Cornul abundentei si Triunghiul de branza al Bermudelor

Cornul abundentei pare sa nu-si rastoarne prea-plinul decat pe raza comunei Cornu. Aceasta vatra de istorie are pagina pe Internet unde e prezentata drept cea mai europeana zona rurala a tarii. Si cum de-ar fi altfel? Aici mieii cresc cat caii, iar rosiile cat pepenii. Din Cornu abundentei curg lapte si miere. Nu demult, modesta ferma a familiei Nastase a raportat ca a depasit productia de o mie de oua pe zi. Proprietatile solului si subsolului au transformat comuna intr-un simbol al reusitei in viata. De cand s-a mutat guvernul la Cornu, preturile pamantului au crescut in zona de parca ar fi fost modificate genetic. Mai mult chiar, s-au gasit bani si pentru repararea drumurilor si pentru gaze, apa sau caldura. Se zice ca sfanta familie are acolo 10 hectare de pamant, numai cernoziom, pe care nu-l imparte cu nimeni. Cornul abundentei trebuie pastrat in familie.

Imediat ce parasesti hotarele comunei intri, insa, in zona crepusculara. Aici cornul a secat, laptele s-a acrit, desi oamenii nu mai stiau cum sa se adaposteasca de inundatia de promisiuni. Saracia a sters diferentele dintre orase si sate. Si aici, si acolo, oamenii traiesc in plin Ev Mediu, cu lampi de gaz si apa din fantana. Taranii care nu vor sa intre in asociatie cu cele 10 hectare de teren sunt "lipsiti de inteligenta", ca sa-l citam pe prim-ministru, iar milionul promis de hectar a fost inghitit de viitura. In tara care si-a propus acum doi ani sa construiasca sute de mii de case, mii si mii de oameni stau in case de chirpici. Isi dau pamantul la asociatie pentru ca nu au bani sa-l cultive. Arendasii, mosieri rosii cu pile la Ministerul Agriculturii si la partid, tanjesc sa traiasca intr-un comunism condus de capitalisti ca ei, sa le demonstreze si taranilor cum vine chestia asta cu exploatarea omului de catre om.

Cine se plange de lipsa de umor a romanilor nu a recitit promisiunile electorale din anul 2000. Si nici programele de dezvoltare pe verticala si pe orizontala de care guvernul e plin prin toate buzunarele. In aceste texte se spune ca ne paste abundenta, ca sta sa se napusteasca peste noi un val de miere, ca, vrem-nu vrem, intram in epoca de aur. Bogatii vor fi si mai bogati, iar despre saraci si cinstiti vom citi doar in romanele proletcultiste.

Si, ca semn ca promisiunile nu sunt desarte, cornul si paharul cu lapte au substituit, pe stema, secera si ciocanul. Cu ochii pe productiile mirobolante de la Cornu si intr-un moment de intensa generozitate, tata de copii si el, primul ministru a promis ca, incepand cu noul an scolar, toti elevii din invatamantul primar si gimnazial vor primi gratuit, in fiecare zi, cate un pahar de lapte. Sa puna ceva carne pe ei, sa nu se mai scrie prin gazete ca guvernul nu stie ca stiinta trece prin stomac. Dar abia ce primul ministru a facut promisiunea, ca ministra Invatamantului si-a si muscat limba! Dupa ce a cercetat cu mai multa atentie bugetul Educatiei, ministra doamna a vazut ca nu prea mai e loc de cornuri si lapte. A refacut cheltuielile, a dat afara vreo cateva mii de profesori din scolile izolate si a taiat sporurile pentru cei care profesau in conditii grele. Degeaba! Generoasa initiativa nu are prea mari sanse sa devina realitate. Logistica ar lipsi cu desavarsire si nici resurse financiare n-ar prea fi! Pentru a nu se spune despre guvern ca nu se tine de cuvant, zeloasa subalterna a premierului a gasit, totusi, solutia si a propus ca, in locul cornului si laptelui, copiii sa primeasca napolitane, biscuiti si triunghiuri cu branza topita.

Insa nici pentru acestea nu prea sunt bani. Cornul, laptele si napolitanele incep sa fie inghitite de Triunghiul de branza al Bermudelor. Cei mai saraci copii din Europa au sanse mari sa mearga la scoala tot cu burta goala. Si asa vor sta. Ei nu vor flamanzi singuri. Tot in Triunghiul Bermudelor au disparut si banii pentru tichetele de masa al profesorilor. Mai cu seama ca, a constatat premierul, sunt destui profesori in stare sa le schimbe pe un toi de rachiu. Paharul cu lapte a disparut si de pe masa minerilor. Banii de lapte au fost cheltuiti cu cap, cand premierul a vizitat Valea Jiului, directia a bagat mana in tescherea si a scos de-acolo cateva sute de milioane pentru a instala aer conditionat. Nu in abataje, ci in salile de conferinte.

Un triunghi de branza li s-a promis si pensionarilor, somerilor si altor asistati pe care guvernul ii trimite sa cucereasca economatele. Nu trece luna sa nu se stranga limuzinele la guvern, de unde se pleaca in coloana cu girofar in Romania profunda, pentru a participa la deschiderea altui economat. Aparent, acolo poti cumpara pe cartela cateva produse de baza cu bani mai putini. Prin grija guvernului, de aceasta economie se bucura tot mai multi romani. Care descopera astfel ca nu-i e dat oricui sa ajunga la Cornul abundentei. Tot mai multi trebuie sa treaca, mai intai, de Tringhiul de branza al Bermudelor. Dulcele simbol al epocii de aur, faimoasa eugenia, abia astepta sa fie redescoperita. Despre promisiuni, numai de bine. Nu costa nimic si, in fond, gestul conteaza!