De același autor
De la reacțiile extrem de vocale venite dinspre PSD în cazul punerii sub acuzare, arestării sau încarcerării unui membru important al partidului – prin martirizarea ca „deținut politic” –, s-a trecut la politica struțului: nicio reacție din partea conducerii PSD după condamnarea la închisoare a fostului trezorier Mircea Drăghici. Ceea ce nu schimbă nici relația pe care acesta a avut-o cu PSD, nici protecția de care s-a bucurat. Nici nu poate estompa în memoria colectivă șirul de acțiuni ale PSD care au trădat metehne de grup infracțional organizat.
Nu știu dacă în PSD cineva mai ține șirul penalilor de partid – al celor care au avut o funcție în partid ori dată de partid la vârful unor instituții importante ale statului –, unii condamnați la închisoare cu executare, alții scăpați la milimetru de detenție prin prescrierea faptelor sau prin condamnări cu suspendare. Din exterior este dificil de ținut o astfel de evidență…
Ceea ce este clar e că PSD se remarcă prin câteva premiere care îl pun într-o lumină foarte proastă: a dat primul președinte de partid și de țară pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, primul premier ajuns în închisoare, dublu condamnat, pentru fapte de mare corupție, primul președinte de partid și de Cameră a Deputaților condamnat la închisoare pentru fapte de corupție și încarcerat în timpul mandatului. Acum, prin condamnarea trezorierului partidului, se poate spune că mai înregistrează o premieră: a fost jecmănit chiar de unul dintre membrii săi; despre asta vorbește sentința în cazul lui Mircea Drăghici, condamnat pentru delapidarea și deturnarea, pentru a-și cumpăra o vilă, a 380.000 de euro din subvențiile acordate PSD. Prejudiciul există chiar dacă PSD nu s-a constituit parte civilă în cauză și chiar dacă, imediat după punerea sub urmărire penală a lui Mircea Drăghici, încerca să nege fapta penală, pozând, de la vârf, în victimă. „Ceea ce face DNA cu noi astăzi este pur și simplu o hărțuire gigantică împotriva celui mai mare partid politic din România și a celui mai mare partid socialist din Europa. (…) DNA a solicitat și din păcate a și obținut emiterea unui mandat de supraveghere pentru toate tranzacțiile financiare ale PSD”, declara Codrin Ștefănescu – pe atunci, secretar general al partidului. Era încă epoca Dragnea, când PSD lupta cu toate armele împotriva Justiției, încercând cu disperare – și în zadar, avea să se demonstreze în scurt timp… – să-și salveze de la pușcărie liderul.
Ieri, în ziua în care instanța supremă a emis sentința de condamnare pentru Mircea Drăghici – 5 ani de detenție cu executare – și în care fostul trezorier al PSD s-a predat Poliției, pentru a fi încarcerat, nu a existat nicio reacție din partea conducerii partidului. Nici în presă, nici pe rețelele de socializare. Am intrat, la finalul zilei, pe paginile de Facebook ale mai multor lideri ai PSD, în încercarea de a da peste o reacție. Nimic. Ca și când Mircea Drăghici nu a fost omul care gestionase toți banii partidului pe care aceștia îl conduc acum, ca și când devalizarea de sute de mii de euro nu a avut tangență cu fondurile partidului și nu viza bani publici. Tăcere adâncă, așadar, și din partea lui Marcel Ciolacu – președintele PSD, și a prim-vicepreședinților Gabriela Firea și Sorin Grindeanu, și a secretarului general, Paul Stănescu, și a președintelui Consiliului Național, Vasile Dâncu, și a vicepreședinților Mihai Tudose, Lia Olguța Vasilescu, deși unii dintre ei s-au dovedit vocali în situații asemănătoare, în trecutul suficient de apropiat.
Recurgerea la această tactică a struțului nu schimbă însă nici relația pe care Mircea Drăghici a avut-o cu PSD – acesta fiind cel care a condus și a controlat utilizarea tuturor resurselor financiare ale partidului –, nici protecția de care s-a bucurat – e greu de imaginat că, în lipsa ei, putea scoate din pușculița de partid sute de mii de euro după bunul plac, fără ca nimeni să le sesizeze lipsa. La fel cum nu poate estompa în memoria colectivă șirul de acțiuni premeditate la care PSD s-a dedat de ani și ani, acțiuni ce au avut ca scop major fuga de Justiție, încălecarea acesteia și protejarea marilor corupți de partid, acțiuni care, toate, au trădat metehne de grup infracțional organizat. //
