De același autor
Fără nicio analiză a cauzelor pierderii alegerilor prezidenţiale. Printr-o rapidă şi eficientă lovitură de partid, o numesc unii, finalizată târziu în noapte.
Locul doamnei Dăncilă la vârful PSD a fost luat – interimar deocamdată –, de Marcel Ciolacu, prezentat de presă ca un apropiat al lui Omar Hayssam, condamnat între timp pentru terorism. Dl Ciolacu apare ca artizan al planului de îndepărtare a Vioricăi Dăncilă şi a întregii conduceri a partidului – puciştii social-democraţi reunindu-se în jurul său şi al baronului de Olt, Paul Stănescu, căruia i-a fost încredinţată funcția de secretar general al PSD –, o decizie luată, se pare, după discuţii pe care le-a avut, la începutul săptămânii, cu doi dintre premierii PSD din epoca Dragnea, Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose. Apropiaţi de-ai săi, rămaşi cu profunde resentimente faţă de Liviu Dragnea şi camarila lui, după ce au fost înlocuiţi din funcţie, fiindu-le trântite şi Guvernele.
Pentru graba de a o înlătura de la conducerea PSD pe Viorica Dăncilă, înainte de o analiză a erorilor şi distribuirii lor, înainte de un congres extraordinar nu s-au adus argumente valide.
Argumente de care era nevoie pe de o parte pentru că PSD a intrat în alegerile pentru prezidenţiale ca un partid lipsit de personaje relevante politic, fracturat de lupte interne, ajuns la un prag electoral foarte scăzut – la europarlamentarele din mai înregistrase un minim istoric de 22 la sută –, trăgând după el efectele unei guvernări lipsite de performanţă, ale unei vistierii secătuite de măsuri populiste, ale unui justiţii penale schilodite de modificări ale legilor făcute în favoarea puşcăriabililor. Pe de alta, pentru că această înfrângere la prezidenţiale – a patra consecutivă a PSD, în ultimii 15 ani – reprezintă un eşec venit după alte două înregistrate de social-democraţi anul acesta, şi anume pierderea alegerilor europarlamentare şi căderea Guvernului, înlăturat prin moţiune de cenzură.
Dar, vorba lui Marcel Ciolacu, „de fapt și de drept nu a picat niciun capăt azi”… PSD doar i s-a dat, declarativ, o resetare şi i-au fost deschise porţile pentru tineri şi intelectuali, după cum a anunţat, din noua funcţie, baronul de Olt Paul Stănescu, la bază specialist în tractoare și agronomie.
Dacă nu au fost menţionate de ei, în CEx-ul de ieri, merită amintite cauzele care au dus, din ianuarie 2017 până azi, la situaţia dezastruoasă în care se află PSD – aşa cum sunt ele percepute din exterior – şi pentru care se fac vinovaţi toţi cei care au gândit sau sprijinit derapajele de la vârful partidului. Să ne amintim doar câteva episoade:
§ OUG 13, dată „noaptea ca hoţii” – ai cărei artizani au fost Liviu Dragnea, Florin Iordache şi Sorin Grindeanu, cel care conducea la vremea aceea primul Cabinet-marionetă al lui Liviu Dragnea –, care a scos în stradă sute de mii de oameni, la începutul anului 2017.
§ Modificările controversate aduse în „epoca Dragnea” de majoritatea PSD-ALDE-UDMR la legile justiţiei, modificări care favorizează infractori şi pun beţe în roate justiţiei penale, care au făcut obiectul altor proteste oragnizate a la long, în ultimii trei ani.
§ Retorica suveranistă, anti-UE, anti-SUA, autocratică, naţional-populistă în care s-a excelat în epoca Dragnea.
§ Reprimarea violentă a mitingului antiguvernamental din 10 august 2018.
Resetarea PSD va fi credibilă doar în momentul în care partidul îşi va asuma public toate erorile şi derapajele comise, îşi va cere scuze pentru ele, tot public, şi va interzice accesul la funcţii de conducere în partid, la poziţii de reprezentare a oamenilor care, într-un fel sau altul, au contribuit la acestea. Până atunci, este doar o rotire la putere a găştilor, a clanurilor cu influenţă şi potenţă financiară.
