bani, dobânzile vor creşte, leul se va devaloriza şi toţi salariaţii României vor înnebuni de nervi la vederea flu­tu­ra­şului de salarii, cu birurile lui cu tot? Vor tăbărî pe banca centrală, pentru a-i suge valuta din vistierie?

Anul viitor, guvernul va trebui să îm­pru­mute 16,2 miliarde de euro, pentru a-şi aco­peri deficitul bugetar şi pentru a-şi plă­ti datoriile scadente. Dar necesarul total de finanţare externă pentru anul viitor va depăşi 42,7 miliarde de euro, deoarece şi firmele au datorii de achitat, iar deficitul contului curent, acea diferenţă negativă în­tre valuta care intră în ţară şi cea care iese, va consuma singur 7,8 miliarde de eu­ro. De unde vor face guvernanţii rost de atâta valută şi, mai ales, la ce costuri o vor împrumuta, dacă atacă iresponsabil independenţa BNR şi o pun să susţină leul fragilizat de măsurile nerealiste ale pro­gra­mului de guvernare? Vom trăi probabil ex­perienţa devastatoare a ajustării prostiilor guvernării prin curs şi prin inflaţie, adică devalorizarea leului şi scumpirea vieţii.

În această conjunctură fluidă, a imposturii dublate de urmărirea punctuală a in­te­re­su­lui personal, chiar dacă ţara pierde, este esenţială rezistenţa băncii centrale în faţa presiunilor exercitate de echipa de poli­ti­cieni aflată la guvernare. Până la urmă, asaltul împotriva independenţei băncii cen­trale este, probabil, preţul plătit de corifeii de la BNR care nu au luat în serios proiectul adoptării monedei unice. Să fi avut acum euro, nu ne mai puteam ajusta pe curs şi pe inflaţie pe spinarea ro­mâ­nului obişnuit, că politicienii s-au imu­nizat, au conturi în valută.