De același autor
La începutul lui mai, în urma moţiunii de cenzura care a dus la căderea cabinetului Ungureanu şi a migrării către USL a unui număr considerabil de parlamentari, Traian Băsescu acceptă formarea noului executiv de către Victor Ponta, preşedintele Uniunii Social-Liberale.
Pe 7 mai, Cabinetul Ponta îşi începe oficial mandatul. Desigur, conflictul pluteşte în aer şi chiar la depunerea jurământului ministerial de la Palatul Cotroceni asistăm la scene cum ar fi privirile tăioase şi replicile dure schimbate într-un colţ între preşedinte şi Andrei Marga, ministru de Externe. Mai ştim şi că reprezentanţi ai tuturor partidelor politice, printre care lideri ai USL, au dosare penale pe rol, unele aflate aproape de pronunţarea sentinţei. Ştim că această coabitare va fi una foarte dificilă şi fuseseră destule semnale că justiţia va fi cap de listă în ierarhia schimbărilor dorite de USL.
Dar, în ciuda acestor aspecte cunoscute, nici măcar un scriitor SF nu şi-ar fi imaginat, probabil, scenariul uraganului ce avea să urmeze, care a declanşat un haos instituţional fără precedent din anii 90 încoace.
Nori la orizont (7 mai-12 iunie): primele plagiate, primele schimbări, Parlamentul ca armă şi cazul Grăjdan
Primele săptămâni de la instalarea „celui mai cinstit guvern” din istoria postdecembristă, cum l-a numit premierul Ponta, sunt marcate de scandalurile Corina Dumitrescu, Ioan Mang şi Mircea Diaconu. Acesta din urmă, propus ministru al Culturii, trebuie să se retragă din funcţie după ce Agenţia Naţională de Integritate îl declară incompatibil.
Corina Dumitrescu, propusă pentru portofoliul Educaţiei, este nevoită să facă pasul înapoi după ce se demonstrează că şi-a falsificat CV-ul cu masterate şi cursuri fictive. Îi urmează în funcţie Ioan Mang, suprins într-o situaţie cel puţin la fel de jenantă: plagierea unor cercetători japonezi şi israelieni care îşi reclamă contribuţiile originale.
După aceste două eşecuri care au făcut valuri mediatice, le urmează, ca ministru interimar al Educaţiei, molcomul şi obscurul sindicalist Liviu Pop. Pe 8 iunie, acesta schimbă complet, prin ordin ministerial, componenţa Consiliului Naţional de Etică, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei. Toată lumea şi-a imaginat atunci că noii membri CNE aveau misiunea să-l scoată basma curată pe Mang: aveam să aflăm curând că nu despre el era vorba.
22 mai 2012 – În dosarul Trofeul Calităţii, în care este învinuit şi Adrian Năstase, Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin directorul său, Constantin Balaban Grăjdan, a trimis la dosarul aflat în stare de judecată în recurs la Înalta Curte o adresă prin care pretindea că ISC nu a fost prejudiciat, după ce iniţial ISC a declarat că se constituie parte civilă întrucât a fost prejudiciat.
Pe 23 mai, Victor Ponta semnează demiterea lui Vladimir Tismăneanu din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi a lui Ioan Stanomir din funcţia de preşedinte executiv al IICCMER.
Încă de la începutul lui iunie, apare în discuţia publică, lansată de trustul Intact al lui Dan Voiculescu, o problemă prezentată drept foarte gravă, de care mai nimeni nu fusese conştient înainte: cine este mai legitim să reprezinte România la summitul Consiliului European de la Bruxelles din 27-28 iunie, premierul sau preşedintele? Presa, analiştii, experţii juridici şi constituţionali intră în acest joc, cu argumente pro şi contra.
Pe 10 iunie au loc alegerile locale, soldate cu o victorie confortabilă a USL la nivel de primării, consilii locale, consilii judeţene. Din acest moment, liderii Uniunii Social-Liberale vorbesc deschis şi frontal despre nereprezentativitatea lui Traian Băsescu ca preşedinte al României.
Victor Ponta invită Parlamentul să se pronunţe asupra cărui lider este mai îndreptăţit să reprezinte statul român la Bruxelles.
Pe 12 iunie, Camerele reunite ale Legislativului adoptă cu majoritate de voturi o declaraţie prin care Victor Ponta este considerat reprezentantul României la Bruxelles. Atfel, Parlamentul se substituie, în materie de confirmare a reprezentativităţii, Curţii Constituţionale.
La vremea respectivă, Ioan Stanomir comenta astfel această premieră: “Noutatea zilei de 12 iunie 2012 este dată de apariţia unui element de natură constituţională. Invitând plenul camerelor să se pronunţe, prin vot, asupra participării premierului la Consiliu, guvernul Ponta a stabilit un precedent constituţional extrem de semnificativ. O dată cu declaraţia adoptată, camerele sunt ridicate la rangul de organ care nu doar legiferează, ci şi interpretează Constituţia, stabilind competenţele diferiţilor actori constituţionali. (…)Transformarea camerelor în aceasta manieră modifică, fundamental, datele de funcţionare ale statului nostru”.
Invitat să comenteze decizia parlamentului, Traian Băsescu foloseşte de câteva ori sintagma “Victor Ponta, doctor drept”, exasperându-i pe mulţi: ce legătură are asta cu ce se întâmplă?
Rafale de furtună (13 iunie-3 iulie): Epoca Ordonanţelor, Bruxelles, CCR kaput, plus un fular Burberry
13 iunie: Prin ordonanţa de urgenţă 27/2012 “privind unele măsuri în domeniul culturii”, Institutului Cultural Român i se schimbă misiunea şi obiectul de activitate şi este trecut, din subordinea Preşedintelui, în cea a Senatului României. Motivaţia acestei decizii este, conform textului ordonanţei, “necesitatea consolidării și amplificării, sub diferite forme, a relațiilor culturale cu comunitățile românești de peste hotare, în scopul păstrării și perpetuării identității naționale”, iar “neadoptarea măsurilor propuse prin prezenta ordonanță de urgență va duce la prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanență, sentimentul de apartenență la națiunea română a celor stabiliți, vremelnic, în alte state”.
Decizia Guvernului de schimbare a misiunii ICR va fi urmată de numeroase proteste, petiţii, scrisori deschise de protest ale unor personalităţi culturale din România şi din străinătate.
