De același autor
Ne lipsește deocamdată schița bugetului de stat pentru a înțelege traseul guvernării țării în acest an, avem însă scenariul fiscal al lui 2017, care anunță relaxare. Promisiunile fulminante ale PSD au sedus electoratul sărac, însă, în practică, acesta fie nu se va îmbogăți, fie va primi un un bonus care se va rătăci în buzunar: pensiile de 1.000 de lei câștigă doar câte un euro pe lună, după articularea măsurilor de relaxare fiscală.
Ideea scutirii de impozit și de contribuția la sănătate a pensiilor mai mici de 2.000 de lei pare o victorie a populismului asupra bugetului. Este numai o aparență, deoarece cei cu pensii mici, sub 1.000 de lei, erau și până acum imuni în fața impozitului. O aritmetică simplă, aplicată unei pensii de 1.000 de lei, care, rețineți, n-ar fi datorat impozit pe venit în acest an, potrivit vechiului Cod Fiscal, ci plătea doar contribuția la sănătate, numai pentru suma care depășea 918 lei, va câștiga cam 4 lei și 50 de bani pe lună după aplicarea noii măsuri.
Pe de altă parte, măsura este riscantă, deoarece în conturile mari ale țării bănuții aceștia care nu se mai virează la bugete contează, acumulând deficite. Astfel, potrivit informațiilor livrate Consiliului Fiscal cu ocazia ultimei rectificări, din noiembrie 2016, veniturile din contribuții sociale erau cu aproape cinci miliarde de euro mai mici decât cheltuielile domeniului. Așadar, statul a încasat anul trecut 58,8 miliarde de lei din contribuții sociale și a plătit o factură de 81,8 miliarde de lei. Cele 21,7 miliarde de lei diferență au fost livrate din banii colectați din taxele și impozitele celelalte, un efort care cântărea 2,69% din produsul intern brut (PIB). Exista deja, iată, un deficit consistent care trebuia acoperit.
Cum va fi anul viitor? Politicienii naivi care n-au habar de subtilitățile, capcanele și riscurile macroeconomice pot susține că aceste goluri vor fi acoperite din creștere economică și, în cazul în speță, din manevra de a renunța la plafonul de impozitare a salariilor mari, care era cât cinci salarii medii. Din păcate, estimările anului viitor indică o încetinire a creșterii economiei, undeva între 3,2% și 3,6% din PIB, ceea ce spulberă speranțele că se vor acoperi toate nesăbuințele în mod natural, fără eforturi, doar din rulajul economiei, care, atenție, nu va dudui. Posibilitatea ca banii pe care-i vor plăti în plus cei 38.000 de angajați ai multinaționalelor, avocați de succes sau consultanți cu afaceri tari să compenseze deficitul rezultat punctual din măsura de relaxare a impozitării pensiilor sub 2.000 de lei este incertă, deoarece toți pensionarii, dar absolut toți, vor vira mai puțini bani în vistieria statului.
Un alt punct „forte“ al programului care a adus PSD la guvernare a fost majorarea salariului minim cu 16%, până la 1.450 de lei. Un salt important, care are însă și un efect nedorit în mediul privat, deoarece crește factura de salarii a firmelor. Scade productivitatea și singura măsură prin care firmele pot controla costurile este concedierea. Este o legătură strașnică între productivitate și factura de salarii a oricărei firme, care, dacă este ignorată, duce fie la faliment, fie la concedieri, idee cam abstractă pentru politicienii care-și închipuie că mărind salariul minim cresc automat și încasările din impozitele pe venit. Ei bine, s-ar putea să scadă, odată cu creșterea șomajului.
Se întrezăresc și pericolele depășirii deficitului bugetar, undeva peste 3,2% din PIB. Efectele ar fi neplăcute: intrarea în procedurile de deficit excesiv, care ar antrena înghețarea banilor europeni, și mărirea costurilor la care se împrumută România. Intrăm în cerc vicios, deoarece o majorare a costurilor la care se împrumută statul va mări deficitul și, implicit, datoria publică. Până la urmă, oferta electorală a stângii va dezamăgi, deoarece o mare parte dintre simpatizanții cu venituri foarte mici au fost seduși de promisiunile mai mari decât se va putea livra în fapt. Într-adevăr, așa-numita clasă de mijloc pare avantajată, însă și aici sunt nuanțe. Marele avantaj ar fi o economie robustă, atractivă pentru investiții și cu taxe mai mici, care să poată intra în competiție cu oferta vecinilor, care taxează profiturile cu 10%.
Cel mai mare risc este însă un eventual derapaj al economiei, provocat și de o realitate a cifrelor care sfidează logica dezvoltării sănătoase: nu poți injecta bunăstare fără să fii mai productiv. Când ne comparăm cu alte țări unde salariul minim sau mediu este mai mare, trebuie să privim, tot comparativ, și la PIB per capita, indicator care descrie bunăstarea unei națiuni. Noi vom avea un salariu mediu anual de 8.400 de euro, în condițiile unui PIB pe cap de locuitor estimat, în 2016, la 8.534 de euro! Acest joc al cifrelor, inedit, arată limitele până la care o economie poate forța salariile, ignorând productivitatea.
