De același autor
Eugen Barbu la Saptamana si ducea campanii furibunde impotriva dusmanilor de casa, de clasa, de rasa. Scrisul i-a adus bucurii multe si multe procese, l-a facut om si vedeta. In toamna lui 2000, i s-a cerut, conform legii, sa declare daca a fost sau nu omul Securitatii. Corneliu a stat mut ca o lebada. Apoi i s-a spus de la SRI ca nu are dosar de Securitate. Era nu numai mut, ci si alb ca o lebada. Corneliu s-a inscris in cursa electorala. A ajuns in finala mare. Certificatul de buna-purtare l-a facut om onorabil, in ciuda zecilor de dosare penale care-l asteapta la coada la Parchetul General. Tribunul n-a ajuns la tribunal decat in cazuri minore. Din inclestarile cu justitia a iesit intarit, cu contul aparent jumulit si cu camasa mortii putin botita. Asta i-a sporit faima de fat-frumos si norocos printre simpatizanti.Intre timp, Corneliu a ajuns, paradoxal, cel mai zgomotos reprezentant al opozitiei. Uneori conduce jocul politic pe poteci nebatute. E cultivat de presa pentru pitoresc si pentru ca reprezinta un sfert din semenii nostri. Studii recente arata ca romanii au un oarece potential de ura de rasa si de clasa. Daca trebuie sa aiba si un sef de cuib, de ce sa inventam unul? Corneliu e la indemana, gata oricand de sacrificii. De altfel, acesta si-a smuls perfuziile de la maini si se invarte prin multime chemand ploaia de pucioasa. Se imbraca in haine albe de felcer si-si mascheaza ochii cu ochelari heliotropi bombati.
Desi a publicat atatea, Vadim Tudor are si opera de sertar. Sub haina poetului se ascunde un prozator de categorie grea si urat mirositoare. Intr-o vreme, paginile revistei Romania Mare erau mai pline de dosare de securitate decit rafturile CNSAS-ului. Aici s-au publicat declaratii, angajamente, dosare informative, uneori cu antet, stampila si semnatura. Erau dosare despre adversari, dar si despre prieteni. Adversarii erau mucul si sfarcul Securitatii, primii la turnatorii si filaje, prietenii - victime inocente ale razboiului dintre politiile secrete. Revista lui a fost principala vidanja cu care Corneliu aspira mizeriile din porii adversarilor politici. Deveneau, dupa placul sau poetic, fosti informatori, agenti ai Mossad-ului, tortionari la Pitesti. Adeseori dosarele s-au dovedit (daca mai poate fi dovedit ceva in Romania mereu surprinzatoare) contrafacute, pline de elucubratii si fictiuni. Multi s-au intrebat daca nu sunt scrise cu mana sa chiar de tribun si stampilate apoi de subordonatii din partid care, in decembrie 1989, au parasit sediul Securitatii cu ceva stampile. Altii, negoniti din structuri, ramasi in SRI, par sa fi cotizat la partid cu fel de fel de resturi. Tribunul le-a mestecat si le-a lipit de pagina. Indiferent de autor, dosarele publicate de Vadim Tudor au fost facute de specialistii aflati mereu la indemana, inainte si dupa aparitia umbrei lui Ceausescu la Targoviste.
Insa din toata productia sa, cea mai rezistenta, sortita nemuririi, e opera scrisa pentru sertar. Pentru sertarul Securitatii. Recent, lupta de clan si de clasa, tot mai ascutita, l-a ranit si pe eroul de vis urat al democratiei romanesti. SRI a descoperit, din nebagare de seama, 19 volume pierdute din opera lui Corneliu. Ditamai scrisoarea pierduta si gasita, la drum mare si de seara, in calea economiei de piata functionala! 19 volume scrise cu litera mica, cum se scriau operele pe atunci. Despre universul sau liric, despre personaje indragite. Pline de informari despre scriitori, de dialoguri cu cititorii si cu criticii lor cu epoleti. Cum de-au ratacit aceste dosare timp de 14 ani, ca Romania prin tranzitie, cum de-au iesit la iveala taman cand PSD-ul relanseaza moda partidului unic, cu glazura de democratie populara? Mistere postmoderne ale postcomunismului. Unul dintre titulestii parasiti de Adrian Nastase pe cararile istoriei a cerut ancheta penala pentru partidul lui Corneliu. I-auzi, ia! Pentru idei si actiuni extremiste!
Corneliu se simte tradat de Ion Iliescu si de fostii tovarasi de drum ca un poet de muza sa. I-a scos de la inima. Vrea sa-i bage-n cremenal. Dosarele, zice el, desi pline de turnatorii patriotice, ar fi niste facaturi. Un scenariu pentru a-l inlatura din cursa pentru Grand Prix-ul prezidential de la anul! Corneliu nu se zbate pentru ca i-ar displacea sa fie confundat cu eroii sai de desen animat, turnatori, informatori, securisti, ci pentru ca ar putea fi acuzat de fals si uz de fals in timpul campaniei electorale din 2000. Ca si Al Capone, ar fi prins pentru o gainarie micuta, dar costisitoare.
Nu pentru ca ar fi facut politie politica, nu pentru ca a incitat la violenta de la tribuna Parlamentului, in timpul mineriadei din 1999, nu pentru ca a vehiculat idei sovine si antisemite, nu pentru ca a facut apologia violentei si a dictaturii, nu pentru ca a promis executii pe stadioane si o retea de canale sapata de jurnalisti si de detractorii sai, ci pentru ca a semnat, unde si cand nu trebuia, niste declaratii, cum semna si pe vremea cand lucra sub acoperire saptamanala. Si-apoi cine-si disputa la zaruri camasa mortii? Cei care mai an spalau de pacate cadavrele politice ale Securitatii alunecate pe scena politica, CNSAS-ul, o institutie care nu starneste apetitul nimanui, mereu in criza de spatiu, de personal, de bani si de sprijin guvernamental! Pare cusuta cu ata alba. Dosare dintr-acelea are si Corneliu. Daca n-are, face rost. Poate demonstra orice despre oricine, ii poate tavali prin smoala si scrie cu ei mascari pe toti peretii. Se va razbuna. Le arata el Romania curata. Daca ajunge la alegeri. Teafar. Va fi greu. Scurgeri multe, scursori si mai multe.
