Painea si cutitul

In calitatea mea de "feminista de serviciu" in tot soiul de situatii, m-am gandit o vreme ce reactie as putea avea fata de articolul lui Mircea Dinescu: Vaca si inorogul. In stilul sau savuros, alunecat in Ciao Darwin, Dinescu insulta o consiliera prezidentiala careia ii spune "vaca", o vede din perspectiva "ugerului" si a "copitelor date cu oja". Dupa primul moment, cand am vrut sa reactionez, m-am mai documentat putin, am aflat ca personajul insultat nu este tocmai o consiliera competenta, ca uneori s-a facut de ras in probleme elementare si, evident, m-am abtinut sa fac publica reactia mea in ideea ca multi jurnalisti romani au un limbaj "gros", insulta mizerabil si barbati, si femei, unii cu talent, altii fara. Pana la urma, consiliera are dreptul sa il dea in judecata. Dar ca persoana. Nu este un caz de discriminare, nici macar de misoginism. Iar feminismul, contrar opiniilor de simt comun, nu inseamna sa te faci luntre si punte ca sa "promovezi" femei peste tot doar fiindca sunt femei, asa cum in patriarhatul in care traim, in ciuda vitrinei cu legi pentru egalitate de sanse, barbatii adesea se promoveaza intre ei doar pentru ca sunt barbati. Intr-o traditie nefericita, ei inclina sa isi ia uneori alaturi femei in posturi subordonate, dar de decizie, pe alte criterii decat cele care tin de competenta, tocmai fiindca nu au educatia sa dea atentie mintii unei femei - si, slava Domnului, exista foarte multe femei competente*-, ci sex-appeal-ului acestora. Eu nu spun ca e rau sa ai sex-appeal, ci ca este rau sa tii cont de acest criteriu dincolo de relatiile private. Mai mult, daca aceasta este arma de succes, femeile tind sa isi cultive seductia in locul competentei profesionale. Asta vor de la ele cei care au putere sau bani, asta ofera. Cine plateste lautarii comanda muzica. Deocamdata, in istoria multimilenara a patriarhatului, mai ales a celui mioritic, asa stau lucrurile.
Mircea Dinescu recidiveaza destul de diferit in ziarul Gandul din 12 mai 2005. Drept sa spun, reactia lui m-a mirat. Nu pare deloc sa faca parte din categoria celor care recurg la misoginism ca arma de aparare de propriile lor complexe ca barbati. Mai mult, il stiam simpatetic fata de feminism inteles ca respect pentru demnitatea, drepturile si afirmarea femeilor. Dinescu publica un articol intitulat Femeia si pompa. Incepe cu sintagma "Desi nu sunt misogin" si continua cu un sirag de argumente potrivit carora, de fapt, femeile te cam obliga sa fii misogin fiindca: pe Sulfina Barbu au "insurubat-o" aiurea in functie baietii din opozitie, desi el nu crede ca altii ca ministra ar fi "o proasta cu ghivent", ca politica romaneasca este invadata de "Mite Baston liberale sau pediste in budoarul functiilor babane". Si Dinescu adauga: "sub pretextul emanciparii femeii, o cohorta de muieri certate cu limba romana... au inlocuit in Romania capitalista garnitura tovaraselor care au alaptat fara complexele siliconului socialismul multilateral dezvoltat: Lina Ciobanu, Aneta Spornic, Suzana Gadea sau tovarasa Gainusa". Urmeaza cateva exemple din prostia monumentala a tovaraselor constructoare ale comunismului, numai bune, din punctul lui de vedere, pentru analogie cu prefecta Mantale si ministra Mediului, Sulfina Barbu.

