De același autor
Antijurnalismul, minciuna sfruntată și manipularea de cea mai joasă speță, linșajul în haită împotriva oricărei persoane care intră „în atenția“ (ca să folosesc terminologia Securității) lui Dan Voiculescu sau contravine intereselor sale, șantajul și propaganda, toate plasate comod sub impunitatea libertății de exprimare și a celei de „a patra putere în stat“, sunt deja regula casei. De ani și ani trompetele mediatice ale postului, autodeclarate „vectori de opinie“ și „jurnaliști“, își injectează publicul cu doze zilnice de otravă mentală.
De ce, atunci, om politic, intelectual sau pur și simplu specialist în orice domeniu de activitate te-ai duce acolo. Mai mult. De ce ai face asta tocmai a doua zi după ce ai obținut o spectaculoasă victorie electorală datorată în primul rând celor pe care respectivul post i-a înjurat cu osârdie timp de doi ani? Căci cei care au votat masiv Alianța 2020 au fost în majoritate covârșitoare „drogații“, „mercenarii“, „formațiunile paramilitare de extremă dreaptă“ și „trădătorii plătiți de Soroș“, care din ianuarie 2017 au stat pe viscol și ploaie, neclintiți în Piața Victoriei din București și în piețele din alte orașe ale țării pentru a apăra statul de drept. Ce să înțeleagă acești oameni?
Apoi au fost contextul și simbolistica. Cu rapacitatea ultimului supraviețuitor al erei dinozaurilor, „Varanul“ Voiculescu a anunțat schimbarea macazului sub forma ideii că cei care nu se adaptează „revoluției votului“ vor dispărea. Mai clar de atât nu se poate. La 30 de ani după ce a oprit în sânge precedenta tentativă de revoluție, Securitatea se prezintă tânără și vioaie, gata de data aceasta să călărească valul revoluționar. Astăzi nu îl mai poate opri, dar poate profita de el. Zis și făcut. „Predicatorul“ Gâdea a lăsat la o parte tot ceea ce susținuse până atunci, și-a repotrivit ochelarii și a adoptat „poziția copilului“. Pentru cei care mai beneficiază de uzul memoriei a mai făcut-o de câteva ori, strict din necesitate. Cu Mihai Răzvan-Ungureanu, de exemplu. Același ton mieros, aceeași mirare jucată, același fals sentiment de confort indus interlocutorului pentru ca acesta să se simtă ca un veritabil „aducător al luminii“. A funcționat de fiecare dată.
Vorbeam și despre simbolistică. Cum să interpretezi faptul că dintre toate canalele media reprezentanții Alianței au ales tocmai Antena 3? Cum să interpretezi lansarea unor teme majore politice, ca, de exemplu, hotărârea de a merge cu un candidat separat la președinție, tocmai în fieful celor care coordonează campania anti-Iohannis, pe fundalul luptei pentru distrugerea justiției? Sunt întrebări care s-au pus imediat în mediul susținătorilor Alianței, întrebări care au primit inițial răspunsuri vagi și neconvingătoare.
Ar fi fost necesitatea ca mesajele politice ale Alianței 2020 să poată pătrunde și spre urechile unui public până la acel moment ostilizat de propagandă. A fost singurul răpuns cu oarece șanse să treacă drept justificare. Teroretic, ideea nu este rea. Dan Barna a repetat cu mai multe ocazii faptul că, pentru a fi cu adevărat o forță politică, USR-PLUS trebuie să se adreseze întregului electorat, nu numai părții care deja este convinsă. Mai mult, el a insistat că divizarea și ostilizarea artificială a electoratului, precum și blocajul mental moștenit din anii 90’, teoria celor „două Românii“, funcționează în favoarea PSD. Ceea ce este perfect adevărat. Necesitatea spargerii blocajului este vitală, dacă se dorește ieșirea din spirala autoindusă a conflictului originar moștenit din perioada comunistă. În acest context, perfect de acord că radicalismul, obtuzitatea și autismul celor două tabere sunt egal îngrijorătoare. Totuși.
Totuși, folosirea acestui argument pentru prezența la Antena 3 nu ține. Din mai multe motive. În primul rând, publicul postului este imun la argumente sau logică. Puțin importă ce spun invitații sau dacă ceea ce spun este adevărat sau nu. Singurul lucru care contează este ceea ce spun „predicatorii“ postului. Dacă Gâdea, Badea sau Ciuvică spun că cineva este bun, el este bun, dacă spun că e rău, este rău. Cam la asta se reduce. Apoi cine este publicul și cât contează el în mod real? Antena 3 nu mai are de mult puterea pe care încă o clamează. Ultimii ani au stat mai degrabă sub semnul eșecului repetat, postul pierzând toate bătăliile mediatice de amploare în care s-a angajat. Publicul său a devenit unul de nișă, cu puțină influență reală. Fanatizat, poate, puternic, nu. Ca mai toate rămășițele „epocii dinozaurilor“, postul trăiește din amintiri și mai ales din importanța pe care i-o dau adversarii. Care poate fi, în acest context, câștigul? Cred că efectiv nici unul.
Dacă nu putem vorbi de un câștig, putem însă vorbi de riscuri. Cel mai important ar putea fi cel al pierderii încrederii electoratului de bază al Alianței, cel care a dus greul acestor ani, care a mizat pe schimbarea reală și care nu se înghesuie la beneficiile unei victorii facile. Pentru acest electorat, afișarea în condițiile date alături de cei care sunt esența sistemului împotriva căruia s-a ridicat nu are cum să poată fi justificată. Nu mai vorbesc despre compromitere și despre prejudiciul de imagine.
Ultimele evoluții sunt, trebuie spus, ușor mai optimiste. Liderii Alianței par să fi înțeles mesajele susținătorilor și au fost receptivi la ele. Există deci șanse bune ca acest episod să fie trecut la categoria „gafe“ și lăsat acolo. Ceea ce sper. Căci dacă Antena 3 rămâne ceea ce este, asta nu înseamnă că și noi trebuie să facem la fel. //
