De același autor
Febra electorală provoacă spasme economiei. Pentru a seduce votanții, candidaţii care au şansa de a sta la butoanele guvernării împrăştie pomeni.
Febra electorală provoacă spasme economiei. Pentru a seduce votanții, candidaţii care au şansa de a sta la butoanele guvernării împrăştie pomeni. Cea mai spectaculoasă serie de daruri electorale, aproape de neegalat, a fost executată, nesăbuit, de cabinetul condus de Călin Popescu Tăriceanu. Actualul candidat la preşedinţie, pe atunci premier, a spart toate clasamentele pomenilor, risipind banii pe care nu-i avea, într-o perioadă în care toate economiile lumii intraseră deja în panică din cauza a ceea ce s-a dovedit a fi o criză financiară galopantă. Tăriceanu fie a ignorat semnalele crizei, ceea ce este iresponsabil, fie habar n-avea, nu înţelegea cum funcţionează ea în economie, lucru la fel de grav. Efectul pomenilor marca „Tăriceanu“ a fost năucitor, deoarece ne-a aruncat în recesiune şi apoi în austeritate. Mai mult, o parte dintre pomeni nici n-au putut fi respectate, întrucât nu erau bani, ceea ce se ştia. Deci, practica pomenilor electorale a devenit un ritual, care trebuie, nu-i aşa, respectat, indiferent de consecinţe.
Totuşi, vistieria post-criză a României nu mai poate fi tot atât de promiţătoare, cum părea în vremurile când „economia duduia“. Ca atare, gesturile largi, generoase par interzise. E o aparenţă. Aproape fiecare şedinţă de guvern a fost dedicată unei categorii de votanţi, care şi-au primit darurile, unul câte unul. Fiecare ofrandă pe altarul voturilor trebuia digerată de public, iată explicaţia scenariului fracturat în bucăţele. Cea mai consistentă ofertă a fost lansată către pensionari: pensia va creşte cu 5% anul viitor. Nimic rău în asta, problema este finanţarea. Cum acoperim golul dintr-un buget hrănit de nişte salarii care au crescut, cel puţin până august, mai lent. Dacă adăugăm în ecuaţia finanţării pensiilor anului viitor şi reducerea contribuţiei de asigurări sociale cu 5%, care şterge, singură, 1% din PIB, ar trebui să ne îngrijorăm. Nu prea există altă sursă de finanţare a acestori goluri în afara majorărilor de taxe sau a născocirii de noi biruri. Mai mult, o serie de pensii aşteaptă recalculările. Ce va ieşi de aici şi cum se va finanţa – rămâne deocamdată în ceaţă.
Nu putea fi ratată pomana pentru cei încadraţi la nivelul minim pe economie, aici cifrele fiind impresionante. E un bazin electoral enorm, care trebuie exploatat. Şi a fost exploatat: salariul minim se va majora cu 8%. Nimic rău nici în asta. Dar atenție, procentele sperie, par mari, însă în buzunarele angajaţilor intră doar vreo 75 de lei. Un fleac. De ce se întâmplă așa ceva doar în prag de alegeri şi nu este o decizie economică, bazată pe productivitate – rămâne iarăşi o întrebare retorică.
După pensionari şi grupul masiv al salariaţilor plătiţi la firul ierbii, atenţia guvernului s-a mişcat către alte categorii profesionale influente. Profesorilor li s-a promis indexarea salariilor, fără a li se spune, deocamdată, care va fi procentul de creştere. Promisiunea însă sugerează atenţie şi grijă faţă de aceştia. Aici lucrurile sunt un pic complicate de efortul bugetar care trebuie făcut, întrucât salariile acestora sunt plătite din banul public. Liceenii, deşi nu votează, au părinţi conştienţi de diferenţa între un ajutor social de 180 de lei şi altul, promis, de 250 de lei. Un salt care cumpără încă o pâine pe zi şi, eventual, un vot. Se lucrează şi la majorarea alocaţiilor pentru copiii din familii nevoiaşe. Era şi timpul să ne hotărâm o dată să distribuim acest ajutor într-un mod eficient şi consistent. De ce acum? De dragul voturilor. În fine, nu sunt uitate nici mamele care stau acasă în concediul pentru creşterea copilului, care vor putea să câştige, din alte activităţi, până la 3.000 de lei, fără ca asta să le afecteze veniturile din concediu.
Nu avem încă o radiografie bugetară, deci nu ştim dacă şi de unde vor fi luaţi banii care acoperă pomenile electorale. Nu doar lipsa banilor impune prudenţă, ci, mai ales, ochii vigilenţi ai finanţatorilor de criză ai României, cei din echipele conduse de FMI şi coordonate de Comisia Europeană. Ei stau la pândă acum, şi-şi zic, probabil, nervos: ne vor demoniza iar, pentru că va trebui să punem ordine în aiureala produsă de pomeni. Deci, vom asista la comedia taxelor și birurilor impuse, chipurile, de alţii. După alegeri, guvernanţii se vor lamenta prin culise că ei nu vor să pună taxe, dar FMI, această bestie fiscală, insistă şi câştigă. Ei bine, sacul cu pomeni electorale deşertat de premierul care vrea să devină preşedinte este periculos de consistent şi pervers în efectelele sale.
Între timp, toată lumea s-a mobilizat şi cere reduceri de TVA. Deşi statul nu colectează această taxă decât de la jumătate din vânzările căreia i se aplică, o ţine sus, semeaţă şi de neplătit. În loc să dea vreo 70 de lei pomană unei familii în nevoie, mai bine scădea TVA-ul la gaze, lumină şi alte utilităţi. Când te uiţi la facturi te ia ameţeala cum un sfert din bani se duc în vistieria statului. Dar am fi profitat toţi, nu-i aşa, inclusiv cei care vor rezista tentativei de seducţie electorală prin hipnoza pomenilor. //
CITIȚI ȘI
