De la bufnițele imperiale la „Bufnițele” protectoare ale cărții

La nici cinci ani de la inaugurare, librăria „La două bufnițe” este deja un spațiu cultural de referință al Timișoarei.

Melania Cincea 11.05.2021

De același autor

În vremuri în care piața de carte nu numai că nu poate promite cea mai profitabilă afacere, dar nu promite nici măcar supraviețuirea acesteia, în vremuri în care criza Covid a închis definitiv destule librării, o librărie mică, independentă din Timișoara, „La două bufnițe”, are și azi ușa deschisă. Anul trecut, pe timpul stării de urgență, când au fost nevoite să închidă ușa, au deschis fereastra spre cititori: „A fost un moment în care ne-am dat seama că într-adevăr ne‑am făcut prieteni, oameni cărora le pasă de librărie, care vor să o aibă și peste câțiva ani”.

Visul din facultate

Visul de a avea propria lor librărie s-a conturat în vremea în care erau studente la Filologie, la Universitatea de Vest din Timișoara, când, cucerite de Shakespeare and company, din Paris, și de Sylvia Beach, se imaginau construind și ele, la Timișoara, o librărie literară, destinată și comunității locale, și scriitorilor. În decembrie 2016, visul Oanei Doboși și al Ralucăi Selejan a devenit realitate, cele două deschizând propria librărie, „La două bufnițe”. În centrul istoric al orașului, în Piața Unirii, într-o foarte frumoasă clădire ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fosta Casă Krautwaschl. Imobilul, potrivit Centrului de Informare Turistică Timișoara, este parte a ansamblului cunoscut sub numele de Casele Canonicilor (un ansamblu de patru case), construite inițial în stil baroc austriac, apoi refăcute în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în stil clasicist, și încă o dată în 1980, după planurile arhitectului Șerban Sturza.

Totuși, ce au bufnițele cu piața de carte? Inițial, a fost dorința de a lega numele librăriei de Timișoara veche, când în oraș erau localuri numite, mai ales în Piața Unirii, „La trei coroane”, „La leul de aur”, „La trompetistul”, „La struț” – o ospătărie care funcționa, în 1844, chiar pe locul actualei librării. Într-un final, la numele librăriei au ajuns, explicau la inaugurare, făcând un mix între modul lor de trai din timpul studenției, când citeau și învățau noaptea – „eram ca niște păsări de noapte” – și Timișoara veche cu ale sale bufnițe imperiale, care erau puse deasupra porților, fiind considerate protectoare ale patrimoniului.

Librăria are 158 mp, fiind împărțită în zone distincte: intrarea – unde sunt expuse noutățile editoriale, promoțiile, cărțile despre Timișoara și Banat și volumele autorilor timișoreni, camera copiilor și adolescenților, biblioteca romanelor din Europa Centrală și de Sud-Est, camera de evenimente – în care se află barul și un pian, destinată lansărilor de carte, camera de poezie, biografii și critică literară și anticariat și camera de socio-umane și de arte.

La nici cinci ani de la inaugurare, librăria „La două bufnițe” este deja un spațiu cultural de referință al Timișoarei, dar nu numai, fiind deja inclusă în Federația Europeană și Internațională a Librarilor (European and International Bookseller Federation).

Librăria cu fereastra deschisă

În ciuda problemelor prin care a trecut, în ultimul an, din cauza restricțiilor impuse de pandemie – care au dat peste cap și chiar au închis afaceri – și în ciuda faptului că este o librărie mică, neafiliată vreunui lanț comercial, librăria are și azi ușa deschisă. Un motiv, spun „Bufnițele”, este că anul trecut, pe timpul stării de urgență când au fost nevoite să închidă ușa, au deschis fereastra. „Comanda se făcea telefonic, pe mail sau pe Facebook, iar apoi oamenii veneau să-și ridice cărțile de la geam. Cum pe noi pandemia ne-a prins fără un site de vânzare online, comenzile au venit până în luna iunie exclusiv din partea comunității, chiar și din țară; nu au fost multe, dar pentru o librărie mică, independentă, cum suntem noi, orice comandă a fost importantă. Propunerea de a deschide geamul a venit din partea unui prieten, medicul Mihai Gafencu. Atenția din partea comunității a contat mult. Sfaturile, părerile, dar și comenzile curgeau”, spune Raluca Selejan.

Apoi, au realizat un site pentru vânzare de carte online. Pe lângă contractul încheiat cu o firmă de curierat, au livrat cărți și cu mașinile personale.

În cele aproape două luni de stare de urgență, în care au fost nevoite să se reinventeze, cele două „bufnițe” au și reamenajat librăria, împreună cu două artiste din Timișoara, Ligia Seculici și Monica Schüller.

Deși vânzările le scăzuseră cu aproape 55 la sută, au reușit performanța de a nu fi nevoite să aducă bani de acasă pentru susținerea afacerii pe perioada lockdown-ului. „Avantajul financiar a fost că acum doi-trei ani, banca parteneră ne-a sfătuit să ne facem un cont de overdraft și, deși atunci nu am vrut să intrăm în credite, anul trecut ne-a salvat”, spune Raluca Selejan.

A doua resursă financiară pe care au avut-o la dispoziție în perioada aceea critică au reprezentat-o banii primiți pentru proiecte. Cu foarte puțin timp înainte de declanșarea pandemiei, având mai multe idei de proiecte pe care nu le puteau însă susține financiar din vânzarea de carte, își înființaseră un ONG. Astfel, au depus șapte proiecte – la Primăria Timișoara, Consiliul Județean și la Ministerul Culturii – și le-au câștigat pe toate.

