De același autor
Dosarul Revoluției este în același stadiu ca acum 32 de ani, adică în aer. Singura diferență față de anterioarele promisiuni de „tragere la răspundere a vinovaților” este că între timp majoritatea lor au decedat liniștiți. Despre Revoluție avem un belșug de teorii care nemulțumesc pe toată lumea și ocolirea subiectului în programa de învățământ, cât să fim siguri că generațiile născute după 1990 nu vor ști absolut nimic despre subiect.
Ne-am ales cu un sentiment de lehamite al celor care au făcut revoluția în stradă, cu sentimentul urmașilor victimelor că nu vor ajunge niciodată să apuce dreptatea și cu aceleași discuții între cumpărăturile de sărbători. Două poze, câteva lacrimi, puțină indignare și apoi răciturile și vinul.
Dacă deja vi se pare un text cinic, atunci trebuie să vă spun că nu e nici pe departe tot ce avem. Avem, și avem de ani buni, fără ca nimeni să facă absolut nimic, monumente ridicate întru cinstirea criminalilor din decembrie 1989. Bulevarde care le poartă numele.
În seara de 21 decembrie 1989, îmbrăcat cu o scurtă militară îmblănită și încins cu diagonala cu pistol, ministrul apărării naționale a intrat în camera de la etajul 6 al sediului CC al PCR, unde era instalat comandamentul de transmisiuni, și i-a cerut căpitanului Dan Plăvuțiu să ia un radio-telefon și să-l însoțească afară. Era foarte tensionat și vorbea singur. Din cauză că era extrem de „montat”, nu își dădea seama că dialogul imaginar pe care îl purta în gând putea fi auzit de cei din jur. Căpitanul Plăvuțiu făcea parte din grupa de ofițeri de transmisiuni pe care Milea o solicitase la ora 17.30, grupă compusă din alți trei ofițeri (căpitan inginer Marius Tufan și maiorii Dănuț Stan și Marian Răducu) și condusă de colonelul Dumitru Folescu. Ministrul le ordonase să se instaleze la etajul 6 pentru a-i asigura legăturile operative cu trupele aflate în dispozitivele constituite în zona Piața Unirii – Universitate - Romană, precum și în zonele limitrofe. Transmisioniștii au primit zece indicative, fiecare, corespunzător unei unități din teren. Ei urmau să lucreze sub indicativul „Rondoul”, indicativ sub care opera ministrul apărării în situație de război.
Plăvuțiu mergea la doi pași în urma lui Milea, astfel încât l-a auzit clar mormăind, chiar înainte de a ieși din clădire: „Vă arată tata Milea ce este un tanc!”. Nu a înțeles pe moment la ce se referă și nici nu a apucat să vadă cu ochii lui, pentru că între timp au fost ajunși din urmă de aghiotantul ministrului, căpitanul Alexandru Bucur, care i-a luat radio-telefonul și i-a spus să rămână în sediu. Urma să-l însoțească el pe Vasile Milea.
A respectat ordinul și s-a întors, astfel că a aflat ceva mai târziu sensul cuvintelor. După puțin timp, a auzit canonada intensă declanșată la câteva străzi distanță și apoi l-a văzut pe colegul său Tufan revenind „de pe teren”. Era palid, speriat și i-a spus că văzuse oameni morți, sânge peste tot, mașini arzând și că baricada fusese „spartă cu tancul”. A înțeles. În drum spre Intercontinental ministrul apărării „se monta” pentru ceea ce plănuia să facă. Își făcea planul în gând, astfel încât apare total neverosimilă varianta în care Vasile Milea a acționat la Baricadă în virtutea unui impuls de moment, după ce a văzut că fusese incendiat primul TAB care încercase să spargă barajul. De fapt, își propusese de la bun început să treacă cu tancurile peste ei. Ca orice tanchist care se respectă. Și cine să știe cel mai bine cum se trece cu tancul peste oameni, dacă nu un absolvent al Academiei Militare, Facultatea de Arme Întrunite și Tancuri?
Episodul, oricât de macabru este el, nu constituia, nici pe departe, nici prima crimă săvârșită de Vasile Milea în acele zile și nici cea mai abominabilă. La ora la care ordona tancurilor să spargă baricada de la Intercontinental, ministrul apărării înota deja, până în gât, în sângele românilor. Ca și ceilalți criminali „strâns uniți” în jurul Comandantului Suprem și care „își făcuseră mâna” încă de la început, de la Timișoara.