Preşedintele ICR, H-R. Patapievici, anunţă că va demisiona în momentul în care CCR va declara ordonanţa constituţională.
Pe 14 iunie este demis de către ministrul de interne, Ioan Rus, istoricul Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Naţionale ale României.
17 iunie: este demis Consiliul de Administraţie al televiziunii publice prin respingerea de către Parlament a Raportului de activitate al instituţiei pe 2011. CA va fi în curâbd schimbat, fără nici un membru al Opoziţiei în componenţa sa.
Pe 18 iunie revista ştiinţifică Nature lansează bomba: plagiat indubitabil, de tip copy/paste, al premierului Victor Ponta în lucrarea sa de doctorat din 2003, coordonată de Adrian Năstase. Vestea este preluată imediat de Frankfurter Allgemeine Zeitung şi, ulterior, de presa de pe toate continentele. Reacţia premierului: “atacuri urâte şi murdare”, “metode securistice” din partea apropiaţilor lui Traian Băsescu.
Pe 20 iunie, asistăm la o premieră postdecembristă: un fost premier este condamnat. E vorba de Adrian Năstase, condamnat la 2 ani cu executare în dosarul Trofeul Calităţii. În aceeaşi seară, poliţiştii veniţi să-l ridice de la vila sa din strada Zambaccian asistă, ni se spune, la o tentativă de sinucidere cu un pistol. Circulă informaţii contradictorii despre starea de sănătate gravă a fostului premier, care este adus la Spitalul Floreasca, sub îngrijirea doctorului Brădişteanu, apropiat al PSD, în locul Penitenciarului Rahova, unde ar fi trebuit să ajungă, conform legii.
La patul de spital al lui Năstase se perindă diverşi lideri ai PSD, printre care Victor Ponta, care declară: “Mă gândesc dacă Băsescu este fericit acum. Năstase arată groaznic, cum poate să arate un om care s-a împuşcat?”.
25 iunie: doctorul Brădişteanu şi poliţiştii care l-au ridicat pe Adrian Năstase sunt audiaţi de Parchet după ce se stabileşte că rănile fostului premier erau superficiale şi nu necesitau internarea la Spitalul Floreasca.
Năstase este mutat la Penitenciarul Rahova.
22 iunie: Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti anunţă că va analiza teza de doctorat a lui Victor Ponta.
26 iunie: Parlamentul României adoptă legea privind restrângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale şi eliminarea prevederilor din legea CCR potrivit cărora hotărârile Legislativului erau supuse validării acestora de către Curte. Se modifică şi Legea referendumului: se revine la formularea din 2007 privind demiterea președintelui cu majoritatea alegătorilor prezenţi la urne.
Pe 27 iunie, Guvernul publică o ordonanţă de urgenţă de maximă importanţă în viitor: trecerea Monitorului Oficial din subordinea Camerei Deputaţilor în cea a Guvernului.
A doua zi, pe 28 iunie, Monitorul Oficial publică demisia lui Dan Voiculescu din funcţia de senator. Astfel, dosarul acestuia privind Institutul de Studii Alimentare se mută, pe ultima sută de metri înainte de pronunţarea sentinţei, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Tribunalul Bucureşti, unde procesul va fi reluat din toamnă.
Pe 27 iunie, CCR dă trei lovituri planurilor USL: decide că preşedintele României este cel care trebuie să reprezinte ţara la summitul de la Bruxelles, respinge legea referendumului modificată în sensul validităţii cu majoritatea celor prezenţi la urne şi respinge ca neconstituţională legea uninominalului dintr-un singur tur. Această zi nefastă pentru putere provoacă reacţii nervoase: ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean, afirmă, la aflarea veştii, că doi judecători CCR, Augustin Zegrean şi Iulia Motoc, se află în situaţie de incompatibilitate şi ar trebui înlăturaţi. Din fericire, ANI decide că, la fel ca în ziua numirii lor la Curte, cei doi judecători nu se află în nici una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege.
Bătălia pentru reprezentarea ţării la Bruxelles se mută în ilegalitate: Ministerul de Externe condus de Andrei Marga pur şi simplu nu transmite preşedintelui României invitaţia venită de la Consiliul European şi antedatează documentele informative trimise preşedinţiei privind summitul, fapt care, mai târziu, va atrage audierea la Parchet a lui Marga.
În faţa hotărârii CCR de reprezentare a ţării, Ponta alege să nu publice respectiva decizie în Monitorul Oficial proaspăt venit la Guvern. Decizia va rămâne nepublicată zile bune.
În zilele următoare, zeci de cetăţeni aveau să transmită plângeri spre Parchetul General sau sesizări către Avocatul Poporului privind ilegalitatea şi neconstituţionalitatea prezenţei lui Ponta şi Marga la Bruxelles şi a modului în care au procedat.
În cele din urmă, Ponta pleacă la Bruxelles, Băsescu rămâne acasă. Preşedintele României declară că, la câteva ore după aterizarea în capitala Belgiei, premierul l-a sunat să-i ceară semnarea mandatului de reprezentare, conştient că ceea ce făcuse nu era legal.
Pe 28 iunie, în ţară se află că a doua zi avea să se întrunească Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) pentru a analiza, printre altele, acuzaţia de plagiat la adresa lui Victor Ponta. Prompt, în aceeaşi seară, ministrul interimar al Educaţiei, Liviu Pop, dă un ordin privind dizolvarea CNATDCU pentru a include apoi un număr dublu de membri. A doua zi dimineaţă, Pop năvăleşte alături de Corpul de Control în plină şedinţă a CNATDCU pentru a-i ţine din treabă pe membrii acestuia până la publicarea ordinului ministerial în Monitorul Oficial, care, spre deosebire de decizia CCR privind reprezentarea la Bruxelles, care a aşteptat cu zilele, vede rapid lumina tiparului. Decizia CNATDCU (plagiat clar) este declarată nulă de minister, întrucât, ordinul de dizolvare fiind deja publicat în MO, Consiliul nu mai funcţiona conform legii.
Premierul revine în ţară, anunţând succese fără precedent în negocierile României cu partenerii europeni, în ciuda vocilor din presa românească şi internaţională care afirmau că prezenţa ţării noastre a fost în cel mai rău caz dezastruoasă şi în cel mai bun inexistentă.
