De același autor
Nu mai interesează pe nimeni cine sau cum realizează o emisiune TV în România. Faptul divers a luat locul informaţiei, dialogurile se înfundă în neant, nonevenimentul a devenit regulă.
August 2009, ora 07.00, undeva, într-un motel pe margine de autostradă, între Austria şi Viena. Sentiment plăcut că aici bate inima Europei, în nebunia şi mişcarea perpetuă a caravanelor de vacanţă olandeze, limuzinelor luxoase înmatriculate în Germania sau a microbuzelor româneşti pline ochi de obiecte culese de prin târgurile de vechituri ale Europei, gata de o nouă viaţă în satele sărace din Vâlcea sau Botoşani. Cu gândul la micul dejun copios ce mă aşteaptă, defilez printre programele TV pe care le am la dispoziţie. Grila disponibilă nu conţine prea multe opţiuni, ci doar televiziuni naţionale, considerate ca fiind reprezentative: France 2, ORF, ZDF, Duna TV, Euronews, Rai Uno şi, cu voia dumneavoastră, TVR Internaţional, semn al cantităţii de români circulând acum liberi şi nestânjeniţi prin Europa, un cadou turistic bine intenţionat.
Contactul prelungit cu Occidentul furnizează un afurisit sentiment de luciditate, de conştiinţă a distanţei ce ne separă de Vestul Europei. Nu idealizez tot ceea ce se găseşte dincolo de linia roşie, „hungtintoniană“ ce separă în două continentul prin Budapesta. Totuşi... Toate televiziunile enumerate mai sus căutau să informeze privitorul cu principalele evenimente ale zilei, meteo, starea circulaţiei pe principalele axe rutiere sau, pur şi simplu, să-l introducă în ritmul zilei care se pregătea să înceapă.
TVR Internaţional difuza o emisiune cu titlu cazon remodelat „la mişto“, intitulată Trezirea la apel. În jumătatea de oră în care televizorul a mai funcţionat, mai degrabă ca fundal audio-video al pregătirii bagajelor mele, am văzut un cuplu de tineri, simpatici de altfel, care nu căutau altceva decât să umple timpul alocat emisiunii. Cum au reuşit? Foarte simplu, în stilul cel mai dulce românesc: improvizând. Mai întâi a fost invitată în studio o vedetă ce ne-a vorbit despre noul său disc, una dintre nenumăratele apariţii ce populează şi poluează în acelaşi timp spaţiul public. A urmat starea vremii. Celelalte televiziuni puneau accentul pe o informaţie meteo „ambalată“ cât mai compact, livrată rapid unui public grăbit, în căutare de informaţie fiabilă. La noi, lucrurile au decurs în felul următor: o domnişoară platinată cu picioare lungi şi fustă scurtă a defilat nesigur în faţa unei hărţi colorate mai mult în verde. A gesticulat vag în faţa hărţii, promiţând detalii după jurnal. A urmat un scurt dialog cu prezentatorii bazat pe glumiţe, un soi de ţuică şi măslină matinală din care, la final, nu s-a înţeles, evident, nimic.
După aşa-zisa rubrică de meteo, cei doi prezentatori şi-au exprimat bucuria că emisiunea lor începe mai târziu cu o oră, nemaifiind astfel nevoiţi să îndure chinurile unei neplăcute treziri la apelul deşteptătorului. Negarea voioasă a propriei condiţii de emisiune matinală, asta-i chiar o performanţă, vă rog să recunoaşteţi! Ultima parte pe care am reuşit să o mai urmăresc a fost dedicată curselor de formula unu, vizibil pasiunea unuia dintre prezentatori. Un alt invitat, de data aceasta un domn de o vârstă incertă, explică cu un ton uşor superior, gen, să vă spun Eu cum vine treaba pe acolo, cum a decurs cursa de la Monza. Dezvăluie secrete din revenirea lui Michael Schumacher, ca şi cum tocmai ar fi luat prânzul împreună. Etc., etc. Într-un cuvânt, inadecvare totală, fapt divers şi improvizaţie pe toată linia, exact cum NU trebuie să arate o emisiune de dimineaţă.
Morala rândurilor de mai sus: nu mai interesează pe nimeni cine sau cum realizează o emisiune TV în România. Faptul divers a luat locul informaţiei, dialogurile se înfundă în neant, nonevenimentul a devenit regulă. Ce este însă mai grav – şi doar străinătatea îţi arată grozava noastră ticăloşie – este că ne-am îndepărtat definitiv şi de la formulele consacrate pe plan european ale genului. Distanţa dintre emisiunile TV româneşti cu tipar standard (matinal, emisiuni de ştiri, divertisment chiar) de suratele occidentale devine din ce în ce mai mare. Vocile celor care strigă în pustiu sunt din ce în ce mai numeroase, dar la fel de nebăgate în seamă. Dispreţul balcanic învinge conştiinţa civică. În curând, în România, telecomanda va mai fi folosită doar de nebuni, copii şi bătrânii singuri. //
