De același autor
Omul, care de-a lungul vietii a castigat ce n-a vazut Parisul, si-a pierdut masinile, casele, conturile, drepturile de autor, tot. A ramas doar cu o cipilica pe cap si cu naiul dosit intr-o servieta.
Naistul spune ca fiscul i-a supradimensionat castigurile, ca a avut, e drept, succes cu carul, dar ca n-a vazut decat o mica parte din suma care i-a fost pusa in carca. Cu toate acestea, portareii inca-l mai cauta pentru un rest de vreo doua milioane de euro. Desi cu un roman, acest scenariu de cosmar nu este romanesc, ci francez. De inteles, francezii au inventat si ghilotina, iar lista datornicilor executati in ultimii cinci ani e mai lunga decat lista celor mai bogati o suta de romani publicata de revista Capital. E mai lunga pentru ca multi dintre acestia, aplicand principiul liberalilor interbelici, Prin noi insine, si-au facut averile in tarisoara noastra, unde fiscul se conduce dupa alte reguli. Spre deosebire de naistul care si-a risipit si geniul, si banii pe te miri unde, cei mai multi dintre miliardarii nostri si-au castigat averea din banii de cosnita ai romanilor si din geniul nostru de a trai intr-o tara unde se moare tot mai des de foame.
De ce sa ne mai mire ca, ironia sortii, Romania e tara cu cei mai multi miliardari pe cap de locuitor? Lista cu pricina se opreste la cei care au in conturi minimum zece milioane de dolari. Pragul saraciei pentru bogatii nostri. Dupa ei urmeaza pegra celor care au de la un milion la zece milioane de dolari, bani grei de transpiratie si de munca. Cei care au sub un milion nu vor avea niciodata privilegiul sa fie expusi in muzeul de ceara al celor mai economi romani. Ne putem da seama ce inseamna acestia numai gandindu-ne ca, daca si-ar fi primit banii de mita, adica patru milioane, expertul guvernamental Pavalache nici nu ar fi intrat pe lista. Ar mai fi trebuit sa falimenteze inca doua banci pentru ca sa intre in lumea buna si inca multi ani de mita si coruptie pentru a se apropia de cei mai grei milionari. O cincime dintre bogati au averi de peste o suta de milioane de dolari. Cei din Top ten au mai multi bani ca bugetul de austeritate al Romaniei. Iar daca insumam banii primilor 25 de bogatani, strangem mai mult decat rezerva valutara din pivnitele Bancii Nationale a Romaniei. Clasa de mijloc a multimiliardarilor romani ocupa 80 la suta din clasament. Aceste fantezii matematice pot continua.
Economistii laureati care au mesterit zeci de ani, studiind mecanismele bogatiei, au ce invata de la miliardarii acestia rasariti in ciuda vitregiilor sortii, intr-o tara in care capitalul este intepenit in banci decorative, bursa ruleaza sume ceva mai mari decat cele adunate intr-o noapte de un tripou de periferie, iar economiile a 20 de milioane sunt mai mici decat cele ale primului clasat in topul bogatanilor. Cert este ca, falsa, incompleta sau supradimensionata, lista milionarilor este un ghid prin hatisurile geografiei financiare si un implicit eseu despre bogatie la romani. Am putea identifica astfel locurile unde se colmateaza canalizarea finantelor publice pentru ca saracia multora sa devina bogatia catorva.
Lista Capitalului spune prea putine despre felul in care au fost facuti banii. Putini sunt cei care nu si-ar dori sa ocupe si ei un loc in esantionul bogatanilor. La un salariu lunar de 125 de dolari din care, dupa cheltuielile de rigoare, ai putea pastra 15 dolari, tot ce trebuie e sa strangi din dinti. Cam 50 de mii de ani. Trebuie spus, pe de alta parte, ca nu putine au fost cazurile in care acumularea de bogatie a fost incurajata prin aplauze de politicieni care au considerat mereu ca mai multi miliardari inseamna un pic mai bine pentru tara si pentru ei insisi. Toata lumea stie ca exista si scurtaturi, un piscot si o maslina bine tintita in contul politicienilor favoriti, un umar care sa impinga carul electoral al partidelor invingatoare, o contributie aruncata cu mana ferma peste rand, tocmai in bratele incasatorilor de partid, iata cateva dintre retetele de succes ale economiei romanesti. Alchimia a halucinat multa vreme economia romaneasca. E plina istoria ultimilor ani de oameni care au scos bani din piatra seaca a bugetului si bancilor romanesti.
Ioan Stoica le promitea celor care-si baga banii la Caritas sa scoata de opt ori mai multi. Bancile aparute peste noapte ofereau o dobanda la credit care parea ajutor umanitar. Bancorex sau Bankcoop au fost mana cereasca pentru cei care aspirau la un loc pe lista multimilionarilor. La Safi sau FNI procentele de crestere a investitiilor concurau cu suma ratei inflatiei, a somajului si a coruptiei de partid si de stat. Reesalonarile, scutirile de taxe si stergerea datoriilor i-au transformat pe micii investitori in mari bogatasi.
Parte dintre numele de pe lista sunt necunoscute. Oamenii si-au tors averea in tacere si in intuneric, ca viermii de matase. Multi dintre ceilalti sunt, insa, nume cunoscute din mitologia banului romanesc, oamenii care au luptat cu legile economice, penale si morale ani de zile pentru a se propti pe lista. Nu stim care sunt fosti securisti sau demnitari comunisti, ca nu s-a dat liber la lins dosare, dupa cum ii place sa spuna iubaretului de arta Adrian Nastase. Stim insa ca unii dintre ei au datorii de milioane de dolari pe care le platesc cu taraita, iar altii, nu putini, sunt personaje de-a dreptul penale, care cand a fost vorba de raspundere au disparut cu sacul cu bani in spinare. Dupa alegerile din 2000, ei au revenit si sunt in continuare eroi ai visului romanesc despre bogatie. Putinii bani reali facuti de acestia provin din comertul cu arme, traficul cu petrol in fosta Iugoslavie, vanzarea fotbalistilor si comenzile de stat. Dar, mai relevant este ca de pe lista sunt absente notabile, Victor Atanasie Stanculescu, securistii gen Ristea Priboi, care conduc pe calea cea dreapta cea mai mare parte a industriei romanesti sau Adrian Nastase insusi.
Un lucru insa ne umple speranta: politicienii si generalii nostri sunt mai bogati decat ai lor. Avem sanse reale de integrare. La noi, chiar mai mult decat la ei, politica este doar arta de ajunge la banii altora. Repede si pe nesimtite. La nesimtire suntem maestri, nesimtitii chiar ca nu ne lipsesc. Fara sa-l fi citit neaparat pe Marx, baietii au gasit scurtatura spre Capital. Acuma s-au si lepadat de Marx. Nu si de cel care le-a spus ca proprietatea e un furt.
