De același autor
Dacă Victor Ponta va demisiona, totuşi, de la conducerea Guvernului, e greu de crezut că o va face pe motiv că “e discreditat în interiorul UE” ori că o va face benevol sau pentru că ar avea vreo mustrare de conştiinţă. Dacă va pleca, va fi pe motiv de presiune a unor factori externi asupra lui. Momentan, însă, dovedeşte o inconsecvenţă ce duce cu gândul ori la lipsă de maturitate, ori la faptul că e o marionetă în mâna unor oameni cu influenţă din partidul pe care de drept îl conduce.
La câteva ore după ce preşedintele Traian Băsescu îi transmisese public că ar trebui să demisioneze pe motiv că “e discreditat în interiorul UE”, premierul Victor Ponta îşi anunţa disponibilitatea de a-şi ceda funcţia. Cu nuanţe, însă – “Îmi dau demisia din funcţia de premier, dacă mi-o va cere preşedintele Iohannis” – şi condiţii, menţionând că va face această mişcare dacă noul preşedinte va nominaliza un premier de la PSD. O declaraţie ce părea să-i trădeze nevoia ca plecarea sa din fruntea Guvernului să nu fie percepută la nivel public drept o înfrângere, aşa cum e de fapt, ci să pară un act benevol, la care a ajuns după reguli ale jocului dictate de el, nu de altcineva. Şi care trădează fie carenţe în cunoştinţele sale constituţionale, fie o logică alterată. Întrucât Constituţia nu dă dreptul preşedintelui să revoce primul-ministru, doar majoritatea parlamentară putând schimba, prin moţiune de cenzură, premierul şi, implicit, Guvernul. După nicio zi, însă, dl Ponta îşi schimba declaraţia, la unul dintre posturile de televiziune de la care guvernase ţara în ultimii doi ani: va demisiona doar dacă DNA îl va pune sub urmărire penală în dosarul privind votul din diaspora.
Aceste declaraţii – care vorbesc de la sine despre inconsecvenţă şi lipsă de maturitate a unui om aflat la vârful puterii executive – sunt de analizat din două perspective. Prima vizează motivele reale pentru care dl Ponta va face acest pas, dacă îl va face. A doua vizează influenţa pe care dl Ponta o mai are în propriul său partid.
De ce ar demisiona dl Ponta?
În eventualitatea în care va părăsi Palatul Victoria, este totuşi, greu de crezut că Victor Ponta va demisiona – cum i-a cerut, joi, public, preşedintele Traian Băsescu, pe motiv că “e discreditat în interiorul UE”. Victor Ponta s-a discreditat de mult timp în ochii unor actori majori din Occident – şi cu derapajele antidemocratice din vara lui 2012, şi cu plagiatul, şi cu scoaterea drapelului UE din Parlamentul României, la cererea premierului comunist chinez, şi cu osanalele aduse Partidului Comunist Chinez, şi cu apărarea corupţilor din PSD, şi cu votul din diaspora –, ceea ce nu l-a deranjat deloc. Victor Ponta, a dovedit-o, iată, că nu e omul care să plece de bunăvoie din funcţie. Aşa cum, după înfrângerea de la alegeri, nu a plecat de la conducerea PSD. Ci, mai mult, a transformat defensiva în ofensivă. Conştient că, fără această măsură de forţă – o epurare a zonei dinspre care, într-un viitor apropiat, îi putea veni pericolul –, riscul de a pierde tot, şi poziţie în partid, şi în Guvern, este extrem de mare. Poziţii la care, după cum a procedat, nu fusese dispus, în urmă cu doar câteva zile, să renunţe.
Vineri, însă, aborda o atitudine schimbată. Nu şi-a anunţat demisia, dar îşi afirma disponibilitatea de a pleca din funcţie dacă preşedintele ales Klaus Iohannis i-o va cere. Chestie de nuanţă. Care l-ar fi ajutat să plece mai onorabil din funcţie. Privind retrospectiv, erau, însă, mari semne că o va face. Dacă va pleca, totuşi, nu o va face benevol – aşa cum încearcă să lase de înţeles –, şi nici presat de probleme de conştiinţă, ci, probabil, presat de factori externi.
1.Poate, o va face ca efect al ascuţirii luptelor între facţiunile din PSD –lupte ce răspândesc deja iz de denunţuri penale. De altfel, dl Ponta e demult la mâna baronilor puşcăriabili din PSD, pentru apărarea cărora şi-a urcat în cap inclusiv partenerii strategici ai României. O dependenţă reciprocă, de fapt.
