Păstorii „băieţilor deştepţi“

Nodul gordian al afacerilor păguboase nu poate fi tăiat decât prin privatizare.

Interesul gestionarilor Fondului Proprietatea faţă de contractele Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“ şi calculul privind pierderile produse de acestea vine de la poziţia de acţionar semnificativ pe care o are Fondul în marile companii energetice. Şefii Fondului Proprietatea aşteaptă, de pildă, ca o cincime din profitul Hidroelectrica să i se verse în conturi, potrivit deţinerii de acţiuni pe care o are. Este într-un anume sens un discurs dibaci despre capacitatea de a obţine profit pe care o are Hidroelectrica, util în ochii celor care ar putea investi în acţiunile Fondului Proprietatea. Avertismentul lansat de Greg Konieczny, vicepreşedinte executiv la Franklin Templeton Investments, are substanţă. Cel mai mare producător de energie din România are o listă lungă de investiţii potenţiale şi cheltuie anual sume importante pentru a-şi menţine capacităţile de producţie. În condiţiile în care costurile sale sunt prea mari faţă de preţurile mici la care vinde energie, investiţiile viitoare sunt proiecte imposibil de realizat. Dar Hidroelectrica este programată să se listeze la Bursă în 2012. Tot experţii Franklin Templeton au estimat că statul ar putea obţine bani frumoşi dacă ar vinde un pachet mare de vreo 20% din acţiunile sale. „Pentru Hidroelectrica estimăm că poate scoate 2,2 miliarde de euro din listare, iar Nuclearelectrica ar putea obţine 1,3 miliarde de euro, fără ca statul să piardă controlul. Ar putea folosi banii pentru achiziţii în ţară sau în afară“, a apreciat Greg Konieczny.

Se pare că nodul gordian al afacerilor păguboase nu poate fi tăiat decât prin privatizarea afacerii. Italienii au procedat aşa cu ENI, iar timpul a arătat că privatizarea, e drept, lansată şi pe bursele internaţionale, a consolidat compania. Se pare că acesta este şi sfatul experţilor FMI, care cer chiar statului, potrivit unor surse, să renunţe la pachetul de control şi să vândă 51% din companie. Planul iniţial mergea pe linia cuminte, a vânzării unui pachet de 10% din acţiunile companiei. Ultima experienţă bursieră, aceea cu 10% din acţiunile campionului energetic Petrom, a fost un eşec, ceea ce poate indica, într-adevăr, o reţinere a investitorilor faţă de o ofertă care nu le dă un cuvânt de spus în companie. Există temeri privind o eventuală listare: aceea că statul ar pierde din mâini o unealtă influentă şi eficientă pentru politicile sale sociale. Asta pentru că Hidroelectrica poate livra cea mai ieftină energie. Un timp. O privire aruncată în culisele datelor sale financiare arată că, dacă lucrurile ar merge aşa, cheltuielile ar sufoca afacerile companiei. Nu mai vorbim aici de investiţii. De altfel, o miză esenţială a pieţei româneşti a energiei este atragerea investiţiilor, fără de care ceea ce avem devine neperformant şi generaţiile viitoare vor plăti curentul mai scump ca la Paris. Polonezii n-au avut aceste temeri. Ei au lansat un ambiţios program de privatizare, evident, prin Bursa din Varşovia, a unui grup de companii din energie. S-au ţinut de program, în ciuda momentului neprielnic pentru listări în piaţa de capital. „Evident, poţi aştepta întotdeauna un moment mai prielnic, dar piaţa este aşa cum este, iar companiile au nevoie de fonduri de investiţii acum“, declara ministrul Trezoreriei, Aleksander Grad. El a adăugat că unele companii îşi pot pierde valoarea dacă stopează investiţiile sau nu găsesc un investitor privat.

