De același autor
Când vorbim de investiţiile publice, trebuie să ne gândim că nu doar statul trebuie să fie investitor, cu banii bugetului, ci şi companiile sale. Din păcate, marile companii din portofoliul statului nu sunt în stare să facă investiţii, aşa încât să creeze locuri de muncă sau să-şi mărească productivitatea. Majoritatea sunt copleşite de efortul de a plăti salariile şi de a menţine activitatea pe linia de plutire.
Nu este încă foarte clară agenda de reforme a Cabinetului Cioloş, cel puţin în chestiunea gestionării companiilor statului. Există aici o listă lungă de reforme amânate, cum ar fi listările la Bursă sau privatizările, sau aplicate cu minim efort, cum ar fi celebra Ordonanţă 109, aceea cu selectarea şi numirea unor conduceri profesioniste la cârma companiilor statului. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, Ordonanţa de Urgenţă 109 s-a aplicat, sfios, precaut şi temporar, doar în 33 de companii dintre cele aproape 250 de companii controlate de stat. Între timp, mulţi profesionişti au fost alungaţi din poziţiile cucerite prin concurs, pentru care s-au cheltuit însă bani, eforturi şi speranţe. Nu se întrezăreşte o reevaluare a situaţiei din teren, un teren din ce în ce mai alunecos pentru multe afaceri, de altfel. Nu pare să existe vreo ambiţie de a relua procesul de numire a unor conduceri competente, ceea ce lasă impresia că tot politicul este cel care vrea, poate şi insistă să controleze afacerile private ale statului. Una dintre problemele acestor companii a fost chiar ingerinţa politică în afacerile acestora, potrivit aceluiaşi studiu al Băncii Mondiale.
Listarea la Bursă a colosului energetic Hidroelectrica a fost amânată sine die de insolita insolvenţă în care a fost captivă compania. În vara aceasta, se pare că Hidroelectrica va ieşi din insolvenţa artificială şi astfel ar putea relua procedurile de listare. Despre listarea CFR Marfă nu se poate vorbi, deoarece la Bursă se califică strict companii cu istorie de profit, ceea ce nu este cazul transportatorului feroviar național. Totuşi, CFR Marfă are nevoie de injecţii de capital, are deci nevoie de bani pentru a se moderniza şi a deveni eficient. Desigur, este dificil să cauţi investitori mari în an electoral, deoarece aceştia pun înainte riscul politic provocat de alegeri. Totuşi, în acest an ar trebui să fie făcute eforturi de pregătire a listărilor sau a privatizărilor.
Anul trecut, fostul premier anunţa pregătiri pentru listarea, cel mai târziu în 2016, la bursele din Bucureşti şi Londra, a unor pachete de acţiuni ale Aeroportului Internaţional Bucureşti-Otopeni, Portului Constanţa, Hidroelectrica şi Romtelecom. Posibilitatea ca fostul Cabinet Ponta să fi declanşat operaţiuni de iniţiere a listărilor este infimă, dar ceva mişcări se vor fi făcut. Până la urmă, agenda aceasta de listări nu trebuie să fie doar în atenţia vreunui guvern vremelnic, dimpotrivă.
Lipseşte, desigur, o strategie naţională de dezvoltare, dar, chiar şi aşa, companiile statului ar trebui să fie revigorate. Strategiile naţionale prezentate embrionar până acum păcătuiesc prin ambiguitate, ambiţii locale ale politicienilor şi prin inconsistenţă şi lipsă de eficienţă şi de realism. Poate că un cabinet tehnocrat ar putea livra o strategie inteligentă, europeană, eficientă şi aplicabilă.
Amânarea unor decizii de privatizare a distrus multe companii. Cel mai recent caz este cel al Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare (RAAN), aflată în insolvenţă din septembrie 2013 şi lăsată să moară lent, sufocată cu perna datoriilor. Falimentul regiei a provocat pierderi în lanţ tuturor furnizorilor şi a demonstrat că reformele amânate sufocă economia. Putea fi evitat? Probabil că, dacă ar fi existat o preocupare serioasă pentru a privatiza afacerea cu apă grea a ţării, atunci s-ar fi găsit un investitor. Cel mai simplu gest al guvernanţilor ar fi însă resuscitarea OUG 109 şi căutarea unor manageri competenţi, supravegheaţi de consilii de administraţie profesioniste şi ele, nu politice. Situaţia ar da mai multă libertate de mişcare profesioniştilor şi, probabil, ei sunt cei care, cunoscând domeniul, pot sugera şi potenţialii investitori.
De altfel, interesele politice suprapuse peste afacerile statului au slăbit afacerile industriei româneşti şi, deseori, le-au falimentat. Fostul şef al Trezoreriei Statului, Dragoş Neacşu, care conduce acum o companie de investiţii, sugera chiar adoptarea soluţiei poloneze în chestiunea gestionării companiilor statului. În Polonia, toate companiile statului sunt în gestiunea Ministerului Finanţelor, iar modelul este considerat eficient, deoarece are o mai mare claritate, nu există suprapuneri de coordonare şi singurul interes este cel financiar.
Oricum, agenda de reforme minimalist acceptată în acordurile cu FMI ar trebui să poată fi continuată fără probleme, deoarece acordul a avut şi ştampila parlamentului, deci o aprobare politică.
