De același autor
Scena politică din țară pare sufocată de tensiuni, multe dintre ele inutile, ineficiente și cu potențial exploziv. Desigur, scenariul de bază este centrat pe câștigarea alegerilor prezidențiale, obiectiv care, pentru grupările suveranist-izolaționiste pare a justifica chiar o strategie agresivă. Însă personajul susținut de acestea, autodeclarat „puternic”, și-a continuat campania de o manieră stridentă, presărată cu declarații bizare, iraționale și, pe alocuri periculoase. În paralel, unul dintre susținătorii lui ascundea în casă o colecție impresionantă de armament de luptă, letal, care a născut suspiciunea unei potențiale dezlănțuiri a unor atacuri teroriste, pe modelul exersat de mercenarii din Africa. Privit în ansamblu, planul de destabilizare a României pare să fie bagheta magică prin care un candidat extremist să devină președintele României. Însă acest peisaj politic tensionat poate distruge în câteva luni economia României și, odată cu ea, poate arunca în sărăcie populația ei.
Dacă legiunea domnului care a zburat în Dubai ar fi acționat, cu arsenalul de arme ascuns prin diverse case, atunci, probabil că ne-am fi întors în 1991, când mineriada a spulberat speranțele de bunăstare ale românilor și a injectat în economie o inflație care, timp de câțiva ani, a avut intensitatea specifică războaielor civile. Întrebarea e: vrem să ne întoarcem în 1991, când leul s-a devalorizat cu 120%, salariul mediu exprimat în dolari scădea de la 98 de dolari la 76 de dolari și inflația urca cu 170%? Desigur, nu vrem asta, însă dacă această gașcă dirijată de fugarul din Dubai ar fi folosit arsenalul din dotare, atunci efectul asupra economiei ar fi fost dramatic. Acum intervenția autorităților pare să fi stopat posibile atacuri asupra statului cu efect destabilizator, însă pericolul destabilizării economiei și instalării sărăciei în viețile noastre nu a trecut.
Primul risc este cel al instabilității politice acutizate, care ar declanșa o tăiere a ratingului suveran al țării de către agențiile de evaluare financiară. Ce se poate întâmpla? Un dezastru absolut pentru bunăstarea noastră. Cel mai clar exemplu este Turcia, care, după o criză politică a fost retrogradată de agențiile Fitch și Moody’s la categoria ratingului nerecomandat investițiilor, sau la gunoi (junk), cum se mai spune. Înainte de căderea la junk, un dolar costa 2,90 lire turcești. Astăzi, un dolar costă, la cursul oficial al băncii centrale a Turciei, 36,47 lire turcești, o devalorizare amețitoare. Inflația a urcat și ea, iar acum, după aproape zece ani, și-a „revenit” la 39%. Evident, dobânzile au urcat la cer, devenind aproape de neatins de către afacerile și cetățenii Turciei.
Al doilea risc se naște din discursul izolaționist al candidatului proclamat suveranist, care a dezvăluit jurnaliștilor de la cotidianul Politico ambițiile sale de a naționaliza afacerile țării și de a alunga investitorii străini. Acasă, voci suveraniste ne dezmeticesc din visele democratice susținând că suntem „o colonie”. Ei bine, o eventuală victorie a candidatului extremist-suveranist ar declanșa o retragere masivă a investițiilor străine și o paralizie totală a banilor europeni. Cât va rezista leul, câte locuri de muncă se vor pierde, până unde va urca inflația? Iată întrebări fără un răspuns clar, deoarece odată declanșată apocalipsa asupra economiei, este greu de estimat amploarea fenomenelor și intensitatea lor. Candidatul extremist nu a oferit nicio garanție votanților privind dezvoltarea economică a României, crearea de locuri de muncă, temperarea inflației, preocupări majore ale populației, în schimb a lansat ideea construirii unor canale de apă.
Al treilea risc este crearea unei elite de oligarhi, de tipul celor din Rusia, total aserviți puterii politice, care, eventual, ar putea prelua companiile de unde au fost alungați investitorii străini. Probabil că atunci când solicita o contribuție nerambursabilă de 50 de milioane de euro pentru campania sa electorală de la oameni de afaceri îi ademenea cu oferte din care aceștia nu doar să-și recupereze banii, ci să-i multiplice.
În esență oferta electorală a candidatului izolaționist, presărată cu minciuni mari și scandaloase, are potențialul de a distruge economia românească și de a arunca în sărăcie, nediscriminatoriu, aproape întregul popor. Popor care trebuie să înțeleagă că devalorizarea leului va spulbera puterea sa de cumpărare, atâta câtă e. Ne plângem de salarii, însă la finalul anului trecut salariul mediu, de 5.645 de lei, era echivalent cu 1.189 de dolari sau 1.135 de euro. Un salt spectaculos de la salariul mediu de 65 de dolari, cât era în 1991, după mineriadă, care n-ar fi fost posibil fără cele peste 118 miliarde de euro (cât erau în 2023) investițiile străine și fără cele peste 60 de miliarde de euro primite din fonduri europene.
Oferta suveranist-izolaționistă ne poate lăsa fără bani, ne poate arunca în șomaj, poate afecta serviciile de sănătate și poate scumpi puținele medicamente care se vor mai putea importa. O ofertă-iluzie, care ascunde capcana revenirii la sărăcie absolută și dictatură necesară pentru a o impune. Vrem asta? Nu cred, însă pentru a înțelege ce vrem trebuie să evaluăm atent ce se ascunde în fața minciunilor prin omisiune livrate de candidatul izolaționist. //