Ecuaţia e simplă: România are nevoie de energie electrică ieftină şi are la dispoziţie două surse ideale: energia hidro şi cea nucleară. Pentru a furniza curent ieftin, însă, ambele industrii au nevoie de investiţii majore. Unele analize avansau că sistemul energetic românesc ar avea nevoie de investiţii în valoare de 15-20 de miliarde de euro. Cert este că poate absorbi vreo 10 miliarde cu ochii închişi. Investiţiile trebuie să ne intereseze deoarece numai aşa avem şanse să cumpărăm energie electrică la costuri rezonabile. Falimentul unor companii care procesează cărbune a fost, în fond, premeditat şi dirijat de către statul care acum are ezitări în a rezolva problema. Compania Huilei, de pildă, a intrat în cercul vicios al datoriilor către stat din cauza faptului că, în anii ‘90, a vândut energie sub preţul de cost. Şi atunci a ales să nu-şi mai plătească obligaţiile către stat. Spre această situaţie se îndreaptă şi Hidroelectrica, dacă nu devine o afacere eficientă. Deocamdată, şefii companiei dau asigurări că ar renegocia celebrele contracte cu „băieţii deştepţi“.

Directorul general al companiei, Constantin Trihenea, spune că toate contractele au clauze de renegociere şi, ca atare, va face „tot posibilul“ să mărească preţurile de vânzare şi să scadă cantităţile livrate. El speră ca preţurile renegociate să ajungă la nivelul pieţei.
Ţinteşte, prin această manevră, şi eventuala reziliere a unor contracte. Speranţa privind renunţarea la practica preţului sub costuri vine de la Comisia Europeană, care ar putea constata că schema se califică în categoria ajutorului de stat. Ne putem aştepta deci la un val de euroscepticism, care să năpădescă o parte din spaţiul public. Ne mai putem aştepta la dezbateri isterice privind scumpirea energiei livrate populaţiei. Ideea e că, atunci când o companie vinde un produs la un preţ care nu-i acoperă cheltuielile, fie dă faliment, fie scumpeşte produsul. N-are de ales. Oricum, un lucru e aproape cert: deşi a evitat vânzările pe bursa energiei, compania se va vinde
pe bursa valorilor. Depinde la ce valoare. //

Afaceri miraculoase

Cum a făcut Hidroelectrica să vândă sub costuri şi să afişeze profit?

Cine sunt „băieţii deştepţi“? Un grup mixt format din industriaşi şi negustori. Analistul Aurelian Dochia rafinează sintagma şi consideră că aceasta s-a extins nemeritat şi asupra unor clienţi industriali, cu foc continuu, care oriunde în lume cumpără energie la preţuri mai mici, deoarece sunt captivi din punct de vedere tehnic. El explică faptul că energia electrică nu poate fi păstrată în depozit. Ea se pierde pur şi simplu dacă nu este livrată. Ca atare, orice producător de energie este interesat de contracte ferme cu mari consumatori, care consumă energie 24 de ore din 24. Adriean Videanu, fostul ministru al Economiei, a folosit şi el acest argument. Nu este singurul.

Clienţii care au încheiat contracte de livrare a energiei cu Hidroelectrica sunt de două tipuri: negustori şi industriaşi. Din prima categorie fac parte firme specializate în livrarea energiei, cum ar fi Alpiq, Energy Holding sau EFT România. În grupa industriaşilor găsim producătorul de aluminiu Alro Slatina, Arcelor Mittal sau Electromagnetica. În 2010, Alro a cumpărat peste 3 milioane de Mwh, iar Arcelor Mittal peste 1,7 milioane de Mwh. Prima companie a cumpărat un Mwh cu 112 lei, a doua cu 130 de lei. Electromagnetica, o clientă mai mică, a plătit un Mwh cu 132 de lei. Interesant este însă faptul că printre clienţi se găseşte şi simbolul falimentului industriei energetice româneşti, ţinut artificial în viaţă cu bani publici: CNH Petroşani. Campioana datoriilor către stat a plătit 160 lei pe Mwh cumpărat de la Hidroelectrica! Un alt client ocazional este patinoarul din Braşov, care a cumpărat electricitate de la Hidroelectrica cu 140 de lei pe Mwh. Nucleul de negustori de energie a cumpărat energia mai ieftin decât a făcut-o combinatul siderurgic de la Galaţi. Astfel, Alpiq Romindustries a plătit un preţ mediu de 120 de lei pe Mwh, iar sora sa Alpiq Romenergie a cumpărat Mwh cu 119,6 lei. Împreună au cumpărat peste 3,5 milioane de Mwh. Energy Holding, firma creată de controversatul om de afaceri Bogdan Buzăianu, a plătit, în medie, 120 de lei pe Mwh şi a cumpărat 2,6 milioane de Mwh.

Acum, contractele semnate de Energy Holding se află sub lupa anchetatorilor, care cercetează eventuale prejudicii aduse statului prin subdimensionarea preţurilor. Ca să putem înţelege dacă preţurile sunt sau nu corecte, ar trebui să aflăm cât costă un Mwh produs de Hidroelectrica. În 2010, de pildă, compania a produs 19.852 de Gwh şi a vândut 22.567 de Gwh. Sunt critici care consideră că Hidroelectrica a cumpărat energie din piaţă, la preţuri mai mari, deoarece nu-şi putea satisface obligaţiile faţă de aşa-numita piaţă reglementată. Evident, criticii acestui fenomen consideră că, dacă Hidroelectrica n-ar fi avut acele contracte cu băieţii deştepţi, n-ar fi cheltuit în plus. Într-adevăr, a cumpărat energie la costuri care evoluează între 195 şi 230 de lei pentru un Mwh. Dar cât a cheltuit Hidroelectrica? Destul de mult. Costurile sale totale au depăşit 3 miliarde de lei. Un calcul simplu ne arată că Hidroelectrica a livrat o cantitate de energie de peste 22.500 de Gwh la un cost mediu de 133 de lei pentru un Mwh!! Deci, mult mai mare decât tariful perceput în celebrele sale contracte cu „băieţii deştepţi“.

E adevărat, mult mai mare şi decât tariful la care livrează energie pentru consumatorii casnici. Practic, singurii care au plătit un preţ mai mare sunt cei care exportă energia, dar aceasta a fost o afacere de mici dimensiuni. Mittal s-a apropiat de preţul de cost, dar combinatul siderurgic a parafat tranzacţia prin piaţa spot dirijată de Operatorul Pieţei de Energie Electrică din România (OPCOM). Există şi aici suspiciuni dinspre UE privind un aranjament preferenţial. Dar Mittal, care face afaceri în Europa, ştie că suspiciunea că ar cumpăra energie la un preţ subvenţionat i-ar crea posibile probleme în relaţiile cu partenerii europeni, aşa că a ales calea „corectă“, a tranzacţiilor pe piaţa organizată.

Costurile companiei sunt imense. Cheltuielile pentru asigurarea continuităţii producţiei, aşa-numitele costuri de mentenanţă, s-au apropiat de 350 de milioane de lei în 2010. Investiţiile, firave în aparenţă, mănâncă şi ele bani. În 2010 compania a investit 874 de milioane de lei din surse proprii şi încă 614 din credite. Creditele apasă şi ele pe veniturile Hidroelectrica. Veniturile au depăşit costurile cu vreo 300 de milioane de lei. Miracol? Cum a făcut compania să vândă sub costuri şi să afişeze profit? A facturat servicii de transport pentru electricitatea vândută, a mai vândut certificate verzi, în valoare de vreo 17 milioane de lei. Fără aceste două componente, compania intra în pierdere. Aceasta fiind situaţia financiară a companiei, în condiţiile în care contractele cu „băieţii deştepţi“ rămân la aceleaşi preţuri, scumpirea energiei este inevitabilă. //

Seceta, banii şi energia

Odată cu listarea, acţionarii companiei vor face presiuni pentru ca afacerile acesteia să devină profitabile.

