PSD amanetează bugetul ţării pentru 100 de ani

Ordonanța nr. 9 descrie haosul din mintea guvernanților lui Dragnea, agendele suprapuse și șmecheria.

Lidia Moise 07.02.2017

De același autor

 

Discreta Ordonanţă nr. 9, rămasă în um­bra surorii ei mai mari care schimba Co­durile Penale, este un risc major pentru economie, deoarece poate amaneta bu­ge­tul ţării pentru următoarea sută de ani. Textul acestei ordonanţe de urgenţă a creat cadrul legal care le permite guvernanţilor, dar şi primarilor de la oraşe şi sate să angajeze contracte pentru sume nelimitate şi necontrolate de nimeni și nici să nu răspundă pentru asta. Toate acestea sunt po­sibile deoarece OUG 9 suspendă câteva articole din Legea 500, a finanţelor pu­bli­ce, care, în esenţă, asigurau o rigoare şi o predictibilitate a cheltuielilor. Potrivit noii reglementări, miniştrii sau primarii pot semna contracte pentru diverse pro­iecte sau achiziţii fără a se sinchisi de anu­mite limite impuse de bugetele aprobate deja, împingând astfel cheltuiala în anii viitori.

 

Şmecheria s-a articulat în jurul aşa-nu­mi­telor credite de angajament. Spre deo­se­bire de creditul bugetar, care este clar iden­tificat în proiectul anual de buget, cre­ditul de angajament presupune încheierea unui contract care se derulează pe mai mulţi ani şi care se transformă în chel­tu­ială publică, atunci când se face plata. Este un instrument perfect legal şi nece­sar, deoarece este normal să ai credite de angajament pentru bugete multianuale, pentru proiecte mari care se derulează timp de mai mulți ani, atât că până acum toa­te proiectele care beneficiau de apro­ba­rea unui angajament de plată aveau o li­mită, iar pentru depășiri răspundeai.

 

Exista deci un prag până la care se puteau semna credite de angajament, care, dis­pă­rând, oferă şansa unor pro­iecte inutile, a unor chel­tuieli nebuneşti sau chiar a unor afaceri oneroase pe ba­nii statului, care pot sfârşi prin a mări datoria publică a României, nu înainte de a produce deraieri majore ale deficitelor bugetare din anii viitori. Această regle­men­tare, care impunea li­mi­tarea cheltuielilor și răspunderea pen­tru excese, a apărut după ce timp de ani buni licitațiile se măsluiau cu argumentul prețului minim, pentru ca ulterior, când o firmă „de casă“ câștiga proiectul, să poa­tă primi bani în continuare pentru a-l fi­naliza. În noile condiţii impuse prin OUG 9, legal nu mai există nicio constrângere pentru semnarea contractelor care sunt plătite din bani publici.

 

Dacă mai trebuia, Ordonanța nr. 9 des­crie haosul din mintea guvernanților lui Drag­nea, agendele suprapuse și șmecheria. În esență, același text legislativ împrăștie bani pentru majorarea salariilor, promite ti­che­te de vacanță cât un salariu minim, ma­jo­rează salariile în unele domenii și sus­pen­dă articole esențiale din Legea fi­nanțelor.

 

Densitatea problemelor abordate într-o sin­gură ordonanță este nemaintâlnită. Cum să aglomerezi în același text ches­tiuni legate de salarii, să amâni pentru în­că un an majorarea la 6% a cotei de con­tribuții la pensiile administrate privat și să suspenzi prevederi ale Legii finanțelor, pentru ca miniştrii şi primarii să poată cheltui fără limită, netulburaţi de vreo penalizare? O explicaţie a acestui text „var­ză“ poate fi gândirea şemecherească po­trivit căreia şi dacă s-ar prinde cineva că au dat liber la risipă, dacă ar sugera anu­larea prevederilor care calcă în pi­cio­are prudenţa bugetară, beneficiarii cior­delii şi-ar putea proteja clientela strigând netulburaţi: şi ce vreţi acum, să nu mai majorăm salariile, să nu mai dăm tichete de vacanţă? O imensă cacealma, asta este Ordonanţa 9.

 

Se regăsește obsesia cheltuirii banilor pu­blici fără teama de pedeapsă, chiar dacă acești bani sunt, în mare parte, doar cifre pe hârtie, deoarece acest Cabinet Grin­deanu lucrează cu venituri supraestimate, imposibil de încasat. Textul Ordonanței 9 pare bântuit de duhul hoției, ca să pa­rafrazez un om de afaceri pe care de­tenția l-a împins la meditație. A fost însă pre­ce­dat de o altă ordonanţă de urgenţă, a 6-a, care a făcut un cadou ministerului condus de mâna dreaptă a liderului PSD, Sevil Shhaideh, care permite încheierea unor contracte de finanțare multianuale prin „cre­dite de angajament pentru perioada 2017-2020 în valoare de 30 de miliarde de lei“. OUG 6 a fost o victorie de etapă asu­pra banului public, dar presupunea o limitare, deci nu le-a fost suficientă şi atunci au modificat şi Legea finanţelor prin OUG 9.

 

Nicăieri în acest pomelnic de proiecte şi in­tenţii care justifică antamarea unor cre­dite de angajament nu există vreun pro­iect care să propună consolidarea clădi­rilor cu risc seismic, acelea care se pot pră­buşi în cazul, nefericit, al unui cu­tre­mur. E drept, acesta este un risc al bu­cureştenilor, oraş pe care guvernanţii ac­tuali nu-l înţeleg şi nu-l respectă.

 

În esenţă, Cabinetul Grindeanu vrea să im­pună un buget aiuritor, în care cheltuielile sunt subestimate sau mascate, iar ve­ni­turile sunt umflate printr-un artificiu sta­tistic. Tot arsenalul de ordonanţe care se joacă cu banul public, în ciuda riscurilor uriaşe care pândesc bugetul şi economia ţării, descrie o guvernare inconsistentă, in­conştientă şi incoerentă, pentru care de­ficit, datorie publică şi risc sunt noţiuni ab­­stracte, inspirate, probabil, din lectura Al­chimiei finanţelor, celebra carte a lui So­ros.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22