Dincolo de ordinele directe pe care le-a dat în ziua de 17 decembrie 1989 pentru reprimarea manifestațiilor (vezi nota telefonică de la ora 13.00 adresată unităților din garnizoana Timișoara, în care indică explicit modalitățile de acțiune a blindatelor împotriva demonstranților), Vasile Milea rămâne, în opinia mea, alături de Ceaușescu, Postelnicu, Vlad, Gușă și ceilalți, principalul vinovat pentru introducerea stării de război în România în acele zile. Decizia de a inventa o invazie străină (prin emiterea indicativului „Radu cel Frumos”) pentru a acoperi represiunea Armatei, Securității și Miliției s-a luat în deplin acord de către acești loialiști ai lui Ceaușescu și nu putea fi implementată fără complicitatea lui Vasile Milea. Mai mult, acest fapt a constituit cadrul pentru desfășurarea tuturor evenimentelor ulterioare, inclusiv a celor care au avut loc după fuga lui Ceaușescu din CC. Toate acțiunile ministrului apărării arată că a implicat Armata în măcel deplin conștient și mistificând realitatea cu cinism, doar pentru a-și păstra funcția, fapt care reprezintă un act de trădare a uniformei militare fără precedent. Un ministru care își antrenează subordonații în genocid cu premeditare.
Cum ar fi putut atunci, conștient de toate lucrurile pe care le făcuse, să spună Milea în dimineața de 22 decembrie 1989: „Ce să fac? Să trag în popor?”. Probabil că foarte simplu. Printr-un procedeu de metamorfozare pe care l-au utilizat și ceilalți. După ce au pierdut partida, toți criminalii lui Ceaușescu, cum s-a priceput fiecare, și-au construit imaginea de victime, de oameni supuși deciziilor arbitrare ale „Tiranului și Odioasei” și mai apoi de „eroi”. Ar fi făcut ei multe, dar nu puteau. Este adevărat că doar cei mai ticăloși și mai obraznici dintre ei (dovadă că au fost și cei mai longevivi), și anume Stănculescu și Vlad, au putut să ajungă până la minciunile de nivel apocaliptic, prin care au „dezvăluit” că de fapt ei îl sabotau pe Ceaușescu. Milea a făcut, din acest punct de vedere, mai multe pentru ceilalți decât pentru sine. Dar asta doar pentru că ceilalți erau cei mai interesați ca el să rămână în istorie ca „erou”.
Mitul trecerii „dintotdeauna” a Armatei de partea Revoluției s-a născut pe baza episodului sinuciderii lui Vasile Milea. În competiția începută imediat după ora 12.05 în ziua de 22 decembrie 1989 și intitulată „Urma scapă turma”, moartea „eroică” a lui Milea (prima variantă circulată intens a fost că el a fost asasinat de Ceaușescu) le-a oferit lui Stănculescu, Gușă, Hortopan, Eftimescu, Rus și celorlalți capi ai Armatei un atu mediatic decisiv. Și posibilitatea de a scăpa de orice responsabilitate pentru ceea ce făcuseră până atunci. Drept urmare, în deplin consens, toată lumea a fost lovită instant de o amnezie subită, astfel că nimeni nu a mai considerat potrivit să vorbească în acele ore (și nici mult timp după aceea) despre faptul că Armata trăsese, începând cu 17 decembrie 1989, cot la cot cu Securitatea, asupra populației.
Nu sunt nici pe departe singurul care a observat anomalia existenței bulevardului Vasile Milea în București. Și am mai scris despre asta. Cu niciun fel de rezultat. Chestiunea cu „bulevardele Milea”, pentru că au fost înșirate prin orașe din toată țara, a fost semnalată de ani buni prin campanii de presă (vezi campania Adevărul „Jos plăcuțele cu Milea!” sau inițiative personale de a lipi peste plăcuța cu numele lui Milea cuvântul „criminal”), postări pe rețelele de socializare, petiții (cea mai recentă, din 28 decembrie 2017, este pentru schimbarea numelui bulevardului Vasile Milea din Sibiu cu bulevardul Regele Mihai I) și alte mijloace mediatice. Peste București se pare că toate au trecut, cel puțin până la ora asta, fără niciun efect.
