De același autor
Impactul emoțional al măsurilor de limitare a cheltuielilor unui buget tensionat a fost imens, deși nu era un secret pentru nimeni că situația fiscală precară a României va impune corecții importante. Această ordonanță nu este însă altceva decât un răspuns transmis de guvernul român instituțiilor europene, investitorilor, piețelor financiare și agențiilor de rating. O temporizare menită să nu blocheze fluxul de bani de care are țara nevoie pentru a achita exact acele salarii, pensii și alte cheltuieli esențiale pentru țară. Acest răspuns a inclus însă măsuri inutile și iraționale, cum e reapariția ineficientei și controversatei taxe pe stâlp, care a rămas în istoria economică recentă a României ca un experiment eșuat.
Dar măsurile luate prin această ordonanță sunt menite să transmită mesajul că Guvernul înțelege problemele financiare ale țării, restabilind astfel încrederea în economia românească. Pentru a înțelege urgența acestor măsuri, care se vor dovedi insuficiente pentru redresarea finanțelor țării, trebuie să evaluăm și contextul care le-a impus, sintetizat de altfel de avertismentul primit de la agenția de evaluare financiară Fitch. Haosul politic instalat în ultima parte a anului a spulberat încrederea piețelor financiare în economia românească, care se baza inclusiv pe stabilitatea politică. În analizele lor, agențiile de rating insistau asupra faptului că stabilitatea politică este un factor de susținere a ratingului de țară. Cum ratingul suveran al României, acea notă dată de agențiile de evaluare financiară care descrie, de fapt, încrederea piețelor financiare că un stat își va putea onora obligațiile de rambursare a datoriei, este la limita de jos dincolo de care se instalează prăbușirea în haos, era obligatorie o corecție.
În istoria recentă am avut un exemplu în 2009, când un buget dezechilibrat de pomenile unui alt an electoral a declanșat o criză de proporții, care a devalorizat brutal leul, a falimentat gospodării cu credite imobiliare și a afectat negativ bunăstarea românilor. O criză care a fost depășită cu ajutorul Fondului Monetar Internațional, al Băncii Mondiale și al Comisiei Europene. Acum situația este însă și mai dramatică, deoarece problemelor provocate de cheltuielile statului li se adaugă situația tensionată și incertitudinea care afectează economia europeană, în contextul dramatic al războiului din Ucraina.
Criza de încredere actuală a fost declanșată de programul economic devastator de irațional transmis verbal de unul dintre cei doi candidați care au intrat în finala pentru fotoliul de la Cotroceni. Călin Georgescu declara pentru politico.eu că va naționaliza toate companiile. El a vorbit despre „un val tulbure de privatizări după căderea comunismului” și „a promis că își va folosi primele 100 de zile pentru a recupera aceste bunuri”. „Poporul român, nu străinii, să aibă proprietăți în țara mea”. Și a adăugat, în forță: „În România, nicio privatizare nu este justificată”.
Reacția piețelor financiare a fost aproape imediată și previzibilă: s-au retras masiv bani din țară, iar agenția de rating Fitch, care trebuia să evalueze România în primăvara acestui an, a intrat în acțiune și a coborât la cel mai jos nivel ratingul suveran, lansând un avertisment dur.
Niciun guvern din lume nu putea să stea cu mâinile încrucișate și să arunce țara în haos. Dacă nu apăreau măsuri severe de reducere de cheltuieli și de alimentare suplimentară a veniturilor, probabil deja am fi avut o degradare a ratingului, o imposibilitate a statului de a se împrumuta și o devalorizare puternică a leului. Dacă leul se devaloriza, atunci orice majorare de salarii și pensii ar fi fost anulată de valoarea scăzută a monedei naționale. În plus, haosul economic s-ar fi instalat și salariul mediu românesc, acum mai mare decât cel din Grecia sau din Ungaria, ar fi coborât dramatic. În acest caz puteam vorbi de sărăcie, deoarece investițiile s-ar fi retras, economia ar fi intrat în recesiune și veniturile populației s-ar fi redus brutal, iar șomajul s-ar fi extins.
Desigur, măsurile din ordonanță par a avea semnătura acelorași contributori care au gândit reintroducerea taxei pe stâlp și au sugerat majorări de salarii ignorând productivitatea. Dar adevărata perspectivă asupra fiscalității o vom avea atunci când va fi prezentată schița bugetului de stat pentru 2025. Atunci vom afla care sunt calculele pentru acumularea veniturilor și ce presiune vor exercita cheltuielile rigide asupra bugetului. Tot atunci, vom afla dacă se va apela și la o majorare a TVA, cu menținerea unei taxări indirecte neschimbate în domeniile sensibile, așa cum sunt ele definite de legislația fiscală actuală. România are una dintre cele mai mici cote de TVA, la același nivel cu Cipru, unde însă deficitul fiscal nu a explodat.
Din păcate, pentru a evita un dezastru, Guvernul României trebuie să fie gata să facă tot ce este necesar pentru a evita o criză, parafrazându-l pe Mario Draghi, în discursul său anticriză pe când conducea Banca Centrală Europeană. Iar celor care sunt enervați acum de înghețarea salariilor sau de tăierea privilegiilor, le-aș reaminti un avertisment transmis de Milton Friedman: „Stai cu ochii pe cât cheltuie Guvernul, pentru că acesta este impozitul adevărat. Nu există un buget dezechilibrat. Plătești pentru aceasta fie sub formă de taxe, fie indirect, sub formă de inflație sau datorie”. //