În ţară se ştia deja că cele două camere ale Parlamentului se vor reuni săptămâna următoare, pe 3-6 iulie, pentru a auzi, pasămite, raportul lui Ponta despre succesele de la Bruxelles. Se conturează acum limpede că adevărata miză este suspendarea preşedintelui Băsescu şi asigurarea interimatului lui Crin Antonescu prin înlăturarea lui Vasile Blaga de la conducerea Senatului. Dar cum vor face asta într-un timp atât de scurt? – era întrebarea de pe buzele tuturor. Aveam să aflăm în Săptămâna Năucitoare.
Nu înainte ca, pe 2 iulie, Crin Antonescu să declare că anumite instituţii, în special CCR, împiedică coaliţia să guverneze şi ar trebui schimbate.
Blitzkrieg (3-6 iulie): Decapitarea conducerii statului
3 iulie: Şedinţa Parlamentului începe în forţă. Este demis Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu, singurul care putea să sesizeze CCR privind neconstituţionalitatea ordonanţelor Guvernului. Nu e prea clar pentru ce, fiindcă legea permite demiterea doar în cazuri grave, cum ar fi încălcarea Constituţiei şi a legii. Iancu va fi înlocuit cu Valer Dorneanu, fost deputat PSD.
Sunt înlăturaţi, în aceeaşi zi, liderul camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, şi al Senatului, Vasile Blaga, în pofida Regulamentului care prevede că preşedinţii Camerelor pot fi schimbaţi în timpul mandatului doar la cererea grupului parlamentar care i-a propus (PDL, în acest caz). Ei vor fi înlocuiţi cu Valeriu Zgonea (PSD), respectiv Crin Antonescu (preşedinte PNL, co-preşedinte USL).
4 iulie: Este publicată o ordonanţă de urgenţă privind restrângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale, care nu se mai poate pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului.
“Cu OUG de modificare a atribuţiilor Curţii Constitutionale, s-a încălcat Art. 115 al. 6 din Constituţie, care interzice explicit modificările prin ordonanţe de urgenţă la funcţionarea Curţii.(…) Acum, după schimbarea Avocatului Poporului, se pot emite OUG neconstituţionale pe banda rulantă, singura chestie e că nu mai pot fi contestate legal, dar asta nu face respectivele OUG nicidecum mai legale sau mai constituţionale” – scria la acea dată Otilia Nuţu, de la Expert Forum.
4 iulie: este formulată de Parlament şi trimisă către CCR motivaţia de suspendare a lui Traian Băsescu, care poate fi rezumată astfel:
1. Preşedintele a uzurpat rolul prim-ministrului și s-a substituit în atribuțiile constituționale ale Guvernului.
2. Președintele a încălcat în mod repetat drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie.
3. Promulgarea legii pensiilor, adoptată prin fraudă de către Camera Deputaților.
4. Președintele a încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei.
5. Președintele a inițiat un proiect neconstituţional de revizuire a Constituţiei și a încălcat procedura de revizuire a Constituției prevăzută de legea fundamentală.
6.Președintele a săvârșit acţiuni politice concrete care îl transformă în liderul de fapt al Partidului Democrat-Liberal.
7. Președintele a încălcat în mod grav prevederile Constituției și principiul fundamental al democrației reprezentative, atunci când declara că nu va numi un prim-ministru din partea USL, chiar dacă această formațiune politică va obține majoritatea absolută în Parlament.
Pe 5 iulie, preşedintele României vine în Parlament pentru a se apăra, punct cu punct, în faţa acestor acuzaţii.
În aceeaşi zi: Odată ce Avocatul Poporului a fost anihilat şi nu mai poate sesiza neconstituţionaliatea ordonanţelor, Guverrnul plusează cu OUG 41/05.07.2012 privind modificarea Legii nr.3/2000 privind organizarea si desfăşurarea referendumului, care stabileşte validitatea referendumului indiferent câţi cetăţeni se prezintă la vot.
“Despre fondul modificărilor la Legea referendumului nu spun decât că, pe noua reglementare, dacă se prezintă la vot 5 cetățeni şi 3 votează pentru demiterea președintelui României, acesta este demis. A fost eliminată condiția de valabilitate existentă pentru toate referendumurile (adică nu doar pentru cel de demitere a președintelui), care cere pentru validarea referendumului prezență la urne de 50% + 1 din cei aflați pe listele electorale” – comenta atunci expertul anti-corupţie Laura Ştefan.
A mai rămas o zi pentru suspendare. Proaspătul preşedinte al Senatului, Crin Antonescu, cere CCR să se grăbească cu decizia şi motivaţiile; în caz contrar, Legislativul va vota fără avizul Curţii.
6 iulie: CCR trimite o decizie indecisă. Comentează distinct cele 7 capete de acuzare, fără vreo concluzie finală. Cinci sunt respinse fără dubiu ca nereprezentând în nici un mod încălcări ale Constituţiei. La celelalte două, în privinţa medierii se precizează că ”nu și-a exercitat cu maximă eficiență și exigență funcția de mediere între puterile statului și între stat și societate” şi, la capitolul asumării răspunderii din 2010, se specifică: ”Preşedintele României, prin comportamentul său politic, şi-a asumat public iniţiativa luării unor măsuri economico-sociale, înainte ca acestea să fie adoptate de către Guvern, prin asumarea răspunderii, poate fi reţinut ca o încercare de a diminua rolul şi atribuţiile primului ministru.” Nimic în privinţa faptelor însă, a acelor încălcări grave ale Constituţiei semnalate de Parlament: sunt comentate doar nişte declaraţii, după cum toate învinuirile Legislativului se bazează pe declaraţii.
6 iulie: preşedintele României, Traian Băsescu, este supendat. Crin Antonescu devine preşedinte interimar al României.
9 iulie: este anunţat referendumul de demitere a preşedintelui pentru 29 iulie.
Deşi s-a dorit a fi un preşedinte “discret”, imediat după instalarea la Cotroceni Antonescu începe, la braţ cu Victor Ponta, seria mitingurilor electorale prin ţară pentru demiterea lui Băsescu.
Retragerea înşelătoare (6-28 iulie): Replierea post-Barroso şi atacul pe flancuri
După Săptămâna Năucitoare sau Blietzkriegul din Parlament, USL se simte pe cai mari. Convingerea lor este că vor acoperi neregulile din ultima vreme printr-un vot masiv anti-Băsescu la referendum, care să le asigure, în ochii comunităţii internaţionale, legitimitatea oferită de popor, concluzie care poate fi trasă din discursurile Antonescu-Ponta din această perioadă.
În ecuaţie apare însă o necunoscută pe care nu o luaseră în considerare: duritatea şi rapiditatea mesajelor venite dinspre Bruxelles şi de peste Ocean.
Încă de pe 4 iulie, de Ziua Statelor Unite, ambasadorul Mark Gitenstein se lansează într-un discurs de condamnare a abuzurilor asupra statului de drept şi justiţiei. Angela Merkel consideră „inacceptabile” evenimentele din România. Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, vorbeşte despre mecanisme noi în interiorul UE pentru a opri derapaje de la regulile democratice de genul celor semnalate în România. Viviane Reding, comisarul european pentru Justiţie, se declară îngrijorată şi îl cheamă la raport, la Bruxelles, pe ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean. În sfârşit, exemplele pot continua cu zecile, fără a menţiona ecourile din presa internaţională care reface, ca într-un joc de puzzle, Blietzkriegul pucist din România.
Toate aceste mesaje culminează cu chemarea la Bruxelles a lui Victor Ponta pentru întâlniri cu Martin Schulz, Herman van Rompuy şi, punctul culminant, pe 12 iulie, cu Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene.
9-10 iulie: CCR face publice hotărârile şi motivaţiile asupra a cinci legi/decizii de importanţă crucială. Astfel, Curtea nu se pronunţă asupra demiterii/schimbării celor doi preşedinţi ai Camerelor şi Avocatului Poporului, deoarece ele nu fac parte din categorii de interes constituţional asupra cărora curtea se poate pronunţa. În ceea ce priveşte modoficarea prin lege a legii referendumului, dublată de ordonanţa de urgenţă din 5 iulie, CCR decide că referendumul este valid doar prin prezentarea la vot a 50% + 1 dintre cei aflaţi pe listele electorale permanente. Iar legea privind restrângerea atribuţiilor Curţii este neconstituţională, şi, de asemenea, OUG în oglindă a acesteia îşi încetează efectele (Guvernul dublase prin ordonanţe modificările la legea referendumului şi legea privind restrîngerea atribuţiilor CCR tocmai pentru a preântâmpina acuzaţiile de neconstituţionalitate sau nepromulgarea lor de către preşedinte).
12 iulie: Barroso îi înmânează lui Ponta faimoasele 11 cerinţe pentru restabilirea statului de drept în România şi îi cere să răspundă la fiecare, în scris. Cea mai importantă în privinţa efectelor asupra referendumului va fi cea de respectare în totalitate a deciziilor CCR şi publicarea lor deîndată în MO, asta însemnând inclusiv cea care se referă la cvorumul de 50%+1 dintre cei aflaţi pe listele electorale permanente. Această lovitură provoacă bâlbâiala de câteva zile a lui Victor Ponta, care decide, în cele din urmă, să solicite convocarea pe 16 iulie a Parlamentului pentru modificarea legii referendumului. La Bucureşti aterizează, făcând o „escală” din Libia, ministrul de Externe britanic, care în înmânează lui Ponta un mesaj din fugă, pe aeroport.
Deşi ar fi putut să ducă la îndeplinire cerinţa lui Barroso printr-o simplă ordonanţă de anulare a celei anterioare, fiindcă legea de modificare a referendumului, nefiind promulgată şi declarată neconstituţională, nu producea efecte, Ponta decide să convoace Parlamentul, după cum se va dovedi, pentru a modifica totodată şi orarul zilei de referendum în sensul măririi cu 4 ore, de la ora 7 la 23.
Printre cerinţele lui Barroso se numără şi acelea ca preşedintele să nu graţieze pe nimeni şi să nu semneze pentru schimbarea şefilor DNA şi Parchetului General în timpul interimatului, fapt care provoacă un discurs al lui Crin Antonescu. Acesta declară, de la Cotroceni, că preşedintele României nu primeşte ordine de la nimeni şi că oricum avea de gând să facă din proprie iniţiativă ceea ce îi ceruse preşedintele Comisiei Europene.
Ne aflăm cu două săptămâni înainte de referendum, şi nici măcar acum nu sunt în totalitate clare regulile care se vor aplica pe 29 iulie. În blogosferă, printre internauţi, dar şi printre unii analiştii politici se face simţită tot mai mult şi mai răspicat ideea neprezentării la referendum, a boicotului prin care cetăţenii să nu valideze lovitura de stat a USL. Probabil cea mai bună sinteză a acestui curent de opinie este reprezentată de articolul îndelung dezbătut al lui Dragoş-Paul Aligică, „Referendumul: O bătaie de joc naţională”. Ideea îşi face loc, încet-încet, şi în eşaloanele superioare ale PDL.
În toată ţara, începe o campanie furibundă a USL pentru demiterea lui Băsescu, concretizată printr-o avalanşă de panouri stradale, afişe, flyere, SMS-uri primite de milioane de cetăţeni, foi volante în cutii poştale etc., nemaipomenind mitingurile electorale. Pe 25 iulie, în presă apar stenogramele PNL în care sunt consemnate discuţiile dintre liderii liberali privind logistica de campanie. Astfel, ne putem face o idee despre sumele enorme cheltuite pe această mobilizare probabil fără precedent împotriva preşedintelui suspendat: 100.000 de tricouri, un milion de publicaţii, milioane de flyere, 4 milioane de SMS-uri, sute de panouri stradale etc. Miniştrii USL cum ar fi cel al Administraţiei pun la dispoziţia campaniei ceea ce au în subordine.
Pe 17 iulie, Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti hotărăşte în unanimitate că Victor Ponta a plagiat şi prezintă public raportul în urma căruia a luat această decizie. În aceeaşi zi, Consiliul Naţional de Etică aflat în subordinea Ministerului Educaţiei, cel schimbat complet pe 8 iunie de Liviu Pop, decide că nu a fost plagiat. După cum s-a aflat mai târziu, membrii CNE primiseră de fapt decizia în plic de la câţiva „experţi jurişti”. Victor Ponta declară că singurul organism îndreptăţit să hotărască este CNE.
18 iulie: apare raportului Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) al Comisiei Europene privind justiţia din România. El este devastator pentru guvernul Ponta: practic, într-un capitol separat, de ultimă oră, este reprodusă mai tehnic lista cu cerinţele lui Barroso către guvernanţii români. Nu numai că aderarea la Schengen se transformă într-o himeră, dar este evidenţiat regresul făcut de România în ultimele luni la capitolul independenţa justiţiei şi respectarea statului de drept.