Asta este istoria, acestea sunt faptele. Asta ne-a rămas după 32 de ani. Și ce putem face noi? Că ne-a lovit amnezia și nu mai știm cine a fost Vasile Milea? Că nu ne privește și că este responsabilitatea autorităților? Sigur că da. Dar ce te faci când vezi că până și autoritățile au uitat? Cum o fi pentru zisele autorități să omagieze în fiecare an victimele represiunii din decembrie 1989 prin depunere de coroane la câteva străzi distanță de bulevardul dedicat unuia care a ordonat uciderea lor?
Mai bine să nu ne întrebăm. Să fim mulțumiți cu ce ne-a rămas după Revoluție. //
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 21
cioscu constantin - 01-08-2022
Si totusi ne-am ales cu cate ceva dupa 1989.Ne-am ales cu o democratie in stil romanesc, ne-am ales cu o massmedie "libera" sa minta si sa manipuleze prostimea. Cum spunea regretatul filozof Tzutzea? " Democratia nu e perfecta, dar altceva mai bun inca nu s-a inventat". In democratie presa scrisa si vizuala e libera sa minta si sa manipuleze in favoarea politicienilor nepriceputi sau corupti, in favoarea hotilor, mafiotilor si interlopilor. Peostimea se lasa manipulata de toti smecherii, de la politicieni pana la interlopi si iese nervoasa in strada si strica si cele cateva lucruri bune pe care guvernantii le fac. Si atentie pentru autor si pentru toata lumea de buna credinta de aici. Printre comentatorii de aici sunt si destui nostalgici care conduc treburile neamului din umbra.
RăspundeLevSt. - 01-08-2022
probabil ca gen. milea chiar s-a sinucis, trebuie sa se fi simtit pus in mare incurcatura de propria "evolutie"( si umilintza, de unde ori o uriasa frica, ori un zvacnet de mandrie deliranta) , poate influentat(daca stia) de stanjeneala generalului Miles, din The Deserter (Italian: La Spina Dorsale Del Diavolo- 1970 Italian-Yugoslav American) -film Spagetti Western*)dar care nu se sinucide ci-si accepta soarta...(cu multe filmari chiar in Yugoslavia, idiotul de ceausescu -pentru un film istoric- in nationalismul sau gaunos, nu a acceptat o distributie internationala, care ar fi facut o buna figuratie la casa , inclusiv in west, si ar mai fi facut cunoscuta istoria romanilor...Filmul , cu o distrubutie buna, inclusiv marele regizor John Huston, care -in tinerete- s-a intersectat cu marele regizor roman(Jean Negulesco) , la Paris,el executa decoratii exterioare, J.N. interioare , cu multa coloratie, regasita ulterior si in unele din filmele sale)...
RăspundeRadu - 01-02-2022
Și mie. Complicat e să intelegi cum de au acceptat românii să devină slugile Vestului.
RăspundeDoru Vasile Tascau - 01-01-2022
De regula bulevardele se măsoară in kilometri sau in mile; ăsta a măsurat in Milea.
RăspundeDoru Vasile Tascau - 12-29-2021
Șleahta de partid și otrepele de represiune s-au perpetuat; prima prin “pragmatici” din PCR, cei care odinioară procurau “de la partid” aprobări de butelii, de Dacii, de apartamente, de locuri de munca, iar ultimele prin segmentul de securiști pentru care decența nu exista și nu numai ca nu s-au dat la o parte ci s-au transformat in birjarii care au înhămat la căruțele in care tot arunca averi pe interlopii ce in sfârșit au statutul la care au râvnit, cel de jupâni.
RăspundeMircea Ordean - 12-27-2021
"Bulevardul Vasile Milea" / Precizez din start ca nu imi place deloc aceasta denumire. Dar, dincolo de asta, pricep ca statul este pe de o parte o instituție mai puternica decit ar conveni zavergiului din mine, iar pe de alta el iși are socotelile/ vulnerabilitatile lui, din moment ce nu da inapoi, pe subiectul in cauză.
RăspundeMircea Ordean - 12-27-2021
Mie adevărul despre 1989 mi se pare simplu. Dar pas de explică oamenilor normali, ca lucrurile pe lumea asta merg cum vor ele, nu dînșii...
RăspundeMike - 12-25-2021
Da @maical este greu de ingurgitat pentru unii adevarul, nu-i asa? Aveti acum ocazia istorică sa continuati ce n-ati terminat in '89. Nu mai aveti curaj?
