De același autor
Operaţiunea de reîntregire a salariilor este un obiectiv comun al clasei politice româneşti. Fără excepţie, toţi politicienii au promis majorarea salariilor actuale cu 15-16%, cam cât ar fi necesar pentru a completa salariile tăiate cu 25% în vara anului 2010. Singurul obstacol era acceptarea măsurii de către reprezentanţii finanţatorilor instituţionali ai României, FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană.
Cabinetele conduse de Emil Boc şi Mihai Ungureanu au stat cu arma la picior, deoarece majorarea părea să depindă de două lucruri: de evoluţia economiei româneşti şi de tensiunile din zona euro, în special de evitarea, de către Grecia, a intrării în incapacitate de plată.
Ponta nu vede cifrele
Acum, când echipa FMI este la Bucureşti, se negociază mai mult ca sigur chestiunea reîntregirii salariilor. De aceea a suprins comentariul noului premier desemnat, Victor Ponta, prinvind absenţa din “hârtii” a banilor care ar fi trebuit cheltuiţi în această operaţiune. Primul care a deschis subiectul a fost Kelemen Hunor, liderul UDMR, care a îndemnat noul executuv să urgenteze operaţiunea. El a explicat clar că sunt bani, fără să intre în detalii.
Drăgoi: există bani
Replica la observaţia premierului desemnat a sosit de la Bogdan Drăgoi, fostul de Finanţe, care a oferit şi detaliile. Da, sunt bani, spune Drăgoi. Şi nu e vorba de cele cinci miliarde de euro care se odihnesc în vistieria băncii centrale. El a lămurit faptul că există bani necheltuiţi la dispoziţia Ministerului de Finanţe, deoarece s-au colectat mai bine taxele şi impozitele,s-au economisit bani prin neocuparea locurilor lăsate libere de pensionari sau de cei care au plecat din spaţiul public , iar bugetul a fost subevaluat!! Toată cheltuiala cu majorarea salariilor pentru cele şapte luni rămase din an ar fi însumat 1,5 miliarde de lei. Cam 600 milioane de lei ar rezulta dintr-o colectare mai bună şi încă 600 din economiile cu neocuparea locurilor vacante. Ceea ce, spune Drăgoi, nu va afecta deficitul bugetar întrucât economia României a crescut anul trecut peste aşteptările existente în momentul în care s-a alcătuit bugetul. Deci o creştere mai mare a economiei poate compensa o mărire a cheltuielilor, fără a afecta limita de deficit, a explicat Drăgoi.
Mai mult, fostul ministru de finanţe a fost şi artizanul gestiunii datoriei României, reuşind să facă împrumuturi la cote avantajoase şi să lase vistieria plină, ceea ce este o premieră pentru România. Niciodată până acum nu a rămas vreun leu necheltuit atunci când erau bani, mai mult, statul a consumat pe credit neguvernamental, ca să numesc astfel, elegant, arieratele. Ei bine acum sunt bani albi pentru zilele negre de care se teme guvernatorul Mugur Isărescu. A fost prima ocazie când un guvern, de fapt două, nu s-au bălăcit în resursele existente, pentru a le seca dintr-o suflare electorală.
Plasa de siguranţă
Teama că tensiunile anului electoral şi incertitudinile din zona euro ar putea scumpi împrumuturile au determinat autorităţile de la Bucureşti să “cumpere” bani în avans, pentru a profita de calmul pieţelor financiare interne şi externe.
Ministerului Finanţelor ţine în vistieria băncii centrale vreo cinci miliarde de euro, bani pe care autorităţile monetare spun că îi păstrează aşa, ca un fel de plasă de siguranţă pentru momente dificile. Banii ăştia au înviorat imaginaţia politicienilor. E drept că e un exerciţiu fără precedent pe meleagurile noastre. De aceea poate unii îşi închipuie că existenţa acestor sume, necheltuite, la care se mai adaugă şi lichidităţi în lei care se odihnesc în Trezoreria statului, ar fi îndestulătoare pentru a acoperi integral majoarea salariilor sau recuperarea banilor opriţi aiurea din pensii pentru plata constribuţiei pentru sănătate.
Sunt bani, e drept, însă factura de salarii nu este singura cheltuială a bugetului statului. El trebuie să acopere din împrumuturi întreaga diferenţă între banii pe care-i cheltuieşte statul şi cei pe care îi încasează.