Cu o săptămână înainte de referendum, liderii PDL cer, oficial, susţinătorilor şi simpatizanţilor să boicoteze referendumul de pe 29 iulie. Traian Băsescu este nehotărât până în ultimul moment, dar în cele din urmă adoptă aceeaşi poziţie.
25 iulie: Senatul Universităţii din Bucureşti anunţă că amână până în toamnă luarea unei decizii privind retragerea doctoratului lui Victor Ponta. Trustul Intact, în colaborare cu Guvernul Ponta şi istoricul Marius Oprea, care tocmai lansase o carte de „demascare” a lui Băsescu, se precipită într-o largă campanie de prezentare a preşedintelui suspendat ca posesor al bogăţiilor unui maharaj. În acest scop, guvernul pune la dispoziţia vizitatorilor opulenta Vila Dante, care pasămite ar fi fost destinată lui Traian Băsescu la terminarea mandatului – în ciuda mai multor dezminţiri date de RA-APPS în ultimii doi ani că vila ar avea vreo legătură, prezentă sau viitoare, cu Băsescu.
În săptămânile de dinaintea referendumului, rar trece o zi în care leul să nu atingă un nou minimum istoric în raport cu moneda euro şi dolarul.
26 iulie: În presă apare un acord semnat de co-preşedinţii USL Victor Ponta, Daniel Chiţoiu şi Daniel Constantin cu un aşa-numit Consiliu Naţional al Societăţii Civile (CNSC), al cărui principal membru este, de fapt, Sindicatul militarilor rezervişti al colonelului Mircea Dogaru. În acest acord, la capitolul obiective principale se numără desfiinţarea Curţii Constituţionale, a DNA, ANI şi CNSAS. Luat la întrebări de ziarişti, Victor Ponta spune că a semnat doar în principiu şi numai prima parte a acordului, nu şi obiectivele sale. Mircea Dogaru îl contrazice şi afirmă că liderii USL au semnat într-adevăr acordul cu sindicatul său.
29 iulie. Ziua Z, referendumul-maraton de 16 ore, a sosit. Ea este brăzdată încă de dimineaţă de acuzaţii şi plângeri ale PDL sau ale observatorilor independenţi privind fraude, nereguli şi ciudăţenii. Numai ProDemocraţia avea să consemneze, a doua zi, peste 700 de sesizări din partea cetăţenilor. Spre seară apar chiar primele zvonuri de localităţi unde numărul votanţilor a depăşit cu mult 100%, prin Teleorman, ţinutul lui Liviu Dragnea. Evenimentul de la Vila Dante nu se bucură de prea mare succes: cetăţenii preferă să petreacă încă o zi caniculară la mare, la ştrand sau la grătar.
La închiderea urnelor, rezultatul: cele mai optimiste (pentru iniţiatorii referendumului) previziuni nu depăşesc 46-47% din cvorumul necesar.
30 iulie-20 august: Războiul de uzură cu listele electorale permanente. Haosul se adânceşte
În acest punct, logic vorbind, n-ar fi existat nici un motiv ca apele să nu se liniştească. Pe 30 iulie, după săptămâni de cădere, leul începe să se aprecieze. Barroso însuşi consideră că România a ieşit „de pe marginea prăpastiei”. Şi nu declarase chiar Victor Ponta la Bruxelles, pe 12 iulie, lângă Martin Schulz, liderul socialiştilor europeni, că va respecta cvorumul de 50%+1, adică, textual, „9 milioane de români”?
Cine şi-ar fi imaginat în acest punct că România va reveni într-un haos instituţional chiar mai mare decât înainte?
Totul a pornit de la găselniţa descoperită de USL: trebuie modificate listele electorale permanente. Cu alte cuvinte, fapt care stupefiază din nou cancelariile occidentale, guvernul îşi contestă organizarea propriului referendum: nu în sensul fraudării lui, cum poate ar fi fost normal, ci în aceala că sunt prea mulţi români în viaţă. Începe campania pentru depopularea birocratică a ţării.
Ideea este lansată pe blogul său de Ion Iliescu, care afirmă că listele electorale nu ar fi corecte şi exacte.
31 iulie: După ce CCR a declarat constituţională ordonanţa privind schimbarea misiunii ICR şi trecerea ei în subordinea Senatului, preşedintele ICR, H.-R. Patapievici, şi vicepreşedinţii Mircea Mihăieş şi Tania Radu îşi dau demisia.
2 august: lovitură de trăznet. CCR amână cu 40 de zile, pentru 12 septembrie, luarea unei decizii în privinţa referendumului. Judecătorii justifică amânarea prin datele contradictorii primite de la autorităţile statului. CCR precizează că a primit o scrisoare cuprinzând “precizări suplimentare” ale Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor din Ministerul de Interne, prin care aceştia spun că nu îşi pot asuma numărul de alegători din listele electorale, la doar o zi după ce acelaşi departament trimitea o adresă cu cifra cetăţenilor de pe listele electorale, peste 18 milioane.
CCR cere, în consecinţă, până pe 31 august, “listele electorale actualizate permanente pe baza carora s-a desfasurat referendumul din 29 iulie”.
Imediat, Victor Ponta anunţă că instituţiile statului se vor mobliza pentru a îndeplini această cerinţă.
5 august: Se confirmă rumoarea că de la CCR au plecat două adrese cu conţinut diferit: una oficială care ajunge la cunoştinţa presei, prin care se solicită listele electorale permanente pe baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie, şi alta către guvern, prin care se cerea actualizarea listelor electorale. O altă ciudăţenie este că o erată-completare a CCR, care trimitea la o prevedere din legea alegerii preşedintelui României potrivit căreia românii cu domiciliul în afara graniţelor sunt incluşi în listele electorale permanente, nu mai apare în Monitorul Oficial. Aceste două incidente arată că o persoană sau mai multe din interiorul CCR modifică decizii oficiale ale acesteia.
Imediat după primirea adresei de la CCR, Victor Ponta anunţă mini-recensământul pentru actualizarea listelor. Ministrul de Interne Ioan Rus oferă detalii despre proces: vor fi mobilizaţi o mulţime de oameni, de la autorităţile locale la poliţişti şi directorii de şcoală, pentru a verifica, în principal, cine e viu şi cine nu. În mediul rural, primarul, alături de câteva ajutoare de nădejde, vor merge din casă în casă şi, dacă omul nu e acasă, vor întreba vecinii: „Mă, Popescu Vasile există de-adevăratelea?” „De-adevăratelea” – va răspunde omul. De aceea, mini-recensământul Ponta-Rus va primi şi denumirea de „recensământul de trei secunde”.
