De același autor
Un pas mare
Dacă, după decizia de plagiat pe care CNATDCU a emis-o în cazul lucrării de doctorat a lui Victor Ponta, se va ajunge în situația ca Ministerul Educației să-i retragă titlul de doctor, se va putea spune că a fost făcut un pas uriaș în lupta împotriva imposturii academice și pentru recredibilizarea învățământului superior.
Pe de o parte, raportat la faptul că această decizie, așteptată de partea onestă a mediului academic, a societății civile și a opiniei publice, vine după patru ani în care, în ciuda evidențelor, cel vizat de acuzații a pus în funcțiune, de la un nivel înalt al statului – Guvernul României – un mechanism pentru a se proteja de răspundere. Un mecanism de cauționare a furtului academic. Un mecanism la care și-au adus aportul slugi ale premierului plagiator: miniștri ai Educației și reprezentanți ai Consiliului Național de Etică, erijați, toți, în avocați ai unui hoț intelectual, căruia i se dovedise că două treimi din lucrarea de doctorat sunt plagiate. Miniștrii au refuzat să-i retragă titlul de doctor, iar CNE transformase negrul în alb, prefăcându-se că nu vede plagiatul.
Pe de altă parte, raportat la faptul că retragerea titlului de doctor în cazul lui Victor Ponta poate deveni un precedent, care poate duce la retragerea altor şi altor titluri de doctori. În atenția publică se află deja, pentru plagiat, o pleiadă de foste şi actuale personalităţi politice şi academice. Noul președinte al CNATDCU, academicianul Viorel Barbu, anunța că sunt în lucru alte zece dosare similare, care îi vizează, printre alții, pe adjunctul procurorului general al României, Bogdan Licu, pe ministrul de Interne, Petre Tobă, ori pe fostul vicepremier Gabriel Oprea, fondator al „fabricii de academicieni”, Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, pentru protejarea căreia instituțiile statului – de la SRI, MAI, MApN, la Guvern și Președinție – impun omerta. Iar asta e doar ceea ce a ajuns în atenția presei, apoi a CNATDCU. Retragerea titlului de doctor în cazul lui Victor Ponta ar fi un precedent de o importanță covârșitoare într-un mediu care, de ani de zile, colcăie de impostură. Pentru a-l însănătoși și a-l face performant, în acest mediu va trebui să se taie în carne vie, la toate nivelurile: de la cel de licență, până la școlile doctorale.
Un pas insignifiant
Dacă însă, după decizia de plagiat pe care CNATDCU a emis-o în cazul lucrării de doctorat a lui Victor Ponta, nu se va ajunge în situația ca Ministerul Educației să-i retragă titlul de doctor, se va vorbi despre un pas mic. Insignifiant. Limitat la o simplă constatare (a câta?...) a furtului intellectual din teza de doctorat al fostului premier Victor Ponta, o constatare care însă nu implică sancțiuni și, în lipsa lor, nu poate corja nimic pe viitor.
De ce „dacă”?
Am început acest text cu „dacă” pe de o parte privind la atitudinea celor succedați la Ministerul Educației, în ultimii patru ani. Raportându-mă la aceasta, nu am certitudinea că d-lui Ponta îi va fi retras titlul de doctor. Niciunul dintre miniştrii ultimilor patru ani – de la Liviu Pop, Ecaterina Andronescu, Remus Pricopie şi Sorin Cîmpeanu , care au dovedit din plin că nu-și pot depăşi condiţia de slugi politice, până la tehnocratul Adrian Curaj care, probabil, se teme de magnitudinea unei astfel de decizii – nu i-a retras titlul academic d-lui Ponta. Deşi Legea educaţiei naționale nr. 1/2001, la art. 170, și HG 681/200, privind aprobarea Codului de studii universitare de doctorat, la art. 50, prevăd retragerea titlului de doctor, ca sancţiune, pe baza unor rapoarte externe de evaluare. Or, în cazul lui Victor Ponta astfel de rapoarte există din 2012. Ba mai mult, într-un exces de zel, în decembrie 2014, Sorin Cîmpeanu a încercat să-l ajute pe dl Ponta să se debaraseze de titlul obţinut prin fraudă. Cum Legea educaţiei nu permite renunţarea la titlu, ci doar retragerea, ca sancţiune, Guvernul Ponta, via Ministerul Educaţiei anunţa modificarea legii prin ordonanţă de urgenţă – 94/2014. Rapid şi fără consultarea mediului universitar. Anexându-i un articol care să le confere titularilor titlului de doctor dreptul să renunţe la el. Deci, un articol care să-l exonereze pe premierul plagiator de răspundere. Idee la care s-a renunţat din cauza scandalului declanşat în presă şi în mediul universitar.
Pe de altă parte, pentru că sistemul are anticorpi puternici și nu se lasă ușor chiuretat. Nu mai e o noutate faptul că plagierea ori cumpărarea de lucrări de licență, de disertație, de doctorat este sport de masă în mediul universitar. Și nu de azi de ieri. Cauzele merg de la dezinteresul unor profesori la corupție. O dovadă în plus că sistemul nu cedează cu una, cu două este faptul că, după aproape șase luni de la izbucnirea în presă a scandalului privind cadrele universitare care au girat lucrări așa-zis științifice, scrise din penitenciar, și după ce ministrul Curaj cerea public Consiliului Național al Rectorilor „acțiuni ferme de apărare a integrității universirtăților”, nu s-a întâmplat nimic. Nu am auzit ca vreun rector să ceară verificarea lucrărilor „științifice” girate de oameni care, astfel, au terfelit imaginea universităților, pentru a le dovedi impostura. Pentru că, e clar, o lucrare științifică nu poate fi scrisă în regim de detenție, mai ales că unele au fost scrise cu rapiditatea redactării unui articol de ziar. Nu par să se miște lucrurile nici în privința demantelării motivației imposturii acestor cadre universitare. Se fac curând şase luni de când DNA a anunţat că începe cercetări în cazul puşcăriaşilor-scriitori, acuzând cadre universitare că ar fi acţionat concertat în sprijinul condamnaţilor. Timp în care nu s-a mai auzit nimic în acest caz.
Rămâne de văzut dacă dl Adrian Curaj va avea curaj să înceapă deratizarea „fabricilor de doctori” sau va cauționa și el furtul academic, încercând (măcar) să temporizeze emiterea ordinului de retragere a titlului de doctor lui Victor Ponta, speriat de magnitudinea pe care o va avea acest gest al său.
