O altfel de politică

N-ar fi mai bine ca, înainte de orice, să creăm condiţiile împrospătării clasei politice?

Nu cred că Guvernul Ponta trebuie să plece. Forţarea unei demisii a guvernului ar con­tra­veni principiilor statului de drept. Guvernul a primit un mandat din partea unei majorităţi şi nu-i poate fi retras decât de o altă (sau aceeaşi) majoritate parlamentară, prin me­ca­nis­mele constituţionale (moţiune de cenzură).

Este evident nu doar că Gu­ver­nul Ponta a gestionat prost alegerile din străinătate, ci şi faptul că a făcut-o cu rea-credinţă şi în scopul evident de a obţine avantaje elec­to­rale. Altfel nu ar fi majorat numărul secţiilor din Republica Moldova (unde era previzibil un scor favorabil lui Ponta) în dauna celor din ţă­rile occidentale (unde votul a fost întotdeauna covârşitor pentru candidaţii de dreapta). Dacă se va dovedi că a comis abuzuri, există sanc­ţiuni penale care se pot aplica celor vinovaţi – şi sper că justiţia îşi va face treaba cu ce­leritate.

Să presupunem însă că actualul guvern ar de­misiona. Ce ar urma?

O variantă ar fi constituirea unei noi ma­jo­ri­tăţi. UDMR ar uza încă o dată de recunoscuta dexteritate de a sări în barca puterii. Ge­neralul Oprea şi restul par­tidului traseiştilor ar înţelege o dată în plus care e interesul naţional. Încă nişte zeci de parlamentari vor avea, in­s­piraţi de Postul Crăciunului, revelaţia vocaţiei de dreapta şi, ca nişte buni români, se vor alătura şi ei noii puteri. Am mai văzut filmul ăsta, în regia lui Traian Băsescu, de su­ficiente ori încât să nu-l mai vrem. Serios vorbind, nu l-am votat pe Iohannis pentru că vrem o altfel de politică?

Cealaltă variantă ar fi alegerile anticipate. E simplu – Traian Băsescu îl numeşte prim-mi­nistru o dată pe Emil Boc, apoi pe Elena Udrea, după care dizolvǎ parlamentul. Facem alegeri. După aceeaşi lege ineptă care îi fa­vorizează pe şmecheri şi genereazǎ par­la­mente supraponderale. Vom alege din ace­leaşi partide care se învârt la guvernare de un sfert de veac, dând cu tifla electoratului care aşteaptă zadarnic schimbarea mereu pro­misă.

N-ar fi mai bine ca, înainte de orice, să creăm condiţiile împrospătării clasei politice? Pentru asta, întâi trebuie amendată Legea partidelor, care impune cele mai restrictive condiţii din întreaga Europă (inclusiv Rusia) pentru în­fiinţarea unui nou partid. Mai ales că, întrebaţi de către grupul de organizaţii ale societǎţii ci­vile care desfăşoară campania Politică fără Ba­riere, atât preşedintele ales, Klaus Iohannis, cât şi preşedintele celui mai mare partid par­lamentar, Victor Ponta, şi-au declarat acor­dul.

Apoi, ar trebui luat în discuţie Codul Electoral propus de către Autoritatea Electorală Per­ma­nentă în 2011. Absolut necesar pentru uni­fi­carea celor cinci legi electorale şi pentru a se obţine nişte reglementări raţionale, care să nu mai permită abuzurile întâmplate în sec­ţiile din străinătate, nici eternele suspiciuni de vot multiplu, nici inegalităţile dintre can­didaţi. Nu în ultimul rând, sistemul actual de alocare a mandatelor e făcut astfel încât să-i favorizeze pe cei aflaţi la putere, indiferent că vorbim despre parlamentari, primari sau pre­şedinţi de consilii judeţene. Trebuie modificat şi el, după o formulare a obiectivelor şi dez­baterea aplicată a alternativelor.

După ce vom fi făcut toate astea, putem să ne gândim şi la alegeri anticipate. De fapt, un an după asta, cǎci Curtea Constituţională a de­cis că modificǎrile legilor cu impact elec­toral nu pot produce efecte mai devreme.

Până, atunci, să încercăm să facem o altfel de politică, chiar cu instituţiile existente. Klaus Iohannis tocmai ne-a dovedit că se pot pro­duce miracole de genul ridicării tuturor imu­nităţilor, şi chiar fără deschiderea unui con­flict.