De același autor
Deşi în România există o lege, 544/2001, care îi oferă unui jurnalist, unui simplu cetăţean posibilitatea să solicite şi să obţină informaţii privind finanţarea şi funcţionarea unei instituţii publice şi care obligă instituţiile să răspundă la astfel de solicitări, atunci când de undeva de sus este impusă tăcerea asupra unui subiect, nimeni nu-şi permite să încalce această regulă. În faţa ei, legea însăşi devine caducă.
De luni de zile, aştept un răspuns concret – solicitat în baza unei legi în vigoare – din partea Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, înfiinţată de Gabriel Oprea, în 2012, definită ca “instituţie publică de interes naţional în domeniul cercetării ştiinţifice din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, de consacrare academică”. O instituţie ai cărei membri titulari au, pe viaţă, indemnizaţie egală cu cea a membrilor titulari ai Academiei Române – în jur de 35.000 de lei anual. O instituţie căreia, doar anul acesta, i-au fost alocaţi, din bani publici, 37.828.000 de lei. Adică, aproape 8,5 milioane de euro. Nu se ştie pentru cine şi pentru ce. La fel cum nu se ştie cum s-au cheltuit fondurile alocate în anii precedenţi şi în ce a constat cercetarea din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, făcută de academicienii ASSN, cercetare pe care Statul român a plătit-o. Pentru că, deşi e înfiinţată de patru ani, ASSN nu are pagină web, pe care să-şi prezinte raportul de activitate, nici date de contact prin telefon sau e-mail. Şi pentru că ASSN e protejată în faţa “indiscreţiei” publice de alte instituţii ale Statului.
Am solicitat informaţii privind componenţa, finanţarea şi activitatea ASSN la Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Guvernul României şi Preşedinţia României. Toate au transmis că nu pot oferi astfel de informaţii şi au indicat solicitarea lor de la ASSN. Acestea sunt, însă, răspunsuri în bătaie de joc. Iată câteva argumente pentru această afirmaţie:
1. ASSN se află, potrivit legii de înfiinţare (56/22 martie 2012, actualizată în 2015), în coordonarea ştiinţifică a SRI, MAI şi MApN. Teoretic, aceste instituţii ar trebui să cunoască şi componenţa, şi modul de finanţare ale unei instituţii pe care o coordonează în elaborarea cercetării ştiinţifice, girându-I astfel activitatea.
2. Tot cele trei instituţii amintite pot, potrivit aceleiaşi legi, să reprezinte în Justiţie această academie. Or, nu reprezinţi în instanţă o instituţie al cărui mod de organizare şi a cărei componenţă nu le cunoşti.
3. Statutul ASSN, în baza căruia funcţionează această instituţie, este aprobat prin hotărâre de guvern, la propunerea MApN, MAI şi SRI. Deci, o nouă dovadă că informaţii privind această academie există şi la Guvern, şi la cele trei instituţii. În plus, Executivul nu alocă bani de la bugetul de stat pentru o instituţie despre care nu are informaţii concrete. Sau aşa ar fi legal.
4. La conferinţa de prezentare a noii Strategii Naţionale de Apărare a Ţării, organizată de ASSN, în august 2015, la care au participat preşedintele României, membri ai Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, procurorul general al României, şeful statului, Klaus Iohannis, vorbea despre ASSN în termeni laudativi: “Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, care reuneşte specialişti de prestigiu în domeniu, deţine toate atributele pentru a avea o contribuţie semnificativă în atingerea obiectivelor Strategiei Naţionale de Apărare. Sunteţi cea mai tânără instituţie de consacrare academică şi de cercetare ştiinţifică din domeniul ştiinţelor securităţii naţionale. Într-o lume fără graniţe, în care securitatea internă şi cea externă nu mai pot fi disociate, iar provocările sunt tot mai complexe, rolul şi contribuţia dumneavoastră devin esenţiale”. Or, cum să lauzi o instituţie a cărei activitate şi a cărei componenţă nu le cunoşti? Cum să girezi cu imaginea Preşedinţiei României o instituţie al cărei mod de funcţionare şi finanţare ţi-e străin, mai ales că această structură se află, prin lege, în coordonarea ştiinţifică a unor instituţii care au reprezentanţi la vârf în CSAT?
Această tăcere tip omerta la nivel de Preşedinţie, de Guvern, de instituţii care fac parte din sistemul de securitate al ţării ridică un mare semn de întrebare: cine şi de ce a decretat ca tabu informaţii care ar trebui să fie publice?
