De același autor
De asemenea, cele trei formațiuni politice sunt cu ochii pe premiul cel mare: guvernarea. Care sunt strategiile lor și care sunt șansele fiecăreia? Ce ar reprezenta o victorie și ce anume un eșec?
Pentru PSD, o eventuală victorie ar fi un pas înainte spre consolidarea puterii actualei echipe de la conducerea partidului. Strategia domnului Ciolacu de a scoate de pe pozițiile eligibile pe majoritatea oamenilor epocii Dragnea, netezirea asperităților interne și introducerea unor criterii etice în selectarea candidaților (chiar dacă pur de fațadă) au fost semnale că PSD a înțeles că are nevoie de o nouă față. Profitând de pandemie și de nemulțumirea generală față de modul în care guvernul liberal o gestionează, partidul s-a repliat cu o viteză uimitoare, reușind un scor bun la alegerile locale. Ceea ce îi dă speranțe solide pentru a se bate de la egal la egal cu liberalii. Ajutat de o prezență slabă la urne și de o mobilizare exemplară, PSD poate câștiga alegerile parlamentare. Ce anume însă va face cu această eventuală victorie?
În primul rând, dacă va veni, ea nu va fi la o diferență mare față de liberali și nici nu îi va permite domnului Ciolacu să formeze o majoritate parlamentară cu care să meargă la Cotroceni pentru a obține funcția de prim-ministru. Este greu de crezut că va exista o alianță cu PMP, USR-PLUS sau UDMR pentru guvernare, iar procentele aliatului natural, Pro România, sunt destul de incerte. Apoi, este iarăși destul de sigur că președintele Iohannis nu va numi un premier PSD. A spus-o explicit în mai multe rânduri.
Și ar mai fi ceva. Își dorește PSD să intre la guvernare în plină criză sanitară? Aș îndrăzni să cred că nu. Măcar și pentru că un nou eșec previzibil ar veni prea curând, iar partidul are nevoie de o perioadă în care să își tragă sufletul în opoziție. Așadar, o victorie, chiar și la limită, neurmată neapărat de formarea unei alianțe de guvernare, ar fi un succes uriaș pentru PSD. Instalat comod în noul parlament, controlând încă suficiente instituții importate și pândind inevitabilele situații de criză, PSD poate ține într-un șah permanent guvernul.
Liberalii pornesc, teoretic, cu prima șansă. Criza i-a erodat într-un ritm nu atât de accelerat, dar constant. Greșelile de comunicare, unele măsuri luate fără a fi bine gândite și scandalurile legate de anumiți reprezentanți ai partidului au atârnat greu într-un moment în care tensiunea socială este la cote ridicate.
De altfel, situația nu este o surpriză pentru liderii partidului. Se așteptau la asta și nu putem bănui că un politician cu experiența domnului Orban nu a anticipat această situație. Este sigur că liberalii se așteptau să scadă în preferințele electorale, lucru care se întâmplă natural cu oricine își asumă guvernarea, și cu atât mai mult într-o situație de criză fără precedent. Pe de altă parte, faptul că partidul și-a asumat guvernarea și a încercat să gestioneze pandemia cât a putut de bine a dat un semnal de seriozitate și siguranță pe care electoratul l-a apreciat.
Între cele două s-a construit strategia preelectorală a liberalilor. Că vor pierde procente era inevitabil, dar ideea era să nu piardă decisiv de multe. De unde modul în care guvernul s-a străduit să gestioneze valul crescând al pandemiei fără să recurgă la măsuri drastice (cum ar fi fost un lockdown total), care este posibil să fi curbat ritmul de creștere al ei, dar cu siguranță că ar fi provocat noi tensiuni și ar fi fost o muniție de neprețuit pentru adversarii politici. În locul acestor măsuri, guvernul a preferat o gestionare la trecerea timpului și a luat măsuri de avarie. Cât de bună a fost această strategie se va vedea la urne. Desigur, liberalii au motive de optimism și cel mai important dintre ele se găsește la Cotroceni. Ieșirile regulate ale președintelui Iohannis pentru a sprijini și explica măsurile guvernului, atacurile sale constante la adresa PSD și anunțul că va exista un guvern PNL–USR-Plus o arată fără echivoc. Chiar dacă ar pierde alegerile la scor, pentru liberali nu ar fi o mare tragedie.
Despre Alianța USR-PLUS se pot spune multe. Ceea ce însă este sigur este că va obține un procent destul de bun, probabil peste 20%, la alegeri în contextul în care electoratul de dreapta, nemulțumit de PNL, dar care nu votează nici PSD, nu prea are mari opțiuni. Strategia alianței de a ataca în mod constant guvernarea liberală a avut în vedere acest aspect. A fost ea potrivită? Nu este clar încă ce număr de procente a rupt de la liberali și dacă ele au meritat crearea unei ostilități explicite în rândul radicalilor liberali. Mai mult, atacurile și gesturile populiste au creat neîncredere în rândul unei părți a susținătorilor tradiționali ai partidului. Dincolo de asta, liderii USR-PLUS sunt absolut hotărâți să intre la guvernare. Și nu pot intra decât alături de liberali. Dacă pentru liberali există opțiuni, inclusiv o eventuală alianță cu PMP, UDMR și cine o mai fi, dublată de susținerea prin negocieri punctuale cu PSD, pentru USR-PLUS, chiar nu există opțiuni. Alegerile parlamentare sunt ultima șansă a alianței.