RăspundeDan Plesoianu - 12-25-2021
Tovarasi, stati un pic mai rasfirati!!! Ati sters comentariile suplimentare pe care le-am facut la acest articol, care luau in discutie totala sa partinire...
RăspundeDan Plesoianu - 12-24-2021
(cont.) Asadar, pentru a respecta adevarul socratic, ar fi trebuit sa ne fi explicat si sinuciderea lui Milea, sinucidere care ar demonstra faptul ca totusi, in final, daca nu de la inceput, Milea a fost impotriva lui Ceausescu. Daca sinuciderea a fost reala, atunci aceasta ar insemna fie ca Milea a avut puternice mustrari de constiinta asupra celor ce le-a facut, sau ca a facut-o de frica repercusiunilor, intelegind la final gravitatea faptelor sale. Daca "a fost sinucis", acesta fapt ar insemna, deasemenea, ca el a fost impotriva lui Ceausescu. Oricum, se pare ca Ceausescu l-a numit, de la tribuna, in public, "tradator". Asadar, numai acest lucru ar fi suficient pentru a pune puternic la indoiala concluzia articolului dvs.
RăspundeDan Plesoianu - 12-24-2021
Totusi, nu aduceti nici o explicatie a sinuciderii lui Milea...
RăspundeMH - 12-23-2021
Dle. Hodor, daca Milea ar fi executat ordinele lui Ceausescu, la Timisoara sau Bucuresti, ar fi avut loc un adevarat macel, poate razboi, cu mii de victime. Oare de ce Ceausescu l-a numit pe Milea tradator, daca acesta a executat ordinele? Si apoi de unde veniti cu aceasta inversunare sa degradati armata in aceste zile in care tensiunile regionale se acumuleaza. Ati uitat ce ati scris chiar dvs in cartea in care descrieti contributia celorlate institutii de forta ale lui Ceausescu la evenimentele dinainte si de dupa 1989? Pastrati va rog proportiile in partajarea vinei catre cei vinovati, nu mai manipulati va rog...
RăspundeLucian Nicolescu - 12-22-2021
Singurul lucru pe care au stiut sa-l manuiasca (,) cu dibacie, in luna decembrie, toti fauritorii de vise ai natiei in toata aceasta generatie trecuta degeaba peste noi (32 ani) a fost sa se lamenteze si sa depuna coroane de flori. Tot astfel au pus flori peste educatie, sanatate, digitalizare si cam peste tot pe unde s-au bagat neavenitii in treburile unde era locul specialistilor. Dar cum la noi "mortul a fost intotdeauna de vina" ce mai conteaza niste morti in plus. Domnule Hodor, cum sa nu avem monumente in centrul oraselor si strazi cu numele CRIMINALILOR? Ganditi-va ca criminalii din decembrie 1989 erau aparatorii de frunte ai dictatorului. Ei erau remunerati imparateste. Ca si azi Armata, Securitatea, USLA (Jandarmeria de azi), judecatorii, procurorii erau inregimentati special. Ei reprezentau CASTA PRIVILEGIATA. Ce avem azi, dupa 32 de ani? Aceeasi casta cu nume de persoane si cu denumiri ale institutiilor schimbate. Din aceasta cauza balteste in mocirla si batjocura acest popor dus de nas cu 100 de lei in plus la pensie fata de 2000 de lei cat va lua in plus un (sa zicem) judecator de la CCR. Si exemplele pot continua. Problema sta in puterea de intelegere a neamului. S-a vazut pe 10.August.2018 ca jandarmii au avut comportament identic cu cel al USLA-silor rasfirati in decembrie '89 prin tot Bucurestiul. Episodul "Radu cel Frumos" este primul din episoadele care au urmat: Inerzicerea Punctului 8 de la Timisoara, Interzicerea CADA a ofiterilor tineri ce puteau reforma Armata, aducerea lui Magureanu in fruntea unui SRI nereformat si plin de ofiteri duplicitari, transformarea FSN in partid au dus toate la chestiunile abominabile de care pomeniti (Stanculescu si Vlad s-au transformat, fara rusine in opozantii regimului ceausist). O sfidare pe obrazul neamului facuta cu ajutorul omului sovietic Cozmin Gusa. S-atunci? Domnule Hodor, in acest fel nedemn in care Armata, Securitatea s-au comportat atunci, cand dupa 1 ianuarie 1990 la padure, la Baneasa oameni ca D. Mazilu, Troncota sau Avraam au continuat sa predea viitorilor ofiteri "Lectia Militiei Sovietice" mai aveam asteptari de bine? Vedem avalansa de plagiate de la Scoala de Politie. iar noi, neamul nostru, prea tacut de-a lungul istoriei suntem vinovati. Profund vinovati. Am trecut, ca popor, prea usor peste crima la care niste neoameni ne-au supus atunci. Mare pacat.
