De același autor
Acum insa masurile radicale de reducere cu 25% a cheltuielilor de personal din serviciul public pot ascunde concedieri sau taieri de salarii. Surse bine informate au si avansat cifre in sensul concedierilor, aratand ca se pregateste restructurarea a 140.000 de angajati. Oricat de cinica ar parea observatia, trebuie remarcat faptul ca Romaniaa fost gestionata vreme de cativa ani cu un corp de angajati publici mai suplu, ceea ce arata ca se poate taia cel putin pana la nivelele anterioare, fara mari sincope.
Pensiile si ajutoarele de somaj se vor reduce, si ele, cu 15%. Aici este mai clara situatia, deoarece autoritatile vor taia pur si simplu 15 procente din punctul de pensie.
Faptul ca s-a ajuns in situatia de a cere intregii lumi a pensionarilor sa-si sacrifice o parte din venituri este expresia esecului politicienilor de a adopta si aplica legea pensiilor. Politicienii nostrii n-au vibrat in fata unei realitati care cerea rezolvare: nu ajung banii pentru pensii si asta se intampla si din cauza aparitiei unor privilegiati care n-au cotizat niciodata sume care sa le justifice pensiile umflate.
Efectul acestor taieri asupra bugetului va fi imediat si benefic, insa nu va rezolva problemele economiei si, mai grav, va reduce consumul in aceeasi masura in care tai banii. Ele trebuie acompaniate de masuri de austeritate bugetara, de finalizarea rapida a legii pensiilor si de clarificarea legii unice a salarizarii.
Guvernul va trebui sa gaseasca parghii de sustinere a economiei, deoarece masurile astea de austeritate nu aduc bani. Ele nu vor aduce vreo economie in bugetul statului deoarece banii astia nici macar nu exista undeva. Pentru a compensa reducerea consumului individual ar trebui sa creasca fie cel al firmelor, fie acela al statului. Aici statul are o problema veche de 20 de ani. Trebuie sa-si faca o reala curatenie in sistemul sau de achizitii.
Cei care conduc astazi tara din Palatul Victoria trebuie sa inteleaga ca aceste masuri de austeritate vor tensiona aerul din jurul lor. Faptul ca presedintele Basescu si-a asumat misiunea de a spune tarii ceea ce ei nu au avut curaj, anume ca ne indreptam spre prapastie, ca FMI nu ne va maid a bani in viitor pentru a ne feri de colaps, daca nu facem corectiile necesare. Se platesc practic acum politele unei clase politice care, in mare parte, s-a preocupat vreme de 20 de ani aproape exclusive de propria bunastare.
Insa in acest moment se platesc strict facturile elecorale ale anului 2008 cand, desi existau semnale clare care anuntau intrarea economiei romanesti intr-un vertiginos declin, cabinetul liberal a testat abilitatea ministrului sau de Finante de a majora, generos, salarii, pensii, bonusuri. In aparenta ar fi existat si bani. Astfel s-a intamplat ca, la nivelul tarii, castigurile salariale medii au crescut cu 23,9% in 2008, salt care poate fi atribuit, in cea mai mare parte, majorarii salariilor bugetarilor, deoarece in spatiul afacerilor se simtea deja parfum de criza.
Anul electoral 2008 a stat sub zodia sarmului exercitat si asupra partenererilor politici. Au fost acceptate toate cheltuielile nebunesti ale administratiei locale, ai carei sefi au cerut si au primit bani fara sa se mai deranjeze nici macar cu vreo nota de fundamentare trimisa guvernului. Detaliile fenomenului au fost amplu descrise in rapoartele Curtii de Conturi. In planul banului, risipa de ultima ora a umflat deficitul fiscal in chiar ultimele zile ale anului, cand ministrul de Finante de atunci, Varujan Vosganian, incerca sa explicem stanjenit, cum s-a ajuns, aproape peste noapte, la cheltuileli de miliarde de lei.
Tot la finalul anului 2008 s-a mai intamplat un fenomen care avea sa incurce socotelile banilor statului. Statul a amanat plata unor obligatii pe care le avea fata de firme. In devalmasie returnari de TVA, facturi de servicii prestate sau chitante de bunuri vandute nu au fost achitate la timp. Intr-un anume sens n-a fost chiar o drama, deoarece, daca s-ar fi achitat la timp, cheltuielile anului 2008 ar fi arata o Romaniei a risipei halucinante, prin lupa unui deficit fiscal de pomina.
Datoriile astea ale statului au apasat insa pe umerii noilor guvernanti, care nici n-au apucat sa se dezmeticeasca din euforia preluarii puterii, ca a trebui sa achite, la modul concret, nota de plata a unei alte guvernari.
Ar fi insa incorect sa atribuim esecul statului de a-si finanta cheltuielile doar anului electoral 2008. Noua putere instalata in 2009 s-a dezmeticit deabia in martie, ceea ce este inadmisibil pentru un guvern al unei tari europene. N-au inteles mare lucru din economie, sau n-au vrut sa inteleaga atunci cand si-au alcatuit un buget la randul sau iluzoriu, bazat pe presupunerea, de dreptul hazlie, ca in 2009 economia Romaniei ar continua sa creasca.
Desi ulterior au incercat sa taie din cheltuieli, rau era facut si deficitul bugetar s-a adancit, salvarea venind de la banii Fondului Monetar International.
