De același autor
Cum ajunge un om mediocru din punct de vedere profesional în funcții importante din statul român ori să fie acceptat ca membru în diverse asociații, academii ori în coterii declarate de interes național, unde se fac jocuri și se deschid uși? O modalitate a fost trecerea prin unele instituții de pregătire profesională în Intelligence, siguranță și apărare naționale, care au funcționat o vreme ca filtre de selecție pentru sistem, dar nu pe criterii de merit.
Deschiderea unui dosar de mare corupție pe numele directorului Romarm, Gabriel Țuțu, trecut prin SRI și prin școli ale Intelligence-ului și apărării naționale, readuce în prim-plan modul defectuos de selecție a candidaților admiși în astfel de instituții și de distribuire ulterioară a lor în funcții de mare responsabilitate. Ceea ce este scos în evidență în CV-ul său de pe site-ul Romarm este experiența de zece ani în SRI și de cinci ani de securitate comercială, „timp în care au fost menținute colaborări prolifice cu mai multe agenții guvernamentale, diplomatice și de informații”. Gabriel Țuțu și-a început traseul profesional în 1996, ca agent de poliție, urmând în paralel cursurile Facultății de Drept a Universității din Galați, la absolvirea cărora, în 2001, demisionează din Poliție și se angajează paznic la firma de securitate care asigura paza Combinatului Siderurgic din Galați. Un an mai târziu, se înscrie la un master la Academia Națională de Informații, pentru ca după încă un an să fie încadrat în SRI și, conform CV-ului său, numit, în mod surprinzător, dată fiind pregătirea, șef al Departamentului de combatere a amenințărilor cibernetice. Trece apoi – ca mulți alții ale căror cariere nu au avut nimic în comun nici cu Intelligence-ul, nici cu siguranța și apărarea naționale, nici cu relațiile internaționale – prin cursuri postuniversitare la Institutul Diplomatic Român al MAE, de unde a primit o diplomă în domeniul relațiilor internaționale, apoi printr-un curs postuniversitar la Colegiul Național de Apărare din subordinea Universității Naționale de Apărare, instituție a MApN, de unde a ieșit specialist în combaterea riscurilor financiare la adresa siguranței naționale. În 2011 demisionează din SRI, trecând, pentru perioade foarte scurte, prin câteva posturi care nu au nimic comun unele cu altele: șef de departament în Ministerul Comunicațiilor, dar și director în același minister (surprinzător, într-o perioadă care se suprapune celei în care era ofițer SRI), auditor național la Ministerul Dezvoltării Regionale, consilier al directorului Loteriei Române, apoi director adjunct al Autorității pentru Administrarea Activelor Statului. În 2013 se angajează în sectorul privat, la firme de securitate, unele, ale lui. Pentru ca în decembrie 2019 să apară ca omul potrivit pentru funcția de director al Romarm, principalul furnizor de tehnică de apărare din România. După trei luni – în care probabil nici nu a ajuns să cunoască activitatea companiei –, pe fondul pandemiei de Covid a încheiat contracte de achiziție cu o asociere de firme din care făcea parte, Romarm cumpărând șapte utilaje neconforme de producere a măștilor de protecție, creând un prejudiciu, spune DNA, de peste 8,5 milioane de lei.
Unii ar putea spune că nu este nicio legătură de cauzalitate între faptul că a fost încadrat în SRI, că a urmat cursuri de pregătire într-o structură a acestei instituții și ocuparea ulterioară a unor funcții pentru care nu a avut nici pregătire de specialitate, nici experiență. Coincidență sau nu, o serie de persoane, și din mediul militar, și din cel civil, trecute prin instituții de pregătire ale SRI, MAI, MApN, instituții de Intelligence, de siguranță și apărare naționale sau care au predat acolo – într-o perioadă în care acestea erau cangrenate de impostură – au ajuns în importante funcții publice, iar mai apoi în centrul unor scandaluri: de plagiat, de înființare de rețele clientelare sau chiar de corupție.
Să ne amintim de pleiada de doctori impostori în securitate națională – oameni ajunși în poziții influente în statul român – coordonați, la Academia Națională de Informații, de generalul Gabriel Oprea. El însuși un caz-școală de impostură academică și parvenitism profesional: de la modul în care și-a obținut teza de doctorat și gradul de general la modul în care, invocând interesul național, și-a constituit rețeaua academică, înființând apoi controversata Academie de Științe ale Securității Naționale (ASSN).
Să ne amintim și de această ASSN pe care nimeni, nici până azi, nu a reușit să o desființeze, care a înghițit și ea sute de mii de euro și care, de la înființare, a practicat omerta în numele interesului național. Definită ca „for național de consacrare științifică ce reunește personalități științifice reprezentative din domeniul de apărare, ordine publică și siguranța națională” – a fost înființată în 2012, având inițial titulatura de Academia de Științe Militare. A fost condusă ani întregi de George Maior, pe vremea când acesta era director al SRI, iar de la schimbarea sa din funcție, e condusă interimar de Remus Pricopie, rectorul SNSPA. Numele multora dintre „academicieni” se leagă de scandaluri de plagiat sau de corupție.