Ministerul Finanţelor are nevoie de bani şi pentru a plăti datoria publică, pentru a achita dobânzi ale datoriilor în derulare, pentru a rambursa taxa pe valoarea adăugată reţinută pe traseul mărfurilor şi serviciilor, sau pentru a achita arieratele statului şi ale companiilor sale. Valuta păstrată în vistieria băncii centrale este utilă, de pildă, pentru plăţile datoriei externe, iată de ce guvernatorul Mugur Isărescu vorbeşte cu zgârcenie despre aceşti bani. Nu vorbim aici de rambursarea împrumutului către Fondul Monetar Internaţional, pe care-l va achita banca centrală, ci de scadenţele de plată a datoriei Ministerului Finanţelor.
La finalul lunii martie Ministerul Finanţelor îşi mărise rezervele sale de lei şi valute până la echivalentul sumei de 26,1 miliarde de lei (6 miliarde de euro), potrivit calculelor lui Dan Bucşa, economistului şef al Unicredit Ţiriac Bank.
Motivul foamei de bani? Teama că lucrurile se vor deteriora în ţară, din cauza frământărilor politice şi a zgomotului electoral, îngrijorare la care se adaugă tensiunile din zona euro, capabile să sperie investitorii din toată Europa. Pe de altă parte, Ministerul Finanţelor a dorit să profite de o perioadă relativ calmă, cu dobânzi în scădere în piaţa internă şi cu nişte costuri convenabile în piaţa internaţională şi a împrumutat bani în avans. Dan Bucşa crede că Ministerul Finanţelor va continua să emite obligaţiuni de stat la un plafon care va depăşi, lunar, cu 4-5 miliarde de lei necesarul pentru cheltuială.
Dar economistul Florin Cîţu nu vede vreo economie sau vreo plasă de siguranţă aşezată sub bugetul statului. El susţine că, până acum, Ministerul Finanţelor nu a împrumutat decât vreo 40% din suma necesară, adică cea care trebuie să acopere deficitul, iar povestea atingerii ţintei de deficit este discutabilă. Creşterea dobânzilor asociate împrumuturilor româneşti, fie că e vorba de cele interne, fie că vorbim de cele din pieţele internaţionale de capital, ar putea crea probleme deficitului, deoarece măreşte cheltuielile statului cu sume neplanificate. Iar socoteala iniţială a Ministerul Finantelor estima că în cursul acestui an doar dobanzile şi comisioanele aferente datoriei publice totale vor depăşi 9 miliarde de lei.
Ministerul Finanţelor a împrumutat totuşi în primele patru luni ale anului 30,8 miliarde de lei din piaţa internă, sumă echivalentă cu aproximativ 7 miliarde de euro, multe peste ceea ce-şi planificase. În plus România a împrumutat din pieţele internaţionale de capital 2,25 miliarde de dolari, sun forma unei emisiuni de obligaţiuni cu maturitatea la 10 ani.
Deci finanţele publică arată bine şi la finalul anului ar putea supravieţui o rezervă de vreo trei miliarde de euro în vistieriile statului, conchide Bucşa.
Aceşti bani însă nu pot fi cheltuiţi aiurea. Pentru a-i pune în mişcare în orice alt scop, cum ar majorarea salariilor, în afara celui menţionat în coloanele stufosului buget al statului, ai nevoie de o rectificare bugetară. Mai ai nevoie de ştampila FMI, deoarece România, să ne reamintim, se află în interior exerciţiului penalizator de reducere a ceea ce Comisia Europeană consideră că este deficit excesiv.
Deci faptul că vistieria Finanţelor este plină deocamdată, e un confort. Nu trebuie să uităm că arieratele, acele datorii restante ale statului şi ale companiilor sale, pot da, fatalmente, peste cap socoteala bugetară. Serviciul datoriei publice, adică suma de bani pe care statul va trebui să o plătească în acest an, inclusiv pentru achitarea ratelor datoriei publice, a dobânzilor şi comisioane, ar putea depăşi 60 de miliarde de lei, estimau oficialii Finanţelor. Faţă de această nevoie, minimală, de cash, cele 21 de miliarde de lei se pot dovedi insuficiente, în cazul unor scenarii politice şi economice negative.
