De același autor
În paralel cu anunţarea depunerii unei moţiuni de cenzură la adresa Guvernului Dăncilă, PNL transmite că va fi continuat demersul revocării lui Liviu Dragnea de la şefia Camerei Deputaţilor şi a vicepreşedintelui Camerei, Florin Iordache – chiar dacă unii îl consideră o acţiune fără şanse de finalizare –, urmând ca liberalii să boicoteze toate şedinţele de plen, inclusiv pe cea în care se va discuta şi dezbate proiectul de lege a bugetului de stat şi a Legii pensiilor, în cazul în care cei doi le vor conduce în continuare. Şi se pare că se va ieşi din limitele unui simplu exerciţiu democratic făcut de Opoziţie şi pe care Puterea să-l crediteze din start cu şanse de la minim spre zero şi să-l trateze ca atare. Liviu Dragnea pare că merge, în aceste zile, pe sârmă, fiind vulnerabil la cea mai mică mişcare necontrolată din jurul său.
Teoretic, moţiunea de cenzură ar avea şanse să treacă, asta chiar dacă nu mai e momentul optim, care îi oferea şanse suplimentare. Acela fusese perioada recentă când Călin Popescu Tăriceanu, visându-se candidat la prezidenţiale în 2019 chiar cu riscul ruperii alianţei cu PSD, dădea semne de oarecare independenţă, de lipsă de rezonanţă la unele mesaje ale lui Liviu Dragnea. Dar asta se întâmpla înainte ca dl Tăriceanu să reintre în colimatorul DNA, într-un dosar de corupţie în care se cere ridicarea imunităţii sale parlamentare şi care îl face, astfel, dependent de voturile PSD şi, implicit, de linia dictată de Liviu Dragnea.
De ce are, totuşi, şanse de izbândă această moţiune de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, şi asta chiar dacă Liviu Dragnea nu va fi dizlocat – de Opoziţie – de la conducerea Camerei Deputaţilor?
1Pentru că, odată cu plecarea a patru parlamentari PSD la Pro România, partidul lui Victor Ponta – o alternativă pentru nemulţumiţii din PSD – Liviu Dragnea nu mai are, la Camera Deputaţilor, o majoritate pe care se poate baza. Şi nici la Senat nu e sigur că nu ar avea surprize, chiar dacă aritmetica parlamentară e încă aceeaşi. În plus, aceste dezertări relevă nu doar nemulţumiri mocnite faţă de linia pe care liderul social-democrat a pus PSD, ci şi faptul că acesta nu mai are control deplin în interiorul partidului.
2. Pentru că Liviu Dragnea pare că nu mai controlează nici Guvernul, deci nu mai are nici în rândul eşalonului fidel din partid susţinerea pe care a avut-o. Cel puţin asta rezultă din declaraţiile contradictorii pe o temă de maxim interes pentru liderul social-democrat – poate singura de interes, din ultima perioadă –, legea amnistiei şi graţierii. În timp ce voci de la vârful PSD, cum e Codrin Ştefănescu, anunţă că nu vor renunţa la proiect – „Oricum vom da legea amnistiei şi graţierii” –, premierul Viorica Dăncilă, văzută ca unul dintre oamenii cei mai devotaţi lui Liviu Dragnea, tergiversează adoptarea şi exclude posibilitatea ca Executivul să dea o ordonanţă de urgenţă pe amnistie şi graţiere până la sfârşitul anului.
3. Pentru că PSD, sub Liviu Dragnea, a scăzut foarte mult în sondaje. Un foarte recent sondaj realizat de IMAS, comandat de USR, plasează PSD la un procent de sub 25 la sută la intenţia de vot. Iar un altul, realizat de BCS, comandat de PMP, arată că aproape 70% dintre români cred că Guvernul Dăncilă ar trebui schimbat şi că Liviu Dragnea este politicianul învestit cu cea mai mică încredere: 69 la sută dintre respondenţi au declarat că nu au încredere deloc în acesta, iar în premierul Viorica Dăncilă – 68 dintre intervievaţi. Este de aşteptat ca aceste cifre să crească nemulţumirile în PSD şi temerile în faţa celor două scrutine din 2019 şi să îi fragilizezeze dlui Dragnea şi mai tare poziţia de lider al partidului.
4. Pentru că Opoziţia pare să fi găsit un limbaj comun, care să o ţină unită. Acţiunea de revocare din funcţie a lui Liviu Dragnea şi a lui Florin Iordache – chiar nefinalizată săptămâna trecută şi chiar fără şanse de finalizare, întrucât Regulamentul Camerei este de aşa manieră făcut încât minoritatea nu poate, practic, impune nicio temă de dezbatere în plen –, a fost şi un test înaintea moţiunii de cenzură. Pe care l-a trecut, având şi sprijinul unor parlamentari PSD, proveniţi din rândurile disidenţilor anti-Dragnea sau ale susţinătorilor acestora. Susţinerea parlamentarilor PSD se va opri însă, cu siguranţă, la fel ca aceea din partea parlamentarilor Pro România – un opozant al PSD condus de Liviu Dragnea, nu al PSD la modul general – în cazul în care Opoziţia ar cere înlocuirea Guvernului Dăncilă cu un Guvern liberal, de exemplu, sau unul de tehnocraţi. Aceasta ar fi, de altfel, o greşeală pe care Opoziţia e posibil să o deconteze la alegerile de anul viitor, aşa cum s-a întâmplat în 2016, când derapajele şi erorile de guvernare ale Cabinetului Ponta au fost decontate de Guvernul Cioloş şi, prin recul, de Opoziţie, permiţând PSD – al cărui Guvern fusese obligat, cu doar câteva luni înainte, să demisioneze, după ample mişcări de protest – să se reîntoarcă la guvernare, cu un scor de peste 45%.
