De același autor
Alt amic, de asta data de partea "noastra", ma avertiza: in 3 luni vor incepe grevele de demonstrare a incapacitatii de guvernare.
Aseara, copilasii imi spuneau: "Semne bune anu' are!".
In guvern sunt si oameni pe care ii cunosc direct. De o saptamana viata lor a fost expropriata si data peste cap: adio privatitate, proiecte profesionale, prieteni, linistea anonimatului relativ. Unii nu s-au gandit niciodata sa faca politica, pana cand au fost aruncati, din lacul linistit, direct in tsunami pentru simplul motiv ca fusesera foarte buni in alta zona, inclusiv ca manageri, si ca sunt oameni autentici, nu facaturi. Ideea acestui articol "hibrid" mi-a venit citind mesajul amicului "apocaliptic". Este si el unul dintre noi. Poate nu ne intelege pe ceilalti (multi) care, asemenea mie, ne intorceam deplin alienati de la turul doi al alegerilor: ce cautam aici? De ce am fost naivi sa credem ca lumea noastra se va orandui si pentru oameni care isi fac onest profesia si joaca dupa reguli? Lupta pe fata nu are sansa fata cu lupta pe dos si noi pe cea din urma nu o stim, dar adesea ne-a frant. In aceasta categorie careia ne simtim afini intra si oameni cu mari divergente culturale, dar niciodata cu divergente de "specie". Mesagerul imi ureaza sa rezist cu ochii deschisi. Insa intotdeauna ochii deschisi vor fi ai mei, nu ai unei persoane destrupate. Pentru el, mesagerul, si pentru ei, mesagerii, voi incerca sa spun cate ceva despre preferinta mea pentru "iresponsabilii" pe care i-am ales sa ne conduca:
a) Eu cred ca noi, indiferent de profesie, suntem prestatori de servicii: bancare, de educatie, de sanatate, de curatenie, de informare, de guvernare. Alegerile sunt un concurs in care angajatorii sunt cetatenii, caci ei platesc lefurile guvernantilor. Politicienii "aplica" pentru un post de prestare de servicii de guvernare cu un program si un CV. Unii sunt cunoscuti si mediatizati excesiv de mult si de bine, altii excesiv de putin si de prost. Aceasta influenteaza rezultatele concursurilor, dar nu le determina mecanic. In istoria Romaniei de pana acum, functia cea mai inalta pe job description nu a fost ocupata de catre prestatori de servicii, ci de diverse categorii extraterestre de "stapani" din alta specie decat noi: voievozi, regi, presedinti rezultati din alchimia "initiatilor" intr-ale binelui impus cu forta de catre "factorul constient al societatii noastre" (PCR, FSN, PDSR, PSD). Reteta CDR nu a fost net diferita: presedintele aparea ca un voda sobru, in spatele unui "amvon" din care ne emana intelepciuni aproape inaccesibile noua, "oamenilor de rand". Am avut revelatia ca poate sa fie altfel in ziua in care a avut loc sarbatoarea de la Tebea: preotii au asteptat obedienti "marimile" o ora jumatate, amanand slujba pana au descins, scrobiti, solemni si importanti, presedintele si primul ministru, flancati de bodyguarzi, in fluieraturile celor pe care TVR ii numea "peremisti". Ironic, imaginea se muta pe dealul in care avea loc petrecerea populara. In multime, asezat intr-o rana langa nevasta sa, Basescu, departe de ideea de a fi prezidentiabil, bea o bere, manca mici si radea tonic. Atunci am simtit ca acesta este tipul de presedinte pe care nu l-am avut niciodata, in adunatura de personaje "solemne" care au prestat spre "binele statului". Si ca m-am saturat de binele statului (un nume pus pe interese ascunse ochilor mei "marginali" si de rand) si vreau binele public: acela rezultat din interesele noastre, fiindca este platit cu banii nostri.
b) In comunism nu m-a suparat doar lipsa libertatii, a proprietatii private, monopolul statului pe viata si banii nostri, ci si disparitia meritului drept criteriu de rasplata si pedeapsa. Din aceasta cauza, filosofia dominanta era: "Decat sa muncim cu rost, mai bine putin si prost". In urma ei, conservatori cum ne-am aflat, a ramas o mare de "victime" carora "statul" le-a transmis mesajul: "Cetatene, dormi in pace!". Rezultatul este acela ca intrebarea: "Ce faci ca sa iti castigi existenta?", adresata adultilor sanatosi, nu este populara. In schimb, populara este intrebarea: "Cum faci rost de bani?". Raspunsul standard este acela ca nu ne lasa "aia" de la putere sa murim de foame, chiar daca nu dam un ban pentru bugetul public in afara de TVA, in schimb ni se mai redistribuie ceea ce platesc cei 4 milioane de fraieri. Preferam sa ni se spuna ca ne dau cei de la stapanire: pensii dupa 15 ani de munca, 24 de compensate, platesc intretinerea restanta, scoala copiilor, drumurile, politia, doctorii de care avem nevoie. Este jenant sa spunem ca banii ii luam din impozitele vecinei care are doua slujbe sau din banii capsunareselor, menajerelor, chiar si ai prostituatelor gata integrate in UE, care asigura cresterea PIB, in timp ce noua ni se "da" din ce ramane de la clientela politica. In "teara" noastra incercata de "voievozi" si "baroni", sunt cel putin doua mari grupuri de interese: producatorii de venit, contribuabilii actuali si trecuti (pensionarii reali, cu vechime regulamentara) si consumatorii de venit. Cea din urma categorie se subdivide in consumatori moral legitimi: copiii si tinerii care studiaza, persoanele cu handicap real (nu cu certificat post-spaga), bolnavii, somerii si consumatorii moral nelegitimi (dar incurajati legal), toti ceilalti adulti sanatosi care nu trebuie sa isi bata capul cu problema: "Ce fac ca sa imi castig existenta?". Din cauza acestei "filosofii" incurajate prin politica de stat, cheltuielile anuale pentru un student sunt cat pentru un revelion la Brasov, educatia este cea mai ieftina marfa (alocatia anuala pe student este in jur de 400 de euro, o gradinita privata costand peste 100 euro lunar). De aceea invatatoarele si profesoarele mananca mai ales tocana de cartofi, se imbraca second-hand si se bucura de pomana porcului de la cate un parinte mai milos. Din cauza acestei "filosofii", desi avem o multime de asistati social sanatosi, in virtutea solidaritatii noastre cu ei, ei nu se mai solidarizeaza cu noi, cand e vorba sa presteze cateva zile in serviciul public.
Insetez dupa o guvernare de prestatori de servicii pentru prestatori de servicii trecuti, actuali si viitori. Aceasta este conspiratia pentru care am votat "basestii". Fiind cetateana si contribuabila, nu voi ierta pe oricine se va pitula sub valul solemn al "secretului de stat" despre bugetul public, indiferent daca are "morga" si vorbeste neotabla integrarii sau rade cu pofta si vorbeste pe intelesul "vulgului". Atata ca, in acest moment, cel de-al doilea miroase incomparabil mai mult a accesul constient la "aici sunt banii dumneavoastra".