Cele două „bufnițe” spun că, în perioada aceea foarte dificilă, din partea statului nu a existat niciun sprijin pentru librării. Cum a existat, de exemplu, în Franța, unde cărțile au fost considerate produse esențiale, tocmai pentru ca librăriile să poată rămâne deschise. „În Franța, s-a lucrat legislativ la asta, apoi librăriile fizice au primit sprijin financiar pentru comandă de cărți, pentru chirii, pentru utilități, pentru transport. Guvernul a susținut financiar transportul cărților cumpărate online din librăriile fizice, independente”, adaugă Raluca Selejan. O lege a prețului unic, cum există în Franța, ar ajuta librăriile mici și independente, în numele unei diversități culturale, adaugă Oana Doboși, spunând că ar aștepta mai mult suport din partea statului pentru ce înseamnă instituții de cultură și pentru industria cărții: „Noi nu avem legi care să favorizeze industria cărții. Și nu am întâlnit încă un politician care să fie interesat cu adevărat de piața de carte.”

Reinventarea

În perioada de lockdown, pentru a rămâne pe linia de plutire s-au reorientat exclusiv spre evenimente online. Primul care a avut mare succes la public, spun ele, a fost cititul de povești pentru copii. „În martie anul trecut, am fost prima librărie din țară care a citit zilnic povești; la mijlocul stării de urgență, deja cam toată lumea o făcea”, spune Raluca Selejan.

Tot datorită reorientării exclusiv spre online au ajuns mult mai ușor la autori pe care, altfel, le-ar fi fost greu să-i aducă în librărie și din motive financiare, și din motive geografice, și pentru că unii dintre ei au o agendă foarte plină: „Pentru un eveniment online de jumătate de oră i-am prins mult mai ușor, iar asta a fost un alt avantaj. Și am ajuns la mult mai multă lume, vedeam cum crește numărul de vizualizări, cum publicul se familiarizează cu autorul respectiv. Un alt avantaj este că la evenimentele online nu trebuie să te uiți live, poți salva link-ul și le asculți când vrei”.

Admit însă, la unison, că au simțit lipsa întâlnirilor față în față și ele, și clienții librăriei. Singurul eveniment offline organizat anul trecut, pe care speră să-l facă și anul acesta, este Rezidența literară. Au adus trei scriitori– Marin Mălaicu Hondrari, Philip Ó Ceallaigh și Sven Popović, din Croația – care au stat la Timișoara timp de o lună. Scopul unui astfel de proiect este susținerea scriitorilor independenți cu cazare, transport și o bursă, pentru ca ei să aibă timp și liniște să scrie.

Intenționează să continue Rezidența… și anul acesta, chiar să o transforme în proiect anual. „Nu ne-am gândit încă la nume pentru anul acesta, vrem să vedem pe ce finanțări ne bazăm. Ori pe proiect făcut pe ONG, ori pe finanțare de la Primărie, dar am găsit și un sponsor care a venit el spre noi, după ce a citit despre Rezidență”, spune Oana Doboși.

Pentru anul acesta, deși se anunță mai bun decât 2020, cu perspectiva de a reveni la viața normală de dinainte de pandemie, „Bufnițele” nu au luat, deocamdată, în calcul organizarea de evenimente offline: „Ce am învățat anul trecut este că trebuie să ne adaptăm de la o zi la alta”.

Ambele spun că în perioada aceasta dificilă s-au consolidat legăturile cu clienții: „A fost un moment în care ne-am dat seama că, într-adevăr, ne-am făcut prieteni, oameni cărora le pasă de librărie, care vor să o aibă și peste câțiva ani”. A fi o librărie mică, independentă, adaugă ele, oferă și avantaje. Le permite să fie autentice, să poată face ce și cum vor: „Nu avem impuse anumite titluri pe care să le vindem, să promovăm un anumit autor, să vindem de o anumită sumă. Și asta se reflectă în oferta de carte pe care o avem, în evenimentele pe care le organizăm. În plus, când ești mic, știi să supraviețuiești cu puțin și asta, în vremuri de criză, e foarte important. Când știi să te descurci și cu puțin, ai resurse, inclusiv psihice, să supraviețuiești.”

„Avem tot timpul din lume să punem în practică tot ce visăm”

În 2023, Timișoara va deveni Capitală Culturală Europeană, titlu câștigat în 2016. Deși sunt un reper în spațiul cultural timișorean, „Bufnițele” nu au făcut parte din niciun proiect cultural derulat de Asociația Timișoara 2023 (fostă 2021) care gestionează programul Timișoara Capitală Culturală Europeană. „Atât de mari sunt problemele acolo, încât nu avem energie să intrăm în vreun proiect... Dar de când avem librăria și suntem membre în Federația Europeană și Internațională a Librarilor, menționăm la toate târgurile de carte că Timișoara va fi capitală europeană a culturii”, spune Raluca Selejan. Oana Doboși adaugă că, de altfel, nu așteaptă să le pună nimeni pe scena mare. În perspectiva anului 2023, „Bufnițele” anunță că vor face ceea ce au făcut și până acum: „Producem evenimente și content cultural.”

Ceea ce știu sigur este că și-au propus să ducă librăria o viață întreagă: „Avem tot timpul din lume să punem în practică tot ce visăm și tot ce ne dorim și să contribuim și la bunul mers al comunității și al vieții literare, să facem cât mai multe pentru literatură”. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22