De același autor
Am putea spune că am reintrat, oficial, în zodia plagiatului. Ca în 2012. Cu un prim-ministru ajuns doctor în baza unei teze plagiate şi cu acelaşi ministru al Educaţiei care, în primul său mandat, făcuse tot ce i-a stat în putinţă să-şi albească şeful plagiator. Şi a mers, pentru aceasta, până la desfiinţarea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor, Certificatelor Universitare (CNATDCU), în ziua în care instituţia se pregătea să dea public verdictul de plagiat în cazul tezei de doctorat a lui Victor Ponta. Se întâmpla în 29 iunie 2012 când, ştiind că dimineața era programată analizarea lucrării de doctorat şi pronunţarea deciziei de plagiat, Liviu Pop a desfiinţat acest organism prin ordin de ministru. A făcut-o nejustificat, pe ultimul metru de interimat la Educaţie. Aşa că, deşi decizia potrivit căreia Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat, deja redactată, fusese decretată ca lovită de nulitate.
Cinci ani mai târziu, în 2017, tot în 29 iunie, Liviu Pop urmează a fi investit ministru al Educaţiei. La vârful Guvernului a fost desemnat un alt politician ajuns doctor pe baza unei teze de doctorat plagiate. De data aceasta, Mihai Tudose. Stranie coincidenţă!... Şi ironică.
Dat fiind că dl Pop a jucat perfect rolul slugii politice pentru care protejarea în dispreţul legii a şefului dovedit plagiator a fost mai importantă decât sanitaţia mediului academic – şi a făcut-o asemenea Ecaterinei Andronescu, lui Remus Pricopie şi lui Sorin Cîmpeanu – şi-ar putea dovedi obedienţa şi gratitudinea şi faţă de noul său şef plagiator.
De exemplu, va fi suficient să aprobe, prin ordin de ministru, procedura de renunțare la titlul de doctor şi cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific şi să facă astfel operabilă OUG 94/2014, de modificare a Legii Educaţiei. Ordonanţă emisă în 29 decembrie 2014, girată de un alt ministru al Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, tot în încercarea de albire a aceluiaşi şef plagiator, Victor Ponta.
Acum, în 2017, faptul că ea nu e aplicabilă îl încurcă teribil pe premierul desemnat Mihai Tudose. Pentru că doctorul Mihai Tudose a făcut o cerere de renunţare la titlu, după ce în spaţiul public au fost aduse dovezi ale plagiatului tezei sale de doctorat. Dl Tudose, de altfel, este unul dintre cei nouă doctori ai Academiei Naţionale de Informaţii a SRI – alături de Radu Stroe, Daniel Moldoveanu, Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Bogdan Licu, Loredana Popescu (Neagu), Neculai Onţanu şi Loredana Diaconescu (Radu) – cu teze susceptibile a fi plagiate Spun susceptibile pentru că, deşi în presă au fost publicate dovezi indubitabile, lipseşte verdictul instituţional. Academia Naţională de Informaţii a SRI a trimis Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice cereri de renunţare la titlul de doctor. Toate, în aceeaşi zi: 10 martie 2016. Invocând, în mod fals, prevederile OUG 94/2014, de modificare a Legii Educaţiei nr. 1/2011. Care nici atunci şi nici acum nu pot fi aplicate, lipsindu-le (încă) metodologia.
Drumul d-lui Pop în lupta cu demascatorii de plagiatori e cumva pavat deja. S-a mai ocupat de liniştea hoţilor intelectuali şi precedesorul său, Pavel Năstase, care, la jumătatea lunii iunie, a demis toţi cei trei vicepreşedinţi ai CNATDCU – şi nejustificat, şi netransparent –, ceea ce a dus la demisia preşedintelui Mircea Andruh. Aceasta a fost echipa sub conducerea căreia, anul trecut, în ministeriatul lui Mircea Dumitru la Educaţie, CNATDCU a cerut retragerea titlurilor de doctor în cazul lui Victor Ponta şi al lui Gabriel Oprea, după ce le invalidase patalamaua de neplagiat pe care o primiseseră de la Consiliul Naţional de Etică, anunţând că are în analiză alte 12 teze de doctorat susceptibile de plagiat. Nume grele. Majoritatea, doctori ai ANI a SRI.
