Revista 22 și GDS, prieteni ai comunității evreiești

Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a decernat medalia de onoare Prieteni ai Comunităţii Evreieşti unor personalităţi şi organizaţii marcante. Printre acestea s-au numărat şi revista 22 şi Grupul pentru Dialog Social.

E posibil ca Vasile Alecsandri sau Alexan­dru Xenopol să fi avut origini evreiești? Sunt evreii din România altfel? Și, dacă lista intelectualilor români antisemiți este îndeobște cunoscută, există o alta, mai pu­țin discutată, a celor filosemiți, care in­clude nume ca I.L. Caragiale, Macedonski, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, E. Lo­vi­nescu etc.

Într-o sală arhiplină, duminică, 17 feb­ru­a­rie, la Centrul Comunitar Evreiesc, astfel de subiecte și multe altele au fost abor­da­te, în conferința Evreii din România, de Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Adrian Cio­roianu și Andrei Oișteanu, simpozionul fi­ind moderat de Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești. Fie­care dintre aceștia a refăcut, din unghiuri diferite (mari români cu origini evreiești cu­noscute sau nemărturisite – Neagu Dju­vara; incompatibilitatea de fond dintre creș­tinism și antisemitism – Andrei Pleșu; evreii din România de la capitalism la co­munism și înapoi – Adrian Cioroianu; și ce este specific evreilor din România – An­drei Oișteanu), istoria unei comunități cu un destin special. De la 800.000 de per­soa­ne în perioada interbelică (a treia mare co­munitate evreiască din Europa, a patra din lume), în România trăiesc acum doar câ­teva mii de evrei. Parte exterminați în tim­pul Holo­ca­ustului, parte plecați în pe­ri­oada co­mu­nistă, evreii și-au lăsat însă am­prenta pen­tru totdeauna în cultura ro­mână.

Acesta a fost prilejul de a decerna me­daliile de onoare Prieten al comunității evreiești unor personalități și organizații care s-au remarcat ca „oameni ai ade­vă­rului și ai păcii“, cum a sintetizat un re­prezentant al comunității evreiești scopul acestei distincții. Printre cei care au pri­mit titlul în anii precedenți se numără Re­gele Mihai și președintele Traian Bă­ses­cu.

În 2013, prieteni ai comunității evreieși au fost declarați, la categoria personalități, Nea­gu Djuvara, Andrei Pleșu și Adrian Cio­ro­ianu, iar organizațiile distinse au fost re­vis­ta 22, Grupul pentru Dialog Social și Cen­trul de Studii Ebraice din cadrul Fa­cultății de Litere a Universității din Bu­curești.

În cazul revistei 22, motivația acordării aces­tui titlu a fost: „pentru modul echi­librat, dar ferm în care a susţinut so­cie­tatea deschisă şi statul de drept în Ro­mâ­nia, pentru promovarea constantă a drep­turilor omului şi ale minorităţilor. În mul­te articole publicate, această revistă in­de­pendentă a prezentat obiectiv con­tri­bu­ţia importantă a evreilor-români la mo­dernizrea economică, politică şi cul­tu­rală a ţării, istoria comunităţii evreieşti din România, dar şi discriminările şi po­gromurile la care a fost supusă de-a lun­gul timpului. Capitolul românesc al Holo­caustului a fost înfăţişat în mod corect, luându-se atitudine civică împotriva ma­nifestărilor antisemite şi negaţioniste pre­zente în România de ieri şi de azi“.

Grupul pentru Dialog Social a fost distins pentru „participarea activă la cons­tit­ui­rea şi sprijinirea societăţii civile din Ro­mânia. Încă de la întemeiere (decembrie 1989), GDS a militat constant pentru prin­cipiile societăţii deschise şi ale statului de drept, promovând valorile demo­cra­ţiei, libertăţile fundamentale ale omului şi drepturile minorităţilor. Prin dezba­te­rile şi simpozioanele organizate de aceas­tă importantă ONG, precum şi prin po­ziţiile publice adoptate, membrii GDS au militat împotriva manifestărilor anti­se­mite şi xenofobe şi pentru sprijinirea iden­tităţii culturale a evreilor din Româ­nia“.

Centrul de Studii Ebraice al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Litere, a fost distins „pentru promovarea valorilor cul­turii, civilizaţiei şi istoriei evreilor din România, din Israel şi din lumea în­trea­gă, prin cursuri de masterat, conferinţe internaţionale, proiecte de cercetare, volume de studii şi publicaţia «Studia He­braica»“.

Această relatare nu poate surprinde, din păcate, atmosfera unică din sala unde nu mai puteai arunca un ac a Centrului Co­munitar Evreiesc: Andrei Pleșu povestind spumoase parabole rabinice și răspunzând cu umor unor întrebări ca „d-le Pleșu, a fost Isus creștin sau evreu?“, Neagu Dju­vara depănând cu farmec și vervă amintiri și episoade mai puțin cunoscute din Ro­mânia de altădată. Nu au lipsit, printre mul­te alte subiecte, unele abordate de Andrei Oişteanu, povestea și fundalul is­toric al tabloului lui Nicolae Grigorescu Evreul cu gâsca sau istoria primelor gru­puri de evrei plecate din România spre ţi­nutul care avea să devină statul Israel.