Finanțarea partidelor politice, basmul cu cocoșul roșu

Toate partidele, presa și oamenii de afaceri știu povestea, dar nimeni nu-i pune punct. Un cerc vicios al complicităților și o ipocrizie generalizată, care în final duc la condamnări cu închisoarea și la înmulțirea anchetelor DNA. Degeaba!

Condamnarea lui Ioan Nicolae la doi ani și ju­mă­tate pentru finanțarea ilegală a campaniei lui Mircea Geoană din 2009, declarațiile date procurorilor DNA de Viorel Hrebenciuc, Gabriel Sandu, Dorin Cocoș ori Elena Udrea referitoare la banii ne­gri din campanii, acuzațiile adu­­se lui George Scutaru și, să nu uităm, dosarul „Trofeul calității“, finalizat cu con­dam­narea lui Adrian Năstase pen­tru campania din 2004, sunt recunoașteri ale unei rea­li­tăți, dar dincolo de acest prag nu se trece. Se arată unii pe alții cu degetul când vreunul din partidul advers apare într-un dosar de co­rup­ție în privința finanțărilor campaniilor elec­to­rale, își cer unii altora demisia pe Face­book sau la TV, lăsând impresia unui război pe via­ță și pe moarte, însă, odată ajunși în par­la­ment, își dau mâna astfel încât legea să se modifice pe ici, pe acolo, nu în punctele esen­țiale.

Ocazia de a înlătura dependența nocivă a par­tidelor de finanțarea din bani negri a fost ra­ta­tă. Codul electoral, discutat în viteză și ne­transparent, doar mimând o consultare pu­blică, a fost adoptat în Ca­me­ra De­putaților cu 262 de voturi pen­tru, 8 împotrivă şi 20 de ab­ţineri. Voința politică a fost de­monstrată publicului vo­tant, pe răboj s-a bifat o pro­mi­si­une realizată, dar nu în sen­sul bun. Modificarea legii e doar o poleială. Nu se re­zolvă ni­mic prin finanțarea cam­paniilor electorale exclu­siv de la bugetul de stat, pre­tinzând că astfel se vor reduce cheltuilelile și corupţia, câtă vreme se permite partidelor să con­trac­teze împrumuturi în bani de la per­soa­nele fi­zice şi juridice, pe care să le deconteze ul­te­ri­or campaniei din banii publici. O aseme­nea reglementare va crea o și mai mare de­pen­den­ță a candidaților de cei care le finan­țează campania sub forma unor împrumuturi. Do­na­ții­le nelimitate, dar total transparente ar fi fost de preferat, astfel încât să fie vizibile și ușor de verificat sumele şi donatorii, dar și da­că există o corespondență între acestea și eventualele contracte ulterioare cu statul. Din păcate, o majoritate covârșitoare a par­la­men­ta­rilor a optat pentru varianta ipocrită a legii, în care să ne prefacem, în continuare, că ba­nii necesari partidelor atât în campanie, cât și în afara lor se reduc strict la fondurile de­clarate între niște chingi destul de strânse. Donațiile limitate la 200 de salarii de bază în­tr-un an și împrumuturile la 500 de salarii nu vor feri partidele de tentația banilor negri. No­ua lege electorală prevede și donații con­fi­dențiale. Acestea cum vor fi verificate?

Banii dați partidelor de către anumiți oameni de afaceri au un scop precis, nu constituie acte caritabile. Cei care finanțează masiv par­tidele politice privesc acțiunea ca pe o in­ves­tiție: donează 100 de lei ca să obțină de la stat beneficii de zeci de ori mai mari. Pe de al­tă parte, companiile de media și de publicitate au și ele partea lor de vină. Legea alegerilor parlamentare, adoptată în 2008, a introdus campania electorală contra cost, ca urmare a insistențelor unor mari companii din media. Sume importante de bani negri, fără con­trac­te, merg de la politicieni către presa locală și centrală, cu prisosință către televiziunile na­ționale. În mod oficial, acestea declară sume mici sau chiar campanii efectuate gratuit. Ne­oficial, toate televiziunile primesc sume enor­me doar pentru a-și face, practic, datoria de informare a publicului sau pentru a distor­sio­na mesaje și imagini ale adversarilor celor ca­re plătesc. Acum, se arată uimite de banii ne­gri scoși la iveală în anchetele DNA, dar sunt inerte față de noul Cod electoral. Ca și par­la­mentarii, care una spun public și alta legife­rează.

Legea electorală a fost adoptată de Camera De­putaților - Cameră decizională -, așadar, ră­mâne la latitudinea președintelui României dacă o promulgă în această formă sau o tri­mi­te spre reanalizare parlamentului. Noile con­sultări anunțate de Klaus Iohannis a fi pro­gra­mate după sărbători ar putea conține și acest subiect, cu condiția ca presiunea publică să se manifeste în sensul adoptării unei legi apli­ca­bile într-o societate atât de specifică pre­cum cea românească. DNA nu este un pa­na­ceu al tuturor bolilor acestei societăți, oricâtă speranță și-ar pune publicul în procurori. Cercul vicios al finanțării partidelor politice trebuie rupt înainte de a se ajunge la dosare penale.