De același autor
Unele declarații ale liderilor USL intră în contradicţie cu obiectivele naţionale, care gravitează în jurul celor trei mari axe de politică externă a României: apartenenţa la UE, la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA.
„Tocmai m-am întors dintr-o vizită într-o ţară extraordinară, un bun prieten al României“, declara, referindu-se la China, premierul Victor Ponta, la recepţia Ambasadei SUA la Bucureşti, în cinstea sărbătorii Zilei Americii. Dată fiind lipsa unei reveniri oficiale asupra acestei declaraţii, te întrebi dacă e vorba despre o inabilitate diplomatică sau un mesaj bine ticluit.
Cert este că, două zile mai târziu, un deputat PSD, Bogdan Diaconu, scria pe pagina oficială a Radio Vocea Rusiei: „Asia nu e condusă însă de prietenii lui Băsescu. (...) Nu am știut, când am văzut derularea turneului asiatic, că această ieșire din izolare a României și faptul că a redevenit o țară, depășind statutul de colonie, va stârni un asemenea cuib de vipere“. Cu o zi înainte de începerea vizitei în China, acelaşi deputat scria, tot pentru pagina postului de radio guvernamental rusesc pentru străinatate: „Cred că turneul asiatic al premierului reprezintă numai începutul unei noi viziuni a politicii externe“. Opiniile d-lui Diaconu nu par simple articole de presă.
În primul rând, nu sunt părerile unui analist politic neimplicat în deciziile majore ale ţării. Sunt cuvintele unui reprezentant al puterii, deputat în Parlamentul României, locul în care se amendează şi se votează inclusiv Strategia Națională de Apărare. Dacă PSD nu ar fi fost în asentimentul lui, am fi asistat la o delimitare oficială de aceste afirmaţii.
În al doilea rând, aceste declaraţii au fost precedate de alte discursuri şi decizii cu iz antieuropean. Să ne amintim cum îi puneau la colţ liderii USL, în vara 2012, pe reprezentanţii unor cancelarii vestice şi pe cei ai Departamentului de Stat american. De declaraţia lui Andrei Dolineaschi, deputat PSD, care spunea că toată lumea ar trebui să se roage ca noi să nu intrăm în spațiul Schengen. De declaraţia ministrului de Externe, Titus Corlăţean: „Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare“. De a d-nei Norica Nicolai, care a cerut ca România „să nu mai stea sub fustele doamnei Merkel“. De cea a lui Cătălin Ivan, portavocea PSD, care a clamat că „prietenii lui Traian Băsescu“ sunt cei care vor răul României. De declaraţia d-lui Ponta, din toamna 2012: „Dacă ni se spunea în 2007 «domnule, nu o să aveţi nici drumuri, nici spitale, nici agricultură ca în Vest, dar o să vă facem ANI şi DNA», poate că ne gândeam de mai multe ori“. Să ne amintim de planul USL de a desfiinţa CCR şi instituţii ale statului a căror activitate este monitorizată de CE: DNA şi ANI. Dar şi de refuzul USL de a include la vot, în parlament, SNAp. Acest document – care menţionează printre obiectivele naţionale de securitate creşterea influenţei internaţionale a NATO şi a UE, în paralel cu consolidarea cooperării dintre ele – e blocat în Legislativ din 2010.
Toate aceste declarații ale liderilor USL intră în contradicţie cu obiectivele naţionale, care gravitează în jurul celor trei mari axe de politică externă a României: apartenenţa la UE, la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA. Şi atunci te întrebi, din nou, dacă sunt erori de comunicare sau semne că se lucrează la punerea României pe o altă linie strategică.