De același autor
Scrisoarea lui Giuliani
Cea mai recentă minciună oficială – dintr-un şir mai lung, din ultima lună doar – este scrisoarea lui Rudolph Giuliani, care ne-a fost prezentată ca o diatribă a autorităţilor americane la adresa Justiţiei şi a SRI, a statului paralel adică, obsesie a PSD-ALDE născută din propria fantasmagorie. În fond, scrisoarea este o diversiune, o manipulare grosieră la care a recurs Puterea de la Bucureşti. „Concluzia amară a acestei scrisori este că încrederea în sistemul de Justiție din România este serios zdruncinată în fața partenerilor externi și a investitorilor străini. Domnul Giuliani, un celebru procuror federal al Statelor Unite, pune cu adevărat degetul pe rană – o rană care este încă deschisă și pe care România va trebui să o trateze tranșant și cu mult curaj, dacă mai vrem să rămânem în familia statelor democratice din spațiul Nord-Atlantic”, afirmă, în mod fals, de la înălţimea funcţiei de al treilea om în stat, Liviu Dragnea.
Scrisoarea lui Giuliani vine în urma unui lobby făcut de forţe care au interesul să apere persoane cu probleme penale din România – o spune şi ambasadorul României în SUA, George Maior, declaraţia stârnind furie la vârful coaliţiei de guvernare, de unde se cere rechemarea sa în ţară. Departamentul de Stat al SUA se delimitează de afirmaţiile lui lui Rudolph Giuliani, fost procuror federal – nu actual, cum minte dl Dragnea –, fost politician, acum simplu cetăţean, fie el şi avocat al preşedintelui american, fără nicio funcţie publică. „Guvernul SUA nu comentează opiniile sau concluziile unor persoane fizice, cetăţeni americani. (...) Până recent, România a demonstrat un progres considerabil în combaterea corupţiei şi construirea unui stat de drept eficient. Îi încurajăm pe români să continue pe această cale. Urmărim cu atenţie schimbările la codurile penal şi de procedură penală şi ne menţinem îngrijorarea că mai multe dintre ele pot împiedica cooperarea internaţională în domeniul aplicării legii şi pot afecta negativ lupta împotriva unei serii de infracţiuni”, transmite Ambasada SUA la Bucureşti, voce oficială a autorităţilor americane.
Prin această scrisoare-diversiune, în care se regăsesc de fapt temele PSD-ALDE, inclusiv mult visata amnistie, s-a vrut o legimitare a acţiunilor anti-Justiţie şi anti-servicii. Acţiuni care le ocupă toată agenda de guvernare din decembrie 2016, de când au ajuns la putere. De aceea, le vine mănuşă. De aceea nu mai invocă niciunul „amestecul brutal” în treburile interne, încălcarea suveranităţii României, ori alte clişee din zona sulfuros-naţionalistă aflate în retorica unor lideri PSD şi ALDE. La care, de ani de zile, recurg instantaneu ori de câte ori Departamentul de Stat al SUA, Comisia Europeană, ambasade, instituţii europene ori oficiali străini îşi exprimă îngrijorarea şi critică derapajele de la linia statului de drept, comise de puterea de la Bucureşti.
Demagogia MAE
Cum degetul lui George Maior ajunsese exact pe rana puterii PSD-ALDE, a condamnatului penal Liviu Dragnea, MAE a reacţionat urgent, anunţând că-l cheamă în ţară, pentru explicaţii – ulterior, ministrul Teodor Meleşcanu s-a răzgândit –, şi a redactat un comunicat de presă în care declară demagogic că alianţa de guvernare e un apărător al statului de drept (s-a văzut, nu o dată, cum îl calcă în picioare), al democraţiei (au dovedit la Jandarmeriadă ce preţ pun pe democraţie) și un susţinător al anticorupţiei (de când au venit la putere nu fac decât să slăbească lupta anticorupţie și să-și apere penalii, iar primului-penal să-i încredințeze funcţia cu numărul trei în Statul român). Iată şi un paragraf din comunicatul MAE: „Îi asigurăm pe partenerii noștri internaționali că în România există voința politică necesară din partea Guvernului României și a Coaliției de Guvernământ de a garanta funcționarea corectă a statului de drept, cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, pentru dezvoltarea unei veritabile democrații și combaterea unor fenomene nocive, precum fenomenul corupției."
