De același autor
Cabinetul Bolojan s-a concentrat în primele sale luni de existență pe nevoia urgentă de a pune ordine în finanțele publice. Strategia fiscală a Guvernului, intens criticată, a fost însă condiționată de pericolul aruncării ratingului suveran la gunoi, în condițiile în care finanțele publice se adânciseră într-o gaură neagră de aproape 70 de miliarde de lei, cât era deficitul bugetar în iunie, când Guvernul condus de premierul Bolojan a preluat puterea executivă.
Această gaură neagră, acum extinsă la 76,4 miliarde de lei, trebuie să fie acoperită prin împrumuturi, amplificând astfel datoria publică. De asemenea, serviciul datoriei, adică sumele de plată care ajung la scadență, sunt în expansiune și consumă deja 1,7% din produsul intern brut (PIB). Cu alte cuvinte, finanțele României au intrat acum într-un cerc vicios: deficitul devine greu de gestionat, deoarece plata datoriei îl amplifică. Această realitate a creșterii poverii achitării datoriei asupra deficitului pune o presiune și mai mare pe necesitatea și urgența măsurilor de reducere a cheltuielilor, creștere a încasărilor bugetare și, mai ales, de stimulare a economiei.
În actualul context politic, oarecum haotic, este nevoie de o agendă serioasă de reforme reale, pentru construirea bugetului pentru 2026. Castele privilegiate au respins orice tentativă a Guvernului de a tăia privilegiile imense și unice în lume. Practic, România se află în fruntea clasamentului în Uniunea Europeană, când comparăm salariile judecătorilor cu salariul mediu național.
Magistrații resping și creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, deși în în lume ea variază între 62 de ani și 75 de ani, cu excepția Statelor Unite ale Americii, unde judecătorii federali sunt numiți pe viaţă „during good behavior”. Și totuși se poate. Ungaria, de pildă, a mărit de la 62 de ani la 65 de ani vârsta de pensionare a judecătorilor, pentru a o aduce la nivelul vârstei generale de pensionare. Ezitările politicienilor de a rezolva această inechitate au enervat aproape toată lumea afectată de măsurile de creștere a taxelor sau de înghețare a pensiilor.
Ultimul episod al încercării Guvernului de a impune măsuri de reformă, reducerea unor locuri de muncă din administrația locală, s-a izbit și ea de refuzul partenerului de coaliție social-democrat, care respinge aplicarea acestora.
Atenția guvernanților trebuie însă îndreptată spre reforme care să susțină economia, deoarece singura cale de reducere a deficitului și a datoriei rămâne stimularea creșterii economice.
Reforma trebuie să se extindă asupra agențiilor statului, dar pentru asta este nevoie de o analiză atentă a responsabilităților și a eficienței acestora. Să luăm de exemplu Comisia de Prognoză, cea care a livrat în ultimii ani estimări optimiste ale creșterii economice, pe baza cărora s-au construit bugete iraționale, care au contrazis predicțiile. Ultima analiză economică publicată de Comisie este din 2015 și se referă la industria petrolieră. În Marea Britanie, de exemplu, Oficiul pentru Responsabilitate Bugetară este o combinație între Consiliul Fiscal și Comisia de Prognoză, care livrează previziuni pe baza cărora se alcătuiesc bugetele, evaluează impactul fiscalității, costurile politicilor fiscale, face analize economice și publică articole care sunt preluate în presa britanică. Este un institut esențial pentru eficiența guvernelor, care oferă idei, perspective și avertismente date la timp privind politicile economice. Crearea unui Consiliu de Responsabilitate Bugetară, care să funcționeze optim și inteligent, este un exemplu interesant de reformă a agențiilor statului.
Dar pentru a avea creștere economică nu este suficient ca guvernul să aibă informații, analize și prognoze bine făcute. Este nevoie de investiții masive în economie, de reducerea birocrației și de predictibilitate fiscală pentru mai mulți ani.
În plus, Guvernul trebuie să redreseze afacerile statului, să listeze la Bursă companiile cu perspectivă bună de creștere, să aplice strategii de redresare pentru cele cu mari probleme financiare, dar care sunt strategice pentru economie. Și, mai ales, trebuie să facă rost de bani pentru a acoperi deficitul în creștere stimulat de amplificarea datoriei. Și poate face asta listând pachete minoritare de acțiuni la companiile din energie, de pildă.
Nu tăierea indemnizațiilor de conducere la Romgaz este soluția redresării fiscale a țării, ci numirea în poziții de conducere a unor profesioniști. Romgaz are o conducere inteligentă, care nu poate fi atrasă cu salarii mai mici decât pensiile judecătorilor. Soluția redresării companiilor statului este găsirea conducătorilor profesioniști, nu scăderea salariilor acestora.
Guvernul nu mai poate improviza măsuri pe care ulterior trebuie să le corecteze, sub presiunea compromisului politic. Va fi nevoie de un buget pentru 2026 care să spulbere ezitările și amânările în luarea unor măsuri de reformă. Schița de buget pentru anul viitor va trebui să acomodeze atât sensibilitățile alegătorilor, cât și pe cele ale piețelor financiare. De aceea social-democrații trebuie să abandoneze ezitările și argumentele iraționale cu care se opun reformei companiilor statului. Dacă nu vor obține bani din listările la Bursă, atunci nevoia de finanțare a deficitului va impune noi majorări de taxe, ceea ce ar fi un dezastru politic pentru toată lumea.