Răspundemaicăl - 12-22-2021
@mike "Cartea-manuscris scrisă...". Colosală formulare! Prin urmare, citiți manuscrisul cărții deja publicate, și incă în 2019. Chapeau!
RăspundeEmil din Dublin - 12-22-2021
Felicitari pentru articol si pentru curajul dumneavoastra!
RăspundeGianina POPESCU - 12-22-2021
Trebuie sa continuam să ne întrebăm atât timp cât avem o conştiință individuală şi colectivă! Mulțumesc pentru răspunsurile, curajul şi eforturile dvs de a scoate adevărul la lumină!
RăspundeLevSt. - 12-21-2021
"...fara complicitatea lui milea..."___---___absolut,iar individul_fie ca s-a sinucis, fie "sinucis"!- a ilustrat si exprimat perfect statusul armatei "romane"( adica un fel de Legiune Straina, de inchiriat pentru o friptura), o adunatura de lasi psihopati, gata sa treaca cu tancurile peste popor, in lipsa unei bombe atomice, pe care -si acum- ar arunca-o peste Romania(din avion), in zborul spre Iran sau N.Korea... Am spus de sute de ori si rept, asa-zisa armata romana(banda oficiala de banditi/paraziti), trebuie redusa cu peste 75%, iar noile recrutari si angajari, facute pe noi criterii...Nu cred insa ca se va intampla, exceptie daca Clotilde si Sergiu for fi numiti Monarhi ai tarii, chiar si recent, au demonstrat ca sunt cu adevarat oameni, demascand coruptia la nivele inalte, desi functiile lor (pozitiile lor sociale) sunt in primejdie, iohanis si adunatura penele+ pesede+udemere, vor sa termine Romanai ASAP....
Răspundec. florea - 12-21-2021
Informaiile (noi?) pe care le aduceți, domnule Hodor, sunt excepționale și pot avea consecințe serioase. Puteți indica sursele primare care pot fi consultate pentru a certifica mărturia căpitanului Plăvuțiu? Însă chiar în lipsa acestor informații noi, tot ar trebui schimbate numele bulevardelor „Vasile Milea”, atâta vreme cât nu avem nici pe departe dovada că „a fost un erou”.
Răspundemike - 12-21-2021
"Autoritatile" isi omagiaza si deplang fostii "colegi" de arme, acuzati astazi pe "nedrept" in opinia lor. In acele zile toate institutiile de forta erau impotriva romanilor. Romanii reprezentau principalul inamic al regimului. Citesc in aceste zile cartea-manuscris scrisa de Andrei Ursu, Roland O. Thomasson, Madalin Hodor, "Tragatori si Mistificatori" si ma gandesc ca ar trebui sa fie lectura facultativa sau obligatorie in licee pentru ca aceea a fost lupta noastra, a tuturor romanilor, istoria noastra asa cum a fost ea. Si dupa cum ati afirmat si in carte: "crimele impotriva umanitatii nu se prescriu niciodata", asadar timpul este de partea noastra!
RăspundeFlorin - 12-21-2021
Revoluție??? ???. Lovitura de stat organizata de jefuitorii occidentali și amerloci, cu complicitatea unor cozi de topor gen ilici, milea, Vlad, etc. Tara mea a fost transformata în colonie totul distrus în ea resursele jefuite, datorii de sute de miliarde. Pt nimic
Răspundenicolaie apolzan - 12-21-2021
Si astazi mai sunt in armata si in in servicii urme de tradatori ,iar,faptul ca nu se preda la cnsas arhiva securitatii si a armatei in fruntea carora se afla preferatii lui Johannis,Helvig si pensionarul domn general actual primministru Ciuca,inseamna tumoarea putrefacta din varful societatii.
Răspunde