6 august, 10 dimineaţa. Ministrul de Interne, Ioan Rus, şi ministrul delegat al Administraţiei, Victor Paul Dobre, îşi anunţă demisia. Primul vorbeşte despre presiuni din toate părţile, de la Traian Băsescu la Crin Antonescu, cel de-al doilea de motive personale.
Victor Ponta se repliază şi anunţă imediat o remaniere: Mircea Duşa la Interne, Radu Stroe ministru delegat al Administraţiei, Mona Pivniceru la Justiţie, Dan Şova, ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, iar Titus Corlăţean trece de la Justiţie la Externe. Cum Dan Şova era deja cunoscut pentru declaraţii asimilate cu negarea Holocaustului, încep să curgă proteste în legătură cu numirea sa, printre alţii, de la Centrul Wiesenthal, Liga Anti-Defăimare şi Yad Vashem.
CCR revine cu o precizare: a cerut listele electorale permanente actualizate pe baza cărora s-a desfăşurat referendumul, şi nu actualizarea lor.
Parchetul General preia listele electorale de la Autoritatea Electorală Permanentă.
Chestorul Constantin Manoloiu, şeful Serviciului pentru Evidenţa Populaţiei din MAI, este pus oficial sub învinuire pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. El a trimis către CCR datele contradictorii privind listele electorale permanente. În acelaşi dosar este învinuit secretarul de stat în MAI Ioan Căbulea.
7 august: Comisia consultativă a Consiliului Europei pe probleme constituţionale, cunoscută şi sub numele de Comisia de la Veneţia, publică un comunicat în care arată că a primit o scrisoare din partea CCR, a doua într-un timp scurt, prin care este informată de presiunile asupra judecătorilor. Comisia de la Veneţia face “apel la toate autorităţile de stat şi toate partidele politice din România să respecte independenţa CCR şi să se abţină de la exercitarea de presiuni.”
În aceeaşi zi, Victor Ponta devine ministru interimar al Justiţiei. Pentru ca Mona Pivniceru să poată ocupa acest portofoliu, este necesar ca demisia ei să fie aprobată de Consiliul Superior al Magistraturii, al cărei membră este. CSM anunţă că va discuta cazul ei pe 22 august.
Tot pe 7 august, premierul anunţă că mini-recensământul nu se mai face, deoarece primarii PDL îl vor boicota oricum. În pofida acestei declaraţii, Guvernul trimite un memorandum către autorităţile locale în care se cere actualizarea listelor electorale. Pe lângă decedaţi, Executivul are cerinţe stranii cum ar fi evidenţa celor care locuiesc mai mulţi într-un spaţiu locative, divorţaţii sau cei cu buletine expirate. După ce memorandumul este descoperit de presă, Ponta afirmă în continuare că dă curs cerinţelor CCR, deşi aceasta precizase între timp că adresa plecată spre Guvern nu e cea corectă (problema cine a făcut acest fals foarte grav în acte publice nu este discutată şi rămâne, până astăzi, nerezolvată).
10 august: Apar în presă, pornite de la Parchetul General, stenogramele discuţiilor dintre Ioan Rus şi Victor Paul Dobre sau între diverşi angajaţi MAI care arată că miniştrilor şi subalternilor lor li se cerea să modifice şi să măsluiască listele electorale permanente. „Nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puşcărie”, spune Ioan Rus, iar un interlocutor al lui Dobre afirmă că „trebuie să ieşim imediat din acest grup infracţional organizat”.
Tot pe 10 august, Parchetul cere Camerei Deputaţilor avizul pentru urmărirea penală a lui Victor Paul Dobre, care, alături de Căbulea şi Manoloiu, semnase a doua adresă către CCR, în care declara că nu-şi poate asuma numărul de alegători de pe listele electorale permanente. Biroul juridic al Camerei avea să decidă amânarea unei decizii pentru toamnă.
12-13 august: vizita în România a emisarului special al Administraţiei Obama, Philip Gordon, adjunct pentru Afaceri Europene al secretarului de stat Hillary Clinton. Acesta se întâlneşte, pe rând, cu Traian Băsescu, Crin Antonescu şi Victor Ponta. Gordon vorbeşte despre „suspiciuni credibile” privind fraude masive la referendum. Mandatul său a fost de a transmite îngrijorările Washingtonului în legătură cu situaţia din România.
14 august: CCR se întruneşte pentru a stabili legalitatea eratei trimisă pe 6 august către MO prin care românii cu domiciliul în afara graniţelor sunt consideraţi parte a listelor electorale permanente. Erata a fost aprobată cu cvorumul de 6 la 3 judecători, stabileşte plenul. Plenul s-a pronunţat după ce trei dintre judecatorii CCR, Ion Predescu, Tudorel Toader şi Acsinte Gaspar, propuşi de USL, declaraseră în diverse emisiuni de televiziune că au aflat despre aceasta erată din presă, nefiind consultaţi în legătură cu ea. În plus, mai mulţi lideri USL, în frunte cu ministrul Administraţiei, liberalul Radu Stroe, declaraseră ca erata reprezintă un "fals" şi este "ilegală".
Cu această ocazie, CCR hotărăşte să se întâlnească pe 21 august, posibil pentru a hotărî şi validitatea referendumului.
În această perioadă, încep anchetele procurorilor în localităţile unde s-au înregistrat voturi multiple, unele depăşind 200% din listele electorale permanente. Peste 500 de dosare cu astfel de cazuri se află pe listele parchetelor, cele mai multe în Oltenia şi Moldova. Totodată, şi DNA anchetează cazurile care ţin de competenţa sa.
Liberalul Teodor Atanasiu, fost ministru al Apărării, şi Samson Dumitru, fiul actualului ministru al Apărării, Constantin Dobriţoiu, sunt anchetaţi în dosarul fraudelor la referendum.
Ion Iliescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu ies la rampă, cerând socoteală Parchetului General şi CSM pentru anchetele desfăşurate în ţară, pe care ei le caracterizează drept abuzive. Iliescu le numeşte primitive şi fasciste, Crin Antonescu le aseamănă cu colectivizarea forţată din anii 50.
