De același autor
Adrian Nastase sau substitutