Ritualul electoral al pomenilor, de la Tăriceanu la Ponta

Lidia Moise 28.10.2014

De același autor

Febra electorală provoacă spasme economiei. Pentru a seduce votanții, candidaţii care au şansa de a sta la butoanele guvernării împrăştie pomeni.

Febra electorală provoacă spasme ec­ono­miei. Pentru a seduce votanții, candidaţii ca­re au şansa de a sta la butoanele gu­ver­nării împrăştie pomeni. Cea mai spec­ta­cu­loasă serie de daruri elec­to­rale, aproape de neegalat, a fost executată, nesăbuit, de cabinetul condus de Călin Popescu Tăriceanu. Ac­tua­lul candidat la preşedinţie, pe atunci premier, a spart toate clasamentele po­me­nilor, risipind banii pe care nu-i avea, într-o perioadă în care toate economiile lu­mii intraseră deja în panică din cauza a ceea ce s-a dovedit a fi o criză financiară ga­lopantă. Tăriceanu fie a ignorat sem­na­lele crizei, ceea ce este iresponsabil, fie ha­bar n-avea, nu înţelegea cum funcţionează ea în economie, lucru la fel de grav. Efec­tul pomenilor marca „Tăriceanu“ a fost nău­citor, deoarece ne-a aruncat în rece­siu­ne şi apoi în austeritate. Mai mult, o par­te dintre pomeni nici n-au putut fi res­pectate, întrucât nu erau bani, ceea ce se ştia. Deci, practica pomenilor electorale a devenit un ritual, care trebuie, nu-i aşa, res­pectat, indiferent de consecinţe.

Totuşi, vistieria post-criză a României nu mai poate fi tot atât de promiţătoare, cum părea în vremurile când „eco­nomia du­du­ia“. Ca ata­re, gesturile largi, ge­neroase par interzise. E o aparenţă. Aproape fiecare şe­dinţă de guvern a fost de­dicată unei ca­tegorii de vo­tanţi, care şi-au primit da­ru­rile, unul câte unul. Fie­ca­re ofrandă pe altarul vo­turilor trebuia digerată de public, iată explicaţia sce­nariului fracturat în bu­că­ţele. Cea mai consistentă ofertă a fost lansată către pensionari: pensia va creş­te cu 5% anul viitor. Nimic rău în as­ta, problema este finanţarea. Cum aco­pe­rim golul dintr-un buget hrănit de nişte sa­la­rii care au crescut, cel puţin până au­gust, mai lent. Dacă adăugăm în ecuaţia fi­nan­ţării pensiilor anului viitor şi re­du­ce­rea contribuţiei de asigurări sociale cu 5%, care şterge, singură, 1% din PIB, ar trebui să ne în­grijorăm. Nu prea există altă sursă de fi­nanţare a acestori goluri în afara ma­jo­ră­rilor de taxe sau a născocirii de noi biruri. Mai mult, o serie de pensii aşteaptă re­cal­cu­lările. Ce va ieşi de aici şi cum se va fi­nanţa – rămâne deocamdată în ceaţă.

Nu putea fi ratată pomana pentru cei în­cadraţi la nivelul minim pe economie, aici cifrele fiind impresionante. E un bazin elec­toral enorm, care trebuie exploatat. Şi a fost exploatat: salariul minim se va ma­jo­ra cu 8%. Nimic rău nici în asta. Dar aten­ție, procentele sperie, par mari, însă în buzunarele angajaţilor intră doar vreo 75 de lei. Un fleac. De ce se întâmplă așa ce­va doar în prag de alegeri şi nu este o de­cizie economică, bazată pe productivitate – rămâne iarăşi o întrebare retorică.

După pensionari şi grupul masiv al sa­la­ria­ţilor plătiţi la firul ierbii, atenţia gu­ver­nu­lui s-a mişcat către alte categorii pro­fe­sio­nale influente. Profesorilor li s-a promis in­dexarea salariilor, fără a li se spune, deo­camdată, care va fi procentul de creştere. Promisiunea însă sugerează atenţie şi grijă faţă de aceştia. Aici lucrurile sunt un pic com­plicate de efortul bugetar care trebuie făcut, întrucât salariile acestora sunt plă­ti­te din banul public. Liceenii, deşi nu vo­tea­ză, au părinţi conştienţi de diferenţa în­tre un ajutor social de 180 de lei şi altul, pro­mis, de 250 de lei. Un salt care cum­pără încă o pâine pe zi şi, eventual, un vot. Se lucrează şi la majorarea alocaţiilor pentru copiii din familii nevoiaşe. Era şi timpul să ne hotărâm o dată să distribuim acest ajutor într-un mod eficient şi con­sis­tent. De ce acum? De dragul voturilor. În f­i­ne, nu sunt uitate nici mamele care stau acasă în concediul pentru creşterea co­pi­lului, care vor putea să câştige, din alte activităţi, până la 3.000 de lei, fără ca asta să le afecteze veniturile din concediu.

Nu avem încă o radiografie bugetară, deci nu ştim dacă şi de unde vor fi luaţi banii ca­re acoperă pomenile electorale. Nu doar lip­sa banilor impune prudenţă, ci, mai ales, ochii vigilenţi ai finanţatorilor de cri­ză ai României, cei din echipele conduse de FMI şi coordonate de Comisia Eu­ro­pea­nă. Ei stau la pândă acum, şi-şi zic, pro­babil, nervos: ne vor demoniza iar, pen­­tru că va trebui să punem ordine în aiu­­reala produsă de pomeni. Deci, vom asis­­ta la co­media taxelor și birurilor im­puse, chi­pu­rile, de alţii. După alegeri, gu­ver­nanţii se vor lamenta prin culise că ei nu vor să pună taxe, dar FMI, această bestie fiscală, insistă şi câştigă. Ei bine, sacul cu pomeni electorale deşertat de premierul care vrea să devină preşedinte este periculos de consistent şi pervers în efectelele sale.

Între timp, toată lumea s-a mobilizat şi cere reduceri de TVA. Deşi statul nu co­lectează această taxă decât de la jumătate din vânzările căreia i se aplică, o ţine sus, semeaţă şi de neplătit. În loc să dea vreo 70 de lei pomană unei familii în nevoie, mai bine scădea TVA-ul la gaze, lumină şi alte utilităţi. Când te uiţi la facturi te ia ameţeala cum un sfert din bani se duc în vistieria statului. Dar am fi profitat toţi, nu-i aşa, inclusiv cei care vor rezista ten­tativei de seducţie electorală prin hipnoza pomenilor. //

CITIȚI ȘI

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22