Pe 16 august, CSM sesizează Inspecţia Judiciară în legătură cu ingerinţele premierului, preşedintelui interimar şi preşedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, în funcţionarea şi independenţa justiţiei.
În mai multe localităţi, oamenii sunt încurajaţi de autorităţile locale să huiduiască şi să gonească procurorii, ba chiar să arunce cu diferite obiecte în ei. În câteva cazuri este necesară intervenţia poliţiei sau a jandarmeriei pentru protecţia oamenilor legii.
16 august: presa difuzează fotografii recente cu Mona Pivniceru surprinsă în maşina lui Andrei Năstase, fiul lui Adrian Năstase. La început, aceasta afirmă că meditează la renunţarea la portofoliul Justiţiei, dar, spre seară, se răzgândeşte şi declară că nu ştia a cui e maşina.
19 august: mini-recensământul sau, în limbaj guvernamental, “actualizarea
listelor electorale” se apropie de sfârşit, deşi CCR tranşase, cel puţin official, problema. Radu Stroe, ministrul Administraţiei, anunţă că în listele electorale sunt modificări majore, care ar putea răsturna situaţia de la CCR. În acelaşi timp, PDL acuză MAI şi USL de “fraude majore” privind listele ce vor fi trimise pe 20 august la CCR, prin care milioane de români vor fi scoşi de pe listele electorale. PDL anunţă că a pregătit plângeri penale împotriva lui Ponta, Stroe şi Duşa pentru măsluirea listelor.
20 august: Mini-recensamantul la final. Guvernul trimite actualizarile din teritoriu catre CCR. Victor Ponta a anunţat luni că, din datele de la MAI şi MAE, 34.654 de persoane urmează a fi radiate de primari din listele electorale permanente utilizate la referendum. El a adaugat, nesolicitat, 512.379 de cetateni cu actele de identitate expirate, iar 3.052.397 sunt în străinătate, din care nu se ştie exact numărul minorilor. In continuare, Guvernul sustine ca nu poate transmite CCR listele electorale permanente, deoarece sunt la Parchet.
In aceeasi zi, ajunul deciziei Curtii Constitutionale privind referendumul, colonelul Mircea Dogaru, liderul Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, precum si preprezentanti ai unei asociatii de revolutionari anunta pichetarea sediului CCR, ce va fi urmata de proteste de strada, daca referendumul nu e validat. Spre seara, se scandeaza impotriva lui Traian Basescu, a Curtii si a judecatorilor sai, impotriva Directiei Nationale Anticoruptie.
Liberalul Horea Uioreanu, presedintele Consiliului Judetean Cluj, este audiat la DNA in dosarul fraudelor la referendum. El declara ca Dumitru Samson (fiul actualului ministru al Apararii, Corneliu Dobritoiu), invinuit de aducerea omenilor la vot in colaborare cu un interlop local, era cunoscut in Cluj drept trimis al "centrului", al lui Crin Antonescu.
Tot luni, 20 august, Mona Pivniceru isi da demisia din magistratura. Astfel, ea nu mai trebuie sa primeasca avizul Consiliului Superior al Magistraturii, ci CSM trebuie doar sa ia act de demisia ei, in plen.
Ziua aduce si vestea amanarii pentru 28 august a unei decizii a Tribunalului Bucuresti in dosarul Rompetrol, in care sunt acuzati pentru infractiuni economice, printre altii, Dinu Patriciu, Sorin Rosca Stanescu si Sorin Pantis.
Cronica unui esec anuntat. Referendumul invalid. Lupta pentru Justitie (21-27 august)
21 august, marti. Incepe sedinta CCR, la ora 10. Protestele impotriva Curtii continua in fata sediului. Dupa numai trei ore, decizia este luata, cu 6 contra 3 judecatori, afirma sursele. Referendumul nu a intrunit conditia necesara a cvorumului, Traian Basescu se intoarce la Cotroceni, interimatul lui Crin Antonescu se sfarseste.
La scurta vreme, Hannes Swoboda, seful grupului socialist din Parlamentul European, posteaza pe Twitter: Decizia CCR trebuie respectata. Mesaje privind acceptarea deciziei Curtii vin si de la Bruxelles, iar Ambasada SUA transmite ce hotararea CCR "vorbeste de la sine".
Protestatarii se muta in Piata Universitatii. Aproximativ 800 de protestatari anti-Basescu forteaza gardurile metalice si cordoanele de jandarmi din Piata Universitatii si blocheaza carosabilul fara ca fortele de ordine sa intervina. Printre conducatorii revoltei s-a numarat Dorin Lazar Maior, seful unei organizatii a revolutionarilor.
Ziarul Adevarul scrie ca ca guvernul pregateste reluarea platii indemnizatiilor pentru revolutionari, una dintre organizatiile implicate direct sa primeasca banii taiati anterior de guvernul Boc fiind chiar organziatia lui Maior.
Mesaje privind acceptarea deciziei Curtii vin si de la Bruxelles, iar Ambasada SUA transmite ce hotararea CCR "vorbeste de la sine".
Liderii USL si membri ai Guvernului se lanseaza in comentarii ostile asupra hotararii CCR. Radu Stroe, ministru delegat al Administratiei, afirma ca membrii CCR nu sunt capabili sa aplice legea. Victor Ponta: Basescu e un presedinte ilegitim, un presedinte al CCR. Voi propune revizuirea Constitutiei, pentru a depolitiza deciziile Curtii Constitutionale. Regret ca am acceptat cvorumul de 50%+1 de pe listele electorale permanente. Crin Antonescu: Astazi, vointa a 6 politruci (judecatorii CCR - n.n.) a invins vointa a 7,5 milioane de romani. Nu ma retrag din viata politica, Traian Basescu a fost demis pe fond.
Totodata, intr-o interventie TV, Antonescu ii sugereaza Angelei Merkel sa-l ia pe Basescu in Germania si sa-i ofere o bucata de pamant, sa se joace singur acolo. El ii indeamna pe romani sa iasa in strada, sa se manifeste, sa-si afirme drepturile.
Incep frictiunile intre judecatorii CCR. Ion Predescu, propus de USL, afirma pentru Gandul ca Aspazia Cojocaru, si ea propusa de PSD, a dezertat si a inclinat balanta in favoarea lui Traian Basescu. "Am luptat si noi cat am putut", spune Predescu. Aspazia Cojocaru ii transmite sa lupte in continuare singur, fiindca ea nu vrea sa incalce legea.