Jandarmeriada
Provocatori infiltrați, represalii orchestrate din partea Jandarmeriei – interesant, anticipate de lideri ai Puterii și de oficinele lor media care acreditau de zile întregi ideea unui protest sângeros – și compromiterea opoziției stradale printr-o propagandă deșănțată. Acesta pare să fi fost scenariul pentru protestul din seara de 10 august 2018, ajuns nu doar în atenţia lumii întregi, ci şi a procurorilor militari de la Parchetul General.
După acest eveniment a urmat o serie de minciuni, de declaraţii incomplete şi ambigue, de manipulări la care au recurs oficiali de la vârful Jandarmeriei şi cel al Ministerului de Interne. Punctul culminant (până în acest moment) în acest lanţ al minciunilor oficiale îl reprezintă declaraţia prefectului Capitalei, Speranţa Cliseru, care a afirmat, zilele trecute, că, la protestul din 10 august, a semnat „după 12 noaptea” ordinul de intervenție. Or, Jandarmeria a intervenit mai repede şi, conform legii, nu o putea face fără acel ordin de intervenţie semnat. În plus, în 11 august, Jandarmeria anunța oficial că aprobarea de la prefect a venit la ora 23.11. Iar în 16 august, maiorul Laurențiu Cazan, comandantul acţiunii, declara că decizia de a emite ordinul de intervenție a fost luată cu trei ore înainte de momentul în care Brigada Specială a intervenit în forţă şi a eliberat piaţa, adică în jurul orei 20. Deci, cineva transmite informaţii false. Şi, făcând-o în mod oficial, va trebui să răspundă penal, deoarece comunicarea de informaţii false este infracţiune, conform art. 404 din Noul Cod Penal.
Minciunile din episodul Jandarmeriada au generat altele, tot oficiale, care au ca avut ca scop minimalizarea gravităţii acestor evenimente şi mutarea culpei, în mod fals, într-o altă zonă, distragerea atenţiei publice şi chiar obstrucţionarea anchetei: cele din scrisoarea premierului Viorica Dăncilă către Comisia Europeană, cele din episodul „asasinarea lui Dragnea” şi cele care stau la baza declanşării evaluării procurorului general Augustin Lazăr, care vizează de fapt demiterea sa.
Scrisoarea premierului către Comisia Europeană
Violențele din 10 august – care au vizat nu doar o mână de instigatori și huligani, despre care sunt suspiciuni că au fost infiltrați în mulțime chiar de unii oameni din Jandarmerie, pentru a-și justifica represiunea, ci zeci de mii de protestatari pașnici, printre care copii, femei și bătrâni – au generat îngrijorare nu doar în țară, ci şi în alte state din UE, în rândul autorităţilor şi al unor mari instituții de presă. Comisia Europeană a condamnat, la rândul său, violențele, anunțând că acordă importanță independenței sistemului judiciar și luptei contra corupției – încălcarea lor fiind unul dintre motivele pentru care protestatarii au cerut, și în 10 august, demisia Guvernului –, lideri politici din Parlamentul European au solicitat Comisiei Europene să declanșeze mecanismul privind statul de drept.
În acest context premierul Viorica Dăncilă nu numai că nu şi-a dat demisia și nu şi-a cerut scuze față de victimele nevinovate ale jandarmilor (un comportament similar având și ministrul de Interne, și capii Jandarmeriei), ci a trimis, pe ascuns, o scrisoare către președintele și vicepreședintele Comisiei Europene, încercând să-i convingă, prin minciuni, că negrul este alb, că în România a fost, de fapt, o tentativă de lovitură de stat, că jandarmii au acționat legal, iar președintele Klaus Iohannis este un instigator la proteste.