Seceta, setea de profit a gestionarilor Fondului Proprietatea şi presiunile Comisiei Europene au resuscitat povestea câştigurilor mari ale unor negustori şi producători care cumpără energie la preţuri mici. Dar emoţia a venit dinspre Hidroelectrica, a cărei conducere a cerut acordul agenţiei de reglementare pentru o majorare cu 50% a preţurilor la care livrează energia către populaţie. Dacă va fi acceptată de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie, majorarea se va traduce în mărirea cu aproximativ 15% a tarifelor de energie pentru populaţie. Constantin Trihenea, directorul Hidroelectrica, a explicat că majorarea preţului de livrare este necesară deoarece compania vinde energie către populaţie sub costurile de producţie.

Privirile s-au întors din acest motiv iarăşi către „băieţii deştepţi“, adică un grup de clienţi ai celui mai mare producător de energie din România, care, de-a lungul ultimilor ani, s-au bucurat de contracte la preţuri preferenţiale. Potrivit directorului Hidroelectrica, până la renegocierea declanşată în 2010, contractele cu „băieţii deştepţi“ erau şi ele fixate la un preţ aşezat confortabil sub cel al pieţei şi chiar sub costurile companiei. Greg Konieczny, managerul executiv al Fondului Proprietatea, a estimat amploarea afacerii cu „băieţii deştepţi“ la peste 350 milioane de euro din 2009 până acum.

Traian Băsescu a admis că a eşuat în încercarea de a rezolva problema contractelor cu „băieţii de deştepţi“, care nu au putut fi anulate. Au fost, în schimb, renegociate. De altfel, preşedintele Băsescu a declarat că foştii miniştrii ai Economiei Dan Ioan Popescu, Varujan Vosganian şi Adriean Videanu au menţinut secretul în privinţa contractelor de vânzare a energiei. El a reamintit geneza fenomenului, pe care a atribuit-o fostului ministru al Economiei din Cabinetul Năstase, Dan Ioan Popescu, şi l-a acuzat pe Varujan Vosganian că minte, atingându-l, prin ricoşeu, şi pe Adriean Videanu. Acesta a admis că încercările sale de a anula contractele clientelare au eşuat, din cauza clauzelor puternice care le acompaniau, şi a explicat că renegocierea acestora a fost o soluţie de avarie.

„Trebuie să recunosc şi îi dau dreptate preşedintelui că este supărat. Singurul lucru pe care mi l-a cerut în momentul în care am preluat ministerul a fost acela de a rezolva situaţia. Nu am rezolvat decât jumătate din problemă“, a declarat Videanu la TVR. Era, în opinia sa, mai important să salvezi Hidroelectrica de la faliment, majorând preţurile contractelor, decât să declanşezi litigii care ar fi durat mult timp şi al căror rezultat putea fi negativ pentru companie. Soluţia pe care a întrezărit-o Videanu a fost pur şi simplu dizolvarea Hidroelectrica într-o altă companie, care ar fi devenit un campion energetic, moment în care aceste contracte s-ar fi spulberat fără spasme juridice sau costuri asociate anulării aranjamentelor.

Comisia Europeană cere însă ca toate contractele să fie transparente. De altfel, Joaquin Almunia, comisarul european pentru Concurenţă, consideră că actuala situaţie a contractelor din piaţa româ­nească a energiei este incorectă, iar Comisia Europeană analizează acum chestiunea. Companiile care vând energie pe piaţa angro vor fi obligate să publice acordurile încheiate, iar preţul va trebui să fie transparent, potrivit unei noi reglementări aprobate de către Parlamentul European. În plus, la solicitarea Parlamentului European, va fi creat un registru european, bazat pe registrele naţionale, în care vor fi listaţi toţi comercianţii de energie. România se află în chingile unei proceduri de încălcare a tratatului european, dar, deocamdată, motivul este lipsa comunicării la timp a unor informaţii privind modificarile legislative luate pentru traspunerea celui de-Al Treilea Pachet Energetic. Soluţia cântărită de toată lumea este pragmatică: listarea la bursă. Odată cu listarea, acţionarii companiei vor face presiuni pentru ca afacerile acesteia să devină profitabile. //