Pentru că art. 170 din Legea Educaţiei prevede că, în caz de plagiat dovedit de CNATDCU, această instituţie poate cere retragerea titlului de doctor, retragerea titlului de conducător de doctorat şi retragerea acreditării şcolii doctorale, măsuri ce pot fi aplicate simultan sau alternativ, înainte de a fi decapitat, se mai gândiseră şi alţii să scoată CNATDCU din joc. Din jocul evaluării şcolilor doctorale. Astfel, la începutul lunii aprilie, scria Pressone (https://pressone.ro/noaptea-ca-hotii-in-educatie-cnatdcu-a-fost-scos-din-evaluarea-scolilor-doctorale/), Camera Deputaţilor a decis să elimine din procesul de evaluare a şcolilor doctorale şi CNATDCU, şi CNCS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice). Şi să lase în ecuaţie doar ARACIS. Care, potrivit Raportului integrităţii universitare din România, pe 2016 (http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2016/11/Raportul-Integritatii-Universitare-CUC-3.pdf), este o instituţie incapabilă să controleze degradarea standardelor și să sancţioneze serios vreo universitate cu probleme.
Deci, începe un nou mandat guvernamental sub auspiciile furtului intelectual, cauţionat oficial.
Comentarii 1
Marius Nicolescu - 07-02-2017
Vai de capul acestei natii. Sfasiata in doua tabere inca din 1990 (ianuarie-iunie) natiunea romana bate cu doua inimi si are doua suflete total diferite. O parte este reprezentata de populatia "mutanta" ce vine din comunismul tulbure (unul dintre cele mai dure instaurate in Europa de Est in 1945, care vede minunatii in blocurile in care locuiesc si care adora sa fie mintita de urmasii puslamalelor Pauker, Groza, Stoica, Dej, si l-as adauga si pe perversul Maurer. Cea de a doua parte apartine urmasilor celor ce se nasteau spre sfarsitul secolului al-XIX-lea, a celor care chiar daca veneau de la tara si construiau in centrul targurilor sau chiar in Bucuresti, veneau cu acea educatie si cu acel bun simt care s-au pastrat peste generatii, nefiind alterat de comportamentul celorlati care n-au stiut si nu stiu folosi decat invectiva, teroarea, mitocania, ura si spiritul gregar ce-i urmareste de prin 1945 si nu se mai descotorosesc de el. Caci ura, care nu mi se pare a putea fi numita invidie, domina si azi societatea romaneasca. Ceeace s-a intamplat si se intampla cu institutii precum CNATDCU si CNCS reprezinta ura, nicidecum invidie. E clasica ura de clasa inventata de poporul sovietic eliberator, care a fost aplicata de catre romani, pe alti romani, cu mai mare zel decat cel pe care l-a avut inventatorul I. V. Stalin.E ura care nu se mai termina. Si asta din cauza ca poporul rus (nici poporul roman) nu a fost obligat nici acum sa-si recunoasca greselile facute in numele urii de clasa. Pana nu se va pune semnul egal (=) intre nazism si comunism suntem (in estul Europei, dar in special in Romania unde democratia s-a oprit in loc la momentul 15 iunie 1990) sortiti sa baltim, nefiresc, in minciuna si ura, intre doua categorii de suflete diametral opuse si niciodata in consonanta. Unii nu inteleg nici astazi ca acele case in care au fost bagati cu forta sa locuiasca in anii '50 nu au fost construite din bani furati si au ramas si astazi cu mentalitatea de atunci, ca totul li se cuvine. Chiar si casele in care unii se lafaie si azi si care altora le-au fost luate peste noapte. Avem putin noroc cu yankeii. Si ei interesati. Altminteri, foarte curand, am deveni gubernie salbatica. Cu cele mai pretioase ganduri, M. Nicolescu
Răspunde