Relu Fenechiu, vicepresedinte PNL, se gandeste deja la o noua suspendare a lui Basescu.
22 august. Dimineata, nu se intruneste cvorumul la sedinta CSM pentru a lua act de demisia Monei Pivniceru din magistratura. Premierul Ponta, totodata ministru interimar al Justitiei, venit de la prima ora la sediul CSM, pleaca "dezamagit".
Judecatorii CCR citesc in plenul Curtii hotararea de invalidare a referendumului, ce urmeaza a fi transmisa Parlamentului.
Continua anchetele in dosarul fraudelor la referendum. Procurorul general Laura Codruta Kovesi explica inca o data opiniei publice ca oamenii nu au fost niciodata anchetati pentru cum sau de ce au votat, ci s-au dat curs unor plangeri penale.
Continua frictiunile intre judecatorii CCR Aspazia Cojocaru si Ion Predescu. Aspazia Cojocaru declara ca va merge, daca e nevoie, pana in panzele albe, adica pana la actionarea in judecata, daca se dovedeste ca Predescu este cel care a divulgat votul din cadrul CCR, ce trebuie sa ramana, pana la comunicarea oficiala, secret.
Birourile permanente reunite ale celor doua Camere ale Parlamentului urmeaza sa se reuneasca a doua zi, 23 august, pentru a stabili o sedinta a Parlamentului in care se va da citire hotararii CCR. Valeriu Zgonea, presedintele Camerei Deputatilor, vorbeste de o amanare pana pe 3 septembrie a sedintei Parlamentului, fiindca alesii sunt in concediu si extrem de obositi, intre doua campanii electorale.
Se creioneaza un posibil santaj al USL: nu ne intrunim si astfel citirea deciziei de invalidare a referendumului devine imposibila, pana nu se intruneste CSM si Mona Pivniceru are unda verde pentru a deveni ministrul Justitiei (Eugen Nicolaescu, PNL). Cu alte cuvinte, Basescu contra Pivniceru.
Primaria Capitalei lasa, din neglijenta, desigur, pietre de pavaj la dispozitia protestatarilor din Piata Universitatii.
Spre seara apare in presa motivarea CCR privind decizia in cazul referendumului: datele trimise de guvern in urma mini-recensamantului sau "actualizarii listelor electorale" nu au legatura, in cea mai mare parte, "cu solicitarea formulata de curte". Curtea constata ca scrisoarea primita de la Guvern nu raspunde solicitarii de a se comunica "numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente, actualizate (pana la data de 10 iulie 2012)", ci prezinta o serie de date, privitoare la diverse categorii de persoane.
Last but not least, Sorin Ovidiu Vantu, aflat la inchisoare, este urmarit intr-un alt dosar penal: delapidarea patrimoniului Asociatiei Salariatilor SNP Petrom, alaturi de Liviu Luca.
23 august. Premierul Ponta amana sedinta de guvern privind rectificarea bugetara pentru a fi prezent, dis-de-dimineata, la sedinta CSM. De data aceasta, cvorumul se intruneste si Consiliul ia act de demisia Monei Pivniceru din magistratura. Victor Ponta pleaca multumit spre guvern, nu inainte de a declara ca spera intr-o investire a Monei Pivniceru la justitie cat mai repede, chiar "pana in pranz". Totodata, din momentul undei verzi pentru Pivniceru, Victor Ponta devine maleabil si declara ca nu vede motivul pentru care Parlamentul nu s-ar reuni pentru a fi citita decizia Curtii Constitutionale de invalidare a referendumului.
Apele se tulbura la CSM dupa plecarea Monei Pivniceru: magistratul Gabriela Barsan, cea care trebuia sa o inlocuiasca, isi da demisia, fiind anchetata de DNA pentru coruptie. In cele din urma, in locul vacant vine magistratul Adrian Bordea. Judecatorea Gabriela Iorgulescu isi da si ea demisia din CSM, in aceeasi zi.
Judecatorii Curtii Constitutionale fac un apel catre autoritatile publice sa ia masuri pentru oprirea actiunilor defaimatoare la adresa CCR.
Dar chiar in aceeasi zi, un alt demnitar USL se napusteste cu declaratii ostile la adresa CCR: Titus Corlatean, ministrul de Externe, afirma ca judecatorii Curtii au adus un prejudiciu foarte serios imaginii si credibilitatii institutiei.
Marea Britanie face un apel la toate fortele politice din Romania, prin intermediul purtatorului de cuvant al Foreign Office, Ministerul de Externe britanic, sa respecte decizia Curtii Constitutionale.
La 17.30, la Palatul Cotroceni, Mona Pivniceru primeste investitura de ministru al Justitiei, Cu aceasta ocazie, presedintele interimar Crin Antonescu declara: "Credibilitatea Justitiei nu e marca de export".
Birourile permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului stabilesc, finalmente, sedinta de plen a Legistativului pentru citirea deciziei CCR: luni, 27 august, ora 15.00.
24 august. Jandarmeria Romana anunta, intr-un comunicat, sanctiuni impotriva protestatarilor lui Maior si Dogaru care blocasera drumuri publice si tulburasera linistea locuitorilor Capitalei in zilele de dupa anuntarea deciziei CCR. Astfel, 50 de persoane primesc amenzi pentru tulburarea linistii locuitorilor, iar pentru 56 se intocmesc acte premergatoare inceperii urmaririi penale pentru blocarea cu intentie a unui drum public.
Mircea Dusa, ministrul de Interne, ia foc la auzul acestei initiative independente a subordonatilor sai si declara, la Antena 3, ca a ordonat o ancheta in cadrul Jandarmeriei pentru a vedea cine a dat comunicatul si cine a luat aceste masuri impotriva protestatarilor.
Laurent Fabius, ministrul de Externe francez, anunta amanarea vizitei sale in Romania, programata pentru inceputul lunii septembrie.
Parchetul instantei supreme anunta cercetarea lui Adrian Nastase intr-un nou dosar: nerespectarea regimului armelor si munitiilor.
Totodata, procurorii dispun neinceperea urmaririi penale in cazul politistilor care-l preluasera pe Adrian Nastase de acasa pe 20 iunie, ziua arestarii si a tentativei lui de sinucidere.
Puciul esuat. Lupta cu Justitia si subordonarea sau sabotarea institutiilor statului continua (27 august -