Diversiunea „asasinarea lui Dragnea”
În plin scandal generat de represiunea Jandarmeriei, Liviu Dragnea a încercat să schimbe, cu ajutorul uneia dintre oficinele puterii, agenda publică şi să deturneze atenţia de la acest subiect de o gravitate incalculabilă în momentul de faţă. Aşa a aflat o ţară întreagă cum a fost el vizat de patru asasini plătiţi. O manipulare de joasă speţă la care dl Dragnea s-a dedat cu o inconştienţă care îngrozeşte. În primul rând, a frapat detaşarea cu care a rostit această frază: „Ştiu că s-a cercetat. Mai departe nu ştiu.” Cum să nu ştii, cum să nu fii interesat de cursul unei anchete penale ce vizează ameninţarea la propria viaţă? Apoi, dacă lucrurile ar fi stat aşa cum susţine, de ce nu a vorbit public la vremea respectivă despre acest lucru? De ce nu a făcut plângere la Parchet? De ce nu a sesizat SRI? Adică, faci tapaj când e vandalizat un sediu de partid şi nu scoţi un cuvânt despre asasini plătiţi să-ţi ia viaţa?
Evaluarea procurorului general al României, pornită de la o falsă temă
La o zi după ce toată ţara aflase de „asasinii lui Dragnea”, Darius Vâlcov, condamnat şi el în primă instanţă, într-un dosar de corupţie, detona subit şi, probabil, controlat o altă bombă, făcând publică o copie după două Protocoale SRI – Parchet General, semnate în 2016. Unul neclasificat, care reglementa accesul organelor de urmărire penală la infrastructura tehnică a SRI, în vigoare, ca urmare a deciziei Curții Constituționale privind interceptările, dar care nu presupune implicarea SRI în activitatea Parchetului. Celălalt, clasificat, care reglementa modul prin care SRI coopera cu Ministerul Public pe securitate naţională şi terorism, care nu mai e în vigoare, fiind denunţat.
Demersurile de desecretizare a acestui act au fost făcute din primăvara acestui an şi, spune Augustin Lazăr, îi sunt cunoscute şi ministrului Justiţiei, dovedind cu acte că informaţia a ajuns la Tudorel Toader. Cu toate acestea, dl Toader se arată siderat şi revoltat de acest protocol şi declanşează evaluarea managerială a procurorului general al României.
Miza imediată a acestei acţiuni e clară: înlăturarea lui Augustin Lazăr de la Parchetul General şi, implicit, punerea unei presiuni pe dosarul Jandarmeriada şi oprirea ori măcar tergiversarea pe temen nedefinit a anchetei care pare că, lăsată să-şi urmeze cursul, nu se va opri la ofiţeri de jandarmi, ci se apropie de capi ai Puterii. De altfel, indicii că se încearcă intimidarea procurorilor militari care instrumentează cazul au mai existat. Cu o celeritate suspectă, Inspecţia Judiciară – al cărui şef, Lucian Netejoru, a refuzat acum să transmită la CSM protocolul încheiat cu SRI – a început cercetarea prim-procurorului Parchetului Militar Bucureşti, Ionel Corbu, pe motiv că acesta s-ar fi antepronunţat în anchetă. Antepronunţarea însemnând de fapt o declaraţie pe care ar face-o orice om care respectă regulile unui stat de drept: „În opinia mea, sub nicio formă actele de agresiune exacerbate nu se justifică atâta vreme căt existau multiple modalităţi de estompare a unor demersuri care au degenerat sau care urmau să degenereze.”
Iar miza pe termen mediu este decredibilizarea Justiţiei independente şi asaltul final al penalilor şi uneltelor lor de la Putere asupra statului de drept. Totul, pentru apărarea penalilor şi, mai cu seamă, a exponentului de top al acestei categorii, Liviu Dragnea.