Să ne amintim de scandalul operelor zise științifice declarate ca fiind scrise în pușcării, care au avut ca scop liberarea condiționată a unor deținuți. Printre cei care au coordonat științific astfel de lucrări se numără și profesori care la vremea respectivă se aflau la vârful Academiei de Poliție. Șapte volume zise științifice au fost scrise în pușcărie cu girul profesorilor universitari George Țical, fost director al Colegiului Național de Afaceri Interne, care este și membru al ASSN, și Tiberiu Pavelescu, pe atunci președinte al Senatului Academiei de Poliție. Și Academia Națională de Informații a avut reprezentanți în rândurile coordonatorilor științifici de astfel de maculatură, printr-o absolventă a sa, șefă de promoție, cum se prezintă: Mireille Rădoi, actual director al Bibliotecii Centrale Universitare București. După ce a coordonat lucrări „științifice” scrise în pușcărie de un deținut condamnat pentru constituire de grup infracțional organizat, aceasta a obținut de la Academia de Studii Economice din București un post de conferențiar la Catedra UNESCO, pentru a preda, printre altele, Etică și integritate academică și Redactarea lucrărilor științifice. ASE i-a oferit acest post didactic, deși în dosarul de concurs s-a prezentat și cu o lucrare care aparține altei persoane.
Să ne amintim de deputatul PSD Mitică Mărgărit „Cias”, înscris la doctorat la Academia Națională de Informații și devenit la un moment dat membru al Comisiei parlamentare de control al activității SRI, care a ajuns în atenția publică prin mențiunea agramată din declarația de avere în care a scris că are „ciasuri” de 12.000 de euro. Este însă multicalificat. În politică externă și diplomație, în management strategic al afacerilor, dar și în informații și securitate națională. Conform CV-ului, a absolvit un masterat în Managementul informațiilor de securitate națională, la Academia Națională de Informații, iar concomitent, într-un singur an, a făcut trei cursuri postuniversitare: Politică externă și diplomație, la Institutul Diplomatic Român, Problemele actuale ale securității naționale, la Colegiul Național de Apărare, și Managementul strategic al afacerilor, la Colegiul Național de Afaceri Interne al Academiei de Poliție. S-a înscris la un doctorat în domeniul Informații și securitate națională, la Academia Națională de Informații – era perioada în care instituția dădea diplome de doctorat unei liote de plagiatori, la concurență cu Academia de Poliție –, de la care însă a fost exmatriculat.
Să ne amintim de fostul senator PSD, apoi ministru al finanțelor, Eugen Teodorovici, care declara senin că are o diplomă în Securitate națională, primită din partea Academiei Naționale de Informații: „Am o diplomă de la o academie… Academia Națională de Informații, parcă îi zice. Mi s-a dat pur și simplu”. După acel episod, conducerea instituției i-a retras diploma și a desființat Colegiul Național de Informații, unde, pe hârtie, urmase cursurile, dar a refuzat să comunice cine sunt cei care i-au dat diploma și dacă a luat vreo măsură împotriva lor. Ca și cum Eugen Teodorovici și-ar fi emis singur diploma în Securitate națională.
Să ne amintim de Alexandru Cumpănașu, președinte al Asociației pentru Implementarea Democrației, fost candidat la președinția României. Un caz ieșit din tipare. Care arată cum un absolvent al unui liceu din Caracal, care se declară, în fals, absolvent al unui curs de Securitate națională la Colegiul Național de Apărare, ajunge să fie invitat, ani și ani, să țină prelegeri la Colegiul Național de Informații al Academiei Naționale de Informații – desființat după scandalul privind diploma acordată ilegal lui Eugen Teodorovici –, și la Colegiul Național de Afaceri Interne al Academiei de Poliție. Iar la un moment dat, vizat de conducerea ASSN să conducă un Institut de Relații Diplomatice care ar fi urmat să fie înființat, proiect la care s-a renunțat după scandalurile de presă care au avut în centrul lor această instituție. Și tot ani și ani a fost partener într-o serie de proiecte, de milioane de euro, cu instituții ale statului, proiecte care vizau reformarea domeniului Justiție și afaceri interne.
Sunt doar câteva cazuri din cele care au fost făcute publice și din cine știe câte care au rămas necunoscute. Problema gravă este că aceste structuri de pregătire profesională în Intelligence, în siguranță și apărare naționale au fost folosite, ani întregi, ca trambulină de acces – de multe ori, a unor oameni mediocri profesional – în funcții foarte importante din statul român ori de creare a unor rețele de influență, că au fost folosite ca filtre de selecție pentru sistem, dar nu pe criterii de merit, ci pe loialitate față de sistem. Episoadele pe care le vedem și le vom mai vedea probabil sunt efect al anilor în care aceste școli au colcăit de impostură și corupție. După scandaluri de presă, unele dau semne că vor să revină la normalitate. Au însă nevoie de reformă profundă și de oameni integri și bine pregătiți care să facă selecția candidaților, care să predea acolo, care să gireze pregătirea lor. Altfel, aceste instituții care ar trebui să pregătească elita Intelligence și a apărării naționale sunt o vulnerabilitate la adresa sistemului însuși. //
