De același autor
Sa ne imaginam impreuna ce ar fi daca maine ar intra in vigoare modificarile aduse saptamana trecuta de deputati Codului Penal si Codului de Procedura Penala. Si sa incepem cu ce e mai simplu, sa spunem un termen de judecata la un proces oarecare: martorii au emotii, abia li se aud declaratiile, inculpatii privesc sfios in jos, avocatii afiseaza o mina increzatoare. Deodata se intrerupe lumina in sala de judecata si inregistrarea audio a procesului se opreste. Potrivit noilor prevederi, daca nu poate fi inregistrata audio sedinta de judecata procesul e lovit de nulitate. Sau: un martor-cheie in proces face dezvaluirile necesare clarificarii faptelor. Inculpatul, linistit, cere judecatorului sa audieze si alti martori, nerelevanti, precum pensionarii relaxati care joaca table in rondul din Cismigiu. Veti spune, cu bun-simt, ca nu se poate, ca doar magistratul poate cere audierea unor martori. Gresit, acum se poate. Si pana cand procurorii sau judecatorii gasesc martorii indicati de inculpat sa ii aduca la audieri, mai trec luni, poate chiar ani. Am putea merge cu imaginatia mult mai departe, trecand prin fiecare situatie creionata de amendamentele generoase ale deputatilor (pe cele mai importante le puteti citi in pag. 10, in comunicatul Initiativei pentru o Justitie Curata). Motivele acestor schimbari, semnate de deputati PSD, PNL si UDMR, atunci cand si le-au insusit, si votate de reprezentantii tuturor partidelor politice, sau de "comisia juridica", atunci cand nimeni n-a vrut sa si le asume, sunt cat se poate de nobile: respectarea drepturilor omului si eliminarea abuzurilor, respectarea prezumtiei de nevinovatie si egalitatea de tratament. Am putea sa nu le punem la indoiala. Sunt principii pe care orice societate sanatoasa din punct de vedere juridic si moral este obligata sa le respecte. Asa cum obligatoriu trebuie sa existe controlul judecatorului, pentru ca procurorii sa nu faca abuzuri. Dar, puse pe aceeasi hartie care stabileste ca oricine fura sub 10 milioane de euro este pedepsit ca un hot de buzunare si ca procurorii trebuie sa finalizeze un dosar in sase luni de zile, indiferent de amploarea cauzei, aceste principii sunt aruncate in derizoriu chiar de cei care sustin ca se gandesc la binele nostru. In plen, deputatii, in unanimitate, au fluturat batista alba a unei justitii drepte si pline de principii, in timp ce calcau in picioare dosarele de mare coruptie aflate in lucru, strategia guvernamentala de lupta impotriva coruptiei, angajamentele luate in fata Comisiei Europene.
De ce insa parlamentarii, indiferent de culoarea politica, nu si-au dorit ca ziaristii sa afle de modificarile aduse Codului Penal si Codului de Procedura Penala? Sau in niciun caz n-ar fi trebuit sa afle atat de repede? Operatiunea aproape reusise: convocarea comisiei juridice la ceas de seara pentru a redacta raportul final si introducerea acestuia in plen, a doua zi dimineata, cand deputatii abia veneau la munca. Stenograma sedintei in care s-au votat in unanimitate modificarile legilor penale e halucinanta: presedintele de sedinta, Bogdan Olteanu, supunand la vot zeci de amendamente odata, fara ca nimeni sa obiecteze sau sa para revoltat. "De la pct. 1 la pct. 10. Daca exista obiectii, observatii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la pct. 11 la pct. 20? Adoptate. Sa-mi spuneti, domnule presedinte, unde-i punctul respectiv. De la pct. 21 la pct. 30. Adoptate. De la pct. 31 la pct. 40? Adoptate". Si tot asa, pana la votul final. Dar ziaristii au aflat si, cu riscul ca data viitoare cand vor mai scrie sau vor difuza imagini cu demnitari vorbind despre bani, caltabosi si palinca sa primesca nu 7, ci 10 ani de inchisoare, au stricat din nou jocurile politicienilor. Ministrul Justitiei, ca initiator, a facut pasul inapoi, anuntand ca va cere presedintelui sa nu promulge legea. Sa ne imaginam, din nou, ce ar fi facut ministrul daca opinia publica nu ar fi aflat la timp de acest cadou parlamentar. Stenograma sedintei in plen ne poate inspira: "Daca initiatorul doreste sa sustina proiectul? Nu este necesar".
