De același autor
În octombrie 2015, Liviu Dragnea ajungea președintele PSD, după un simulacru de competiție. Atunci, a candidat împotriva lui însuşi. Asta, după ce Comitetul Executiv Național al partidului respinsese, prin vot, candidaturile contracandidaţilor săi, Șerban Nicolae și Daniel Savu, care s-au prezentat cu dosare incomplete, mizând pe clemenţă şi aşteptând, în van, derogări. Eliminarea din competiţie l-a determinat, ulterior, pe Şerban Nicolae să acuze introducerea de restricții nestatutare de candidatură, aranjamente dubioase și agresivă adversitate între colegi. Iar pe Daniel Savu, să declare că nu se simte confortabil cu un preşedinte de partid condamnat. Răzvrătiri inutile. Simple declaraţii de culoare. Care nu au schimbat lucrurile.
În martie 2018, la solicitarea președintelui PSD, Liviu Dragnea, este convocat un Congres extraordinar, pentru votarea eșalonului doi din partid, un scrutin cu final previzibil. De fapt, pentru reconfirmarea propriei sale puteri în partid. Iar pentru asta a recurs, din nou, la tertipuri. Funcția de președinte, adică a sa, nu a fost supusă la vot (probabil, pentru că dl Dragnea avea unele temeri că ar putea pierde competiția). Iar pentru candidatura la funcțiile din eșalonul doi (președinte executiv, secretar general și vicepreședinți regionali) s-a mers din start pe ideea înlăturării din calea sa a opozanților: unii nu au putut candida, alții au fost determinați să se retragă din cursă chiar în timpul congresului, cum s-a întâmplat cu Ecaterina Andronescu și cu Nicolae Bănicioiu, contracandidații Vioricăi Dăncilă, care au acuzat că nu au fost lăsați să vorbească pe scena Congresului. Așa că dna Dăncilă, une din pupilele teleormănene ale lui Liviu Dragnea, a devenit, fără emoții la vot, noul președinte executiv al PSD.
„Vreți să mai fiu în continuare președintele vostru?”, a întrebat Liviu Dragnea, la finalul unui lung discurs pe care l-a ținut în fața a 4000 de membri de partid aduși la Sala Palatului, din toată țara. „Daaaaa!”, a strigat mulțimea la unison. Apoi, marea de oameni, magnetizată, s-a ridicat în picioare, aplaudându-l frenetic. Și consfințindu-i astfel lui Liviu Dragnea controlul absolut în partid – rămâne președintele PSD și, în plus, are un eșalon doi obedient – și nu numai. Pentru că ceea ce am văzut la Congresul PSD vom vedea și în Parlament, și în Guvern, unde Liviu Dragnea deține controlul, prin oamenii săi devotați. Adică, decizii luate cu o spoială de democrație și multă slugărnicie, indiferent de aberațiile sau derapajele șefului.
Aici, deja, lucrurile devin periculoase pentru noi toți. Pentru că un singur om a ajuns să conducă și cel mai mai mare partid din România, și Guvernul, și Parlamentul. Au rămas, momentan, nesubordonate lui Justiția și serviciile secrete, dar, cum a promis la congres, are în vedere schimbarea urgentă a legilor justiţiei și ale serviciilor secrete. Pentru a le ține în corzi. Și s-ar putea ca, peste puțin timp, să anunțe că va candida și la Președinție. Cu o armată de membri de partid care așteaptă vibrând de emoție să le vină rândul la pupat condurul, există riscul ca Liviu Dragnea să pună România pe drumul spre autocrație.