Exercitiu imaginar de misoandrie

Am cazut intens pe ganduri. Ma intrebam ce s-ar intampla daca am trai intr-un matriarhat, un sexism pe dos, daca am gandi "misoandru" (superb termen, el mai ca nu exista, ce sa vorbim de concurenta cu "misogin"), lume imaginara pe care o detest la fel de mult ca si pe cea patriarhala si misogina. Si mi-am configurat un mic exercitiu de imaginatie. Ce as scrie eu daca as fi misoandra, incepand desigur cu expresia: "Desi nu sunt misoandra", gandindu-ma la consecintele guvernarii Romaniei noastre, mai mult sau mai putin "intregita", de catre vajnicii barbati. Lucrurile par sa stea cam asa: dupa ce au incercat sa ne sustraga evului mediu timpuriu (incercare inca esuata in multe sate romanesti din 2005), barbatii de stat au unit poporul roman invartindu-se in jurul modernizarii acestuia, adesea fara rezultat pana la ceasul de fata. Ne-au condus asa de dibaci si de romaneste, incat, la finele capitalismului original (faza I), aveam aproape 80% populatie de tarani, dar tarani, nu fermieri sau lucratori agricoli calificati. Multi intelectuali, barbati de buna seama, au avut un mare impact public: ne-au ajutat sa avem si noi, in sfarsit, o ideologie populara - cea legionara. Tot barbatii publici de succes au cultivat modelul intelectualului multilateral dezvoltat care se pricepe la orice si se pronunta despre orice (asa cum taranul produce de toate), intretinand un mit care a subminat si mai submineaza inca modernizarea ca specializare si profesionalizare. Au decis ca femeile nu trebuie sa invete mai mult de scoli de menaj, nu trebuie sa aiba acces la profesii de calificare inalta si nici nu trebuie sa voteze, la fel ca si "minorii, idiotii si criminalii" (am citat din Constitutia democratica din 1923).
Dupa ce s-a instaurat comunismul, cu sprijinul principal al marelui barbat sovietic si al colaboratorilor lor autohtoni (minus Ana Pauker), barbatii au decis destinul femeilor: emanciparea prin dubla zi de munca. Atunci cand am scapat de rusi si am devenit originali, facand un stalinism nationalist tocmai cand cei din jur incepeau niscai reforme de destalinizare, marii barbati din CC (Comitetul Central) l-au sprijinit pe Ceausescu sa etatizeze facultatile reproductive ale femeilor si, pe aceasta cale, sa le arunce pe unele dintre ele in cimitire si pe copii in orfelinate. Langa ei au stat niscai femei spalate pe creier, rezultate si ele din contraselectie, aceeasi ca si in cazul barbatilor. Tot ei au decis ierarhia industriala in frunte cu industria grea, au aruncat ramurile industriale feminizate la fundul sacului, au decis ca Educatia, Sanatatea si Cultura, domenii feminizate intens atunci, dar mai ales acum, au bugetele si salariile cele mai mici comparativ cu cele securisto-politienesco-aparatoare. Barbatii politici actuali nu au clintit aceste ierarhii, mai mult, in 15 ani de tranzitie au tot luat impozite de la femeile care lucreaza in masa in economia de piata desindicalizata, aruncandu-le sub limita supravietuirii, ca sa le dea la barbatii din industria grea, producatori pe stoc, hiper-sindicalizati, victimele favorite vesnic revendicative si protestatare, uneori cu ghioaga, sa le fie tranzitia mai usoara, sau clientilor favoriti ai privatizarii, barbati, de buna seama. Tot barbatii guvernanti au decis ca reteaua de gaze si canalizare nu este o prioritate nationala, mai ales la tara. In definitiv, in aceasta tara in care se pare ca barbatilor nu le este foame, nu se murdaresc si nu murdaresc, in 83% din cazuri doar femeile gatesc si spala, e treaba lor sa continue dialogul cu vesnicia maturii, sobei cu lemne, albiei de rufe, galetilor cu apa. Daca vor sa scape de aceasta conditie, nu iau din banii publici, ci dau din nou, in calitate de menajere, surori medicale, culegatoare, uneori chiar prostituate in Europa de Vest, care discrimineaza pozitiv femeile migratoare, caci ele beau si fura mai putin, in schimb lucreaza mai mult.
Si femeile au macro-furat in tranzitie: stim numele lor, ca erau putine. Pe ale barbatilor nu le mai tinem minte, ca erau si sunt coplesitor de multi, avand in vedere accesul privilegiat la pozitii in care banul public se redistribuie in interes personal. Si femeile au fost selectate uneori hazliu in Parlament sau guvern, le stim pe toate, ca erau si sunt putine. Barbatilor selectati "hazliu", multi dintre ei glume proaste, daca nu macabre, nu le mai putem tine sirul.
La inceputul mileniului III stam bine. Europa decidenta, condusa intr-o proportie mai mare si de catre femei, ne incorporeaza, nu ne mai lasa "de capul nostru". Fiindca, din pacate, acest "cap" eminamente masculin ne-a cam lasat pe undeva dupa Albania, ca PIB, si pe aproape de aceasta, ca nivel de civilizatie generala.

Cine lupta cu prejudecatile

Cam asa ar arata o reactie "misoandra". Probabil unii cititori vor spune ca am dreptate. Si chiar cred ca, in multe privinte, probabil am. Misoginismul si "misoandria" sunt prejudecati si nimeni nu le sanctioneaza, ar fi ridicol. Atata ca "misoandria" cam lipseste, iar misoginismul exista in exces. Fara alternative parteneriale si de competitie cu sanse egale, bazate pe respect pentru persoana celuilalt sau celeilalte, misoginismul striveste femeile ca femei. Ele capata ca reteta de succes modelul "fata", supusa preaplecata sau lucratoare muta. Sunt obligate sa il urmeze, fiindca accesul lor oriunde este mediat de barbati. Ei au painea si cutitul aproape in toate domeniile, inclusiv in presa. Desigur insa ca tot acest arsenal de prejudecati (misoginism) si de discriminari (sexism) nu poate exista decat daca mai ales femeile, dar si barbatii care mai si practica, nu doar predica valorile democratiei, nu i se opun public.