Cu stânga în dreapta

A intrat în tradiţia ultimilor ani faptul că luptele cele mai intense nu se dau între PSD şi partidele de dreapta, ci chiar între partidele de dreapta.

Madalin Hodor 15.10.2019

De același autor

Guvernul Dăncilă este istorie. PSD nu. Cei care au urmărit în direct filmul moţiunii nu au avut cum să rateze suspansul. Feţe crispate, tensiune şi ameninţări care au trecut de urechile destinatarilor direct în auzul publicului, telefoane până în ultimul minut, toate acestea au fost ingredientele unei lupte pe muchie de cuţit. În ciuda declaraţiilor optimiste şi a aşteptărilor, nimeni nu a fost sigur că moţiunea va trece decât în momentul în care s-au numărat efectiv bilele. În mod justificat, de altfel. Să ne gândim că, deşi 244 de parlamentari au votat-o (teoretic, cei care nu au susţinut-o au rămas în bănci), ea a trecut cu 238 de voturi. Greu de comentat ce anume au avut în cap cei 6 parlamentari care s-au prefăcut de ochii lumii că o susţin, dar în realitate şi-au anulat votul. Şi asta deşi liderii grupurilor au stat efectiv lângă urne pentru a supraveghea fiecare vot.

Toată lumea a răsuflat uşurată, dar în acelaşi timp toţi sunt conştienţi că greul de abia începe. Noul guvern şi şansele lui. Au început negocierile şi, în mod previzibil, liberalii şi-au asumat rolul central încercând să fructifice la maximum şi să exploateze momentul favorabil. Dar va fi foarte greu. Riscant chiar. PSD nu este învins, iar perspectiva de a depinde de Ponta la fiecare mişcare în Parlament este una care ar descuraja pe oricine. Ca să nu vorbim despre agenda celorlalte partide. UDMR şi PMP au sprijinit moţiunea, dar atât. Nu există absolut nicio garanţie că vor sprijini necondiţionat un guvern PNL. Iar dacă o vor face condiţionat, negocierile vor fi delicate. Alianţa USR-Plus a anunţat deja care sunt condiţiile, de fapt, condiţia principală: alegeri anticipate. Devine evident că strategia USR-Plus este una care nu include intrarea la guvernare în acest moment, ci doar susţinerea guvernului pe un mandat strict.

Desigur că putem discuta totul în cheia „curajului asumării“ versus „laşitatea implicării“. Sau în cea a „interesului naţional“ versus „calcul electoral“. Sau putem judeca în perspectiva imediată a alegerilor prezidenţiale. Şi la o analiză sumară se poate constata că devine evidentă o confruntare în turul doi între Dan Barna şi Klaus Iohannis. Între PNL şi USR-Plus. Între cele două partide, care sunt puse acum în situaţia de a-şi asuma, într-o formă sau alta, o colaborare în vederea guvernării.

Dacă mizele imediate sunt importante, atunci să ne gândim cât de importante sunt cele viitoare. Alegerile locale şi parlamentarele. Care sunt cu mult mai importante decât prezidenţialele, prin prisma faptului că ele dau baza puterii şi ele asigură sau nu soliditatea unei guvernări şi certitudinea că programul acesteia nu va rămâne pe hârtie. Cum se prezintă situaţia din acest punct de vedere?

A intrat în tradiţia ultimilor ani faptul că luptele cele mai intense nu se dau între PSD şi partidele de dreapta, ci chiar între partidele de dreapta. Sau, mai larg spus, între cei care luptă împotriva PSD. Este ironic să notezi faptul că, deşi urmaşul FSN-ului nu reuşeşte să depăşească 35% din opţiunile de vot, decât în mod excepţional, totuşi el fie deţine puterea absolută, fie blochează orice alternativă atunci când rămâne în opoziţie. Rezultă că nu PSD este puternic, ci opoziţia la el este slabă. Şi este slabă tocmai pentru că este divizată. „Opoziţia unită“ este un concept abstract, care nu rezistă la absolut nici un test real. Apropo, guvernul a căzut pentru că unii parlamentari PSD au „trădat“, în termenii folosiţi de nefericita Dăncilă.

În această lumină, îngrijorător nu este faptul că previzibilul guvern PNL are şanse mici în actuala configuraţie parlamentară sau cine va câştiga competiţia prezidenţială. Mult mai îngrijorător este faptul că electoratul de dreapta este tot mai fragmentat şi mai greu de mobilizat. La aceasta va contribui fără îndoială campania prezidenţială în care se vor confrunta, aşa cum am spus, în principal candidaţii dreptei. Şi este previzibil că atacurile reciproce se vor intensifica. Dacă adăugăm presiunile guvernării avem un tablou destul de complicat. Cum vor gestiona cele două partide principale, PNL şi USR-Plus, situaţia? Vor continua atacurile reciproce? Va rămâne USR-Plus în afara guvernării, aşa cum preconizează unii dintre lideri, aşteptând să speculeze erodarea inevitabilă a PNL şi frecându-şi mâinile atunci când liberalii vor trebui să facă acele concesii care îi vor compromite? Vor dori liberalii să îşi asume riscul unor alegeri anticipate, aşa cum le cere USR-Plus? Poate.

Poate vor înţelege în sfârşit că miza cea mai mare nu este satisfacţia de a învinge PSD la televizor şi a găsi frazele cu priză la public sau expresiile care să facă titlul ştirilor. Poate vor înţelege că PSD nu poate fi învins fără a i se tăia baza de la firul ierbii. Nu poate fi învins decât în alegerile locale şi parlamentare. Fără asta nu există victorie. Şi această victorie se va obţine foarte greu, iar fără mobilizarea electoratului de dreapta ea este imposibilă în acest moment.

Altfel, vom consemna un nou moment în care opoziţia şi-a dat cu stânga în dreapta. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22