E relevantă, în context, declaraţia d-lui Ponta, făcută în primăvară, în preziua şedinţei de campanie a PSD – un eveniment cu miză majoră pentru PSD, la care Victor Ponta, în calitate de şef de partid, nu mai ajunsese –, când lăsa de înţeles că, la final de an, se va retrage din politică: “În noiembrie, după ce câştigăm această ultimă şi vitală bătălie, mă voi putea declara mulţumit de ce am realizat! Şi atunci îmi doresc să las locul în politică altora, mai tineri şi mai puţin marcaţi de regimul oribil al ultimilor ani”? Scriam, la vremea respectivă, că o eventuală plecare a lui din prim-planul politicii sau chiar din politică nu va fi un act benevol. Era greu de crezut că retragerea ar fi cauzată de oboseala de a mai lupta cu “regimul oribil”, în condiţiile în care el însuşi declara că, din noiembrie, va duce bătăliile cu “regimul Băsescu”. Mesajul putea fi citit, mai degrabă, în cheia unui semnal transmis baronilor săi puşcăriabili, cum că ultima carte – Legea amnistiei şi graţierii – se afla în mâneca sa. Iar o eventuală indisciplină a lor faţă de el, răsfrântă la vot, i-ar putea costa nişte ani de libertate.
Problema este că Victor Ponta şi baronii săi de partid se setaseră pe tolerare reciprocă, dar numai în condiţii de câştig: unii sperând să fie scăpaţi de problemele cu Justiţia, ultima speranţă fiind graţierea şi, eventual, amnistia, celălalt folosindu-se de ei în încercarea de a obţine toată puterea. Acum, că jocul e pierdut, nu mai au motive să se suporte în continuare.
2. Poate, o va face pe fondul tensiunilor cu FMI, care a cerut Guvernului, zilele trecute, să reducă deficitul bugetar, pentru anul viitor, de la 1,4% la 0,9% din PIB. În plus, la orizontul anului 2015 oricum se întrevăd probleme financiare foarte mari, în mare măsură generate de politicile populiste la care a recurs Guvernul Ponta, în an electoral, pentru a cumpăra bunăvoinţa cât mai multor categorii de votanţi. Un exemplu este reducerea CAS la angajator. O măsură pe care Guvernul Ponta a luat-o fără să poată explica de unde provin veniturile suplimentare, de aproape cinci miliarde de lei, care trebuiau să acopere acest deficit produs la buget în momentul intrării în vigoare a legii. Avertismentului lansat, în iulie, de preşedintele Traian Băsescu, la care ajunsese spre promulgare Legea privind reducerea CAS la angajator – “Riscaţi să rămâneţi cu nişte dezechilibre foarte mari, să scoateţi, din nou, ţara de pe traseul ei” – dl Ponta i-a răspuns, însă, plictisit: „O să ne descurcăm...” Iată, după toate semnalele, nu se va descurca.
3. Poate, o va face împins în faţă de o altă aripă a baronimii din PSD, baronimea de rit nou, aripa Ghiţă, cea care se dezice, acum, de comunismul lui Ion Iliescu şi de agramatismul lui Marian Vanghelie şi care – vineri, în ziua în care dl Ponta îşi făcea publică “disponibilitatea” de a părăsi Palatul Victoria – anunţa că va pune bazele unui nou partid. Din care nu este exclus, să se pregătească şi dl Ponta să facă parte. În timp ce se punea “la dispoziţia” noului preşedinte, Klaus Iohannis, afirma şi că se gândeşte să nu mai candideze la şefia PSD: “Să nu fiu căpitanul unei echipe care pierde”.
4. Poate, o va face constrâns de DNA, care a preluat de la Parchetul General dosarul “Votul în diaspora”.
Ce influenţă mai are dl Ponta în PSD?
După această joacă publică de-a demisia – în care, în decurs de nici 48 de ore, poporul a aflat de la el însuşi ba că pleacă, ba că (încă) nu mai pleacă (şi nici nu e sigur că o să o facă) –, nu poţi să nu te întrebi dacă această inconsecvenţă trădeză “doar” o lipsă de maturitate a unui om aflat la vârful puterii executive sau trădează faptul că dl Ponta e captivul unor oameni influenţi din PSD, care îl dirijează ca pe o marionetă.
Dacă vineri, se oferea să lase locul de la vârful Guvernului altcuiva, poate, convins de unii – cei care vor să pună bazele unui nou partid de stânga, în care să-i ofere d-lui Ponta o poziţie onorabilă pe care, se pare, în PSD nu o va mai avea în curând –, sâmbătă, poate constrâns de alţii – grei ai PSD care, în ultimii doi ani, au investit în partid şi care au nevoie să fie conectaţi la conducta de bani publici, pentru a-şi recupera măcar parţial investiţia, sau au nevoie doar de o protecţie, atât cât se mai poate, în faţa Justiţiei – declara că-şi va continua mandatul. De data aceasta, spune, până la punerea sub urmărire penală de către DNA, în dosarul privind votul din diaspora. Ceea ce ridică un semn de întrebare şi în privinţa influenţei pe care dl Ponta o mai are în propriul său partid. Care pare să nu fie dispus să-i tolereze înfrângerea la prezidenţiale – al treilea scrutin prezidenţial ratat concomitant de către PSD – şi, după cum avansează voci social-democrate, nici măcar să aştepte până în primăvară schimbarea sa din fruntea partidului.
