Miloš Zeman: două beri, cinci țigări și o democrație de distrus în Cehia

Miloš Zeman, un fost premier social-de­mocrat ceh ajuns populist de dreapta, stân­ga și centru, după nevoie, a câștigat la 27 ianuarie al doilea mandat pre­zi­den­țial de cinci ani, având po­sibilitatea să-și îndepărteze țara și mai mult de par­te­ne­rii occidentali din Uniunea Europeană, să se comporte în continuare ca un apă­ră­tor al intereselor rusești în centrul Europei și să per­mită erodarea democrației cehești de către politicieni corupți și amicii lor din lu­mea afacerilor.

În ciuda problemelor de sănătate tot mai vi­zibile (are diabet, se mișcă greu, aude rău și arată cu vreo 10 ani mai bătrân de­cât este), veteranul politic de 73 de ani a avut o campanie eficientă, mobilizându-și electoratul mai degrabă vârstnic și mai puțin educat prin invocarea pericolului in­ventat al unei invazii de imigranți, pe care ar sprijini-o, dacă nu chiar pregăti-o, ri­va­lul său din turul al doilea, profesorul uni­versitar Jiří Drahoš. „Stop imigranților și lui Drahoš, țara asta este a noastră, vo­tați Zeman!“ – a fost singurul slogan, bru­tal, al președintelui, afișat de-a lungul și de-a latul unei țări care a primit în tim­pul cri­zei europene a migranților... 12 stră­ini.

Cu ochii la billboard și gura căscată, cri­ti­cii lui Zeman și-au spus că alegătorii nu pot fi așa creduli. S-au înșelat. Alt mesaj efi­cient, difuzat mai subtil, mai ales pe re­țe­le sociale, a fost că Zeman, în caz de vic­to­rie, îi va ierta de datorii pe cei aflați în exe­cutare silită – e vorba de un milion de oameni, la o populație ceva mai mare de 10 milioane.

Miloš Zeman este un politi­cian priceput, cu un ego enorm, convins că știe ab­solut totul, și extrem de răz­bunător. În anii cât a fost premier a inventat îm­preună cu alt ego colosal, conservatorul eurosceptic Václav Klaus, conceptul de „contract cu opoziția“, adi­că o coabitare de două mari partide în scop de jaf și contropire (a economiei). Mai târziu, de la președinție, și-a distrus propriul fost partid, social-democrat, care nu-i mai recunoștea autoritatea.

Timp de cinci ani, președintele Zeman a ener­vat jumătatea liberală, proeuropeană a societății cehe cu declarații jignitoare la adresa adversarilor politici și a presei („haz­naua“, cum o alintă), ba chiar și a unor personalități istorice decedate (în 1968, Alexander Dubček „s-a făcut pe el“), cu cu­vinte vulgare (a explicat la radio, în di­rect, la prânz, ce înseamnă după el „Pussy Riot“, pronunțat „pasi“), cu glorificarea con­sumului de alcool și a fumatului. Sin­gura lui activitate sportivă este întinsul pe spate într-o bărcuță gonflabilă, pe un iaz, cu membrele ieșindu-i peste bord, sub supravegherea a cinci bodyguarzi înghe­suiți în altă bărcuță.

La o manifestare sportivă tradițională, de ma­să, s-a lăsat filmat cum își ia micul de­jun la o terasă: două beri și cinci țigări. Cu altă ocazie s-a clătinat beat la o ce­re­mo­nie din castelul praghez, mai să cadă peste bijuteriile coroanei. Aparatul lui de presă a spus că a avut viroză. Președinția cehă a plătit unui hotel din Anglia 2.000 de lire sterline pentru că Zeman – care fu­mează peste tot - a fumat în cameră.                      L-a vizitat pe Vladimir Putin aproape la fel de des precum colegul lui moldovean Igor Dodon, fiind singurul lider din UE aflat în tribună la parada militară din Pia­ța Roșie, de când cu anexarea Crimeei de către ruși. Ucrainenilor le-a recomandat să-și ia gândul de la Crimeea și să ceară rușilor, mai bine, o compensație bănească sau în gaze naturale.

Ca să fie reales, Zeman s-a făcut prieten cu un nou partid populist, ANO, al oli­gar­hului Andrej Babiš, cu comuniștii nerefor­mați, ba chiar și cu partidul de extremă-dreapta al lui Tomio Okamura, un ceho-ja­ponez care nu suportă musulmanii, tele­viziunea publică și Uniunea Europeană. „Nu înțeleg de ce sunteți considerați ex­tremiști“, le-a spus Zeman extremiștilor reuniți în congres. ANO a câștigat alege­rile din toamnă, dar nu are sprijin la alte partide ca să capete încrederea par­la­men­tului. În funcție de dispoziție, Zeman, ca­re are dreptul să numească premierul, poa­te face din acest partid o forță și mai mare sau îl poate distruge.

Ca principal actor politic în viitorul pre­vi­zibil, președintele răzbunător poate ca­na­liza pornirile antieuropene ale societății (cea mai eurosceptică din UE), ajutând la organizarea unui referendum pentru ieși­rea din organizație, sau poate lăsa lucru­rile să ajungă până în prag de Czexit, ca să intre în scenă tot el, ca salvatorul ideii europene. De comportamentul pe care-l va prefera Zeman – distructiv antide­mo­cra­tic sau normal – va depinde într-o mă­sură și viitorul grupării de democrații tot mai originale cunoscute ca Grupul Vișe­grad (V4), animate de ura comună față de cotele de migranți și efortul concertat de a aduce mai multă carne în cârnații de supermarket din estul UE.

În ultimii ani, premierul social-democrat Bohuslav Sobotka, scos din politică re­cent, inclusiv prin mașinațiile lui Zeman, a păstrat distanța față de Budapesta și Varșovia, criticând pe față derapajele po­lo­ne­ze deghizate în reforma justiției. O even­tuală nouă guvernare cehă de populiști, neofasciști și comuniști ortodocși, spri­ji­ni­tă de un Zeman supărat pe Bruxelles, nu va face asemenea greșeli, iar V4 va da bă­tăi de cap și mai mari Europei.

La 27 ianuarie 2018, cehii au votat în frun­tea statului un personaj incredibil, mânați parcă de dorința de a testa rezistența fra­ge­dei lor democrații, cum sună un clișeu de tranziție. Vreme de încă cinci ani (dacă Zeman nu pleacă mai devreme), vor sta și se vor minuna.

* MIRCEA ȚICUDEAN este redactor la Radio Europa Liberă, Praga.