De același autor
homose Probabil că era de preferat ca subiectul să fie deschis de către minoritarii înșiși, într-o măsură semnificativ mai mare decât au făcut-o până acum. Astăzi îi putem număra pe degetele de la o mână pe cei care și-au asumat riscul să își facă publică identitatea sexuală. Înțeleg de ce sunt foarte puțini. Le este teamă în primul rând de familie, de prieteni, colegi, profesori, șefi, vecini, cu alte cuvinte, de cei pe care îi iubesc, prețuiesc, de cei de care le pasă. Le este teamă să nu le producă suferință. Le este teamă de respingere, alungare, ostracizare. Tuturor celorlalte tipuri de minorități, chiar și femeilor, ca minorități politice, le-a fost și le este mai puțin teamă. Sexul, rasa, dizabilitatea, etnia nu pot să fie ascunse deloc sau nu pot fi ascunse ușor (cazul etniei, vezi situaţia disperată şi tragică a evreilor în vremuri naziste, maghiarizarea românilor sau românizarea maghiarilor în vremuri naţionalist-şovine). Credința religioasă poate să fie „camuflată“ în vremuri ostile (vezi mersul nostru pe furiş la biserică, în comunism). Şi orientarea sexuală poate să fie camuflată.
În societăţi cu state construite pe valorile democraţiilor liberale nu este nevoie să ascunzi toate acestea. Este loc pentru toată lumea, atâta vreme cât nu încălcăm libertăţile şi drepturile altora. Drepturile femeilor, romilor, maghiarilor, baptiştilor nu încalcă cu nimic drepturile bărbaţilor, germanilor, românilor, ortodocşilor, tot aşa cum drepturile homosexualilor nu încalcă şi nu îngrădesc drepturile heterosexualilor. Cei mai mulţi oameni vor continua să se căsătorească civil în cupluri heterosexuale şi să mergă la altar să primească binecuvântarea pentru uniunea spirituală în faţa lui Dumnezeu. În această privinţă, statul nu se poate amesteca în tradiţia Bisericii despre familia creştină. Numai că statul este al tuturor cetăţenilor săi, indiferent de credinţa sau necredinţa lor, după cum Bisericile sunt ale credincioşilor. Este foarte bine că statul nu se amestecă în rânduiala Bisericilor. Este la fel de bine ca nici Biserica să nu se amestece în rânduiala statului, o instituţie laică. Ştiu că scriu banalităţi. Dar sunt oare toate acestea banalităţi, în cazul nostru?
În principiu, România este un stat care, prin apartenenţa la Uniunea Europeană, a aderat la valorile democraţiilor liberale. Cel puţin la nivel formal. Demersul de modificare a Constituţiei şi votarea organizării referendumului sunt mărturii clare ale inapetitului multor cetăţeni şi a copleşitoarei majorităţi a politicienilor pentru democraţie liberală. Prin urmare, este timpul să ne trezim din iluzia că, pe fond, am înţeles şi internalizat ideea că liberatea şi drepturile mele au o singură limită: libertatea şi drepturile tale. Cu alte cuvinte, noi nu vrem ca ceilalţi să fie aşa cum sunt ei, ci aşa cum suntem noi. Dacă se poate, cel mai bine este să fie etnici români, ortodocşi, fără dizabilităţi şi să aibă emoţii erotice numai faţă de persoane de celălalt sex. Dacă înghiţim deja că pot să fie romi sau maghiari, catolici sau musulmani, nu e cam mult să înghiţim că unii dintre noi sunt atraşi erotic de persoane de acelaş sex? Dacă sunt aşa, e de dorit însă să se dea pe brazdă. Dacă nu reuşesc, foarte rău. Rămân păcătoşi pe vecie. Iar păcătoşii nu au cum să aibă drepturi egale cu virtuoşii. E prea de ajuns că, de 17 ani, nu îi mai zvârlim în închisoare. Vor căsătorie? Să se căsătorească la fel ca toată lumea „normală“. Ce contează că acel cuplu o să fie un dezastru în intimitate? Că cea luată în căsătorie de către un gay „domesticit“ de familia noastră se va însura chiar cu fiica noastră, căreia îi plac băieţii? Dacă nu se adaptează, să nu vrea căsătorie. Cum adică să fie un cuplu în văzul lumii?
Ştim că majoritatea noastră suntem foarte conservatori şi ne este mai dragă cutuma decât oamenii, chiar dacă aceşti oameni sunt propriii fii sau fiice, nepoţi sau nepoate. Să continue tradiţia, chiar dacă îi condamnăm la prefăcătorie dureroasă pe toţi cei care nu sunt ca noi! Chiar dacă noi înşine nu pierdem nimic, dar ei îşi câştigă liniştea şi împlinirea.
Optimist vorbind, cred că o astfel de lume este cel mult pregătită să accepte parteneriatul civil sau uniunea consensuală. //
Comentarii 4
Liviu - 05-19-2017
Problema este simpla: 1. Daca sintem crestini, ne uitam in Vechiul Testament si daca nu ne vine sa credem, ne uitam in epistolele lui Pavel. Astfel, putem afla ca homosexualitatea e un pacat. 2. Nu e treaba noastra sa intelegem de ce unii sint si altii nu sint homosexuali - destul sa stim ca e un pacat. 3. Probabil, nu e nevoie de pedeapsa paminteasca, treaba lor cum se descurca cu asta. Prozelitismul ar trebui insa interzis. 4. Nu cred ca cineva poate explica logic de ce apartenenta la o minoritate trebuie insotita de niste drepturi dincolo de alea firesti. 5. Pentru necrestini, e mai simplu: astia vor face orice le trece prin cap - ce va fi la urma, ii priveste personal, pentru ca au stiut si i-a durut in cot. 6. Parerea mea e ca a fi de acord cu extinderea definitiei si asupra homosexualilor e un act de complicitate la pacat si asta nu e permis. 7. Daca cedam in toate, unde va fi limita la care ne oprim ?
Răspundeprofesoru - 05-18-2017
Dan Torcea, profesor de istorie, oraşul Balş, jud. Olt Dvs. aţi zis aşa: "Demersul de modificare a Constituţiei şi votarea organizării referendumului sunt mărturii clare ale inapetitului multor cetăţeni şi a copleşitoarei majorităţi a politicienilor pentru democraţie liberală." - cum să fie un demers democratic de modificare a Constituţiei dovadă a inapetenţei faţă de democraţia liberală? E tocmai UNUL din modurile de exercitare a acesteia. Acum o întoarceţi şi ziceţi aşa "Democratia liberala nu se reduce la vot sau referendum." - cine a spus că se reduce la vot sau referendum? "Are valorile despre care am scris pe scurt." - evident că democraţia liberală are valorile sale. Dar căsătoria homosexuală NU este una din aceste valori, aşa cum v-am explicat pe larg. V-am arătat decizia CEDO. Dvs. vreţi să spuneţi că CEDO, instanţa care apără drepturile omului, se opune democraţiei liberale?! Aplicarea de etichete infamante e o strategie a stângii "corecte politic": aceia care nu-i împărtăşesc punctele de vedere sunt catalogaţi drept "fascişti", "extremişti", "fanatici religioşi", "lipsiţi de apetenţă pentru democraţia liberală" etc. Cum v-am spus, ar trebui să vă susţineţi punctul de vedere fără a recurge la insulte sau la diversiuni.
RăspundeMihaela Miroiu - 05-17-2017
Desigur ca preferam sa stiu cu cine discut. Spre deosebire de dumneavoastra, eu imi asum raspunderea pentru propriile opinii. Referendumul este o procedura de consultare populara. Democratia liberala nu se reduce la vot sau referendum. Are valorile despre care am scris pe scurt. Dumneavoastra recurgeti la democratie redusa la proceduri ca argument. Este alta discutie.
Răspundeprofesoru - 05-16-2017
"Demersul de modificare a Constituţiei şi votarea organizării referendumului sunt mărturii clare ale inapetitului multor cetăţeni şi a copleşitoarei majorităţi a politicienilor pentru democraţie liberală." - fals. Strângerea de semnături pentru iniţiativa de modificare a Constituţiei, votul în Parlament, referendumul, sunt tocmai moduri de exercitare a democraţiei liberale - atâta timp cât ele respectă drepturile omului. Iar drepturile omului sunt acelea cuprinse în documentele semnate de România: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1950, tratatele UE. În niciunul din aceste documente nu există un "drept la căsătorie pentru homosexuali". Există doar dreptul la căsătorie. Iar statul decide cu cine NU ai voie să te căsătoreşti. Poziţia “fiecare adult cu discernământ trebuie să fie liber să decidă cu cine se căsătoreşte” ar duce la legalizarea căsătoriilor între rude de sânge apropiate, şi a căsătoriilor poligame/poliandre. Uite ce zice decizia CEDO din 2010 (cauza Cauza Schalk şi Kopf împotriva Austriei): "53. … Similarly, Article 12 enshrined the traditional concept of marriage as being between a man and a woman. The Court acknowledged that a number of Contracting States had extended marriage to same-sex partners, but went on to say that this reflected their own vision of the role of marriage in their societies and did not flow from an interpretation of the fundamental right as laid down by the Contracting States in the Convention in 1950.” 61. … However, as matters stand, the question whether or not to allow same-sex marriage is left to regulation by the national law of the Contracting State.” Adică exact ce se încearcă prin iniţiativa Coaliţiei pentru Familie. Asta deoarece Articolul 48 din Constituţie, cu ” Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi” a fost redactat neglijent, autorii nu s-au gândit atunci că el ar putea fi interpretat ca permiţând căsătoriile între persoane de acelaşi sex! S-a creat astfel o portiţă care poate fi exploatată de susţinătorii LGBT, deoarce legislaţia care interzice căsătoriile homosexuale poate fi declarată neconstituţională. Deşi nici intenţia Adunării Constituante, nici a celor care au votat la referendum, nu a fost să permită căsătoriile homosexuale! Sunt ţări care au permis căsătoriile homosexuale. E problema lor, au decis democratic. Dar românii nu au avut ocazia să decidă. Asta fac acum, democratic şi în conformitate cu documentele semnate de România şi cu decizia CEDO. Cei care susţin căsătoriile homosexuale ar trebui să o facă la modul onest, fără diversiuni şi fără insulte.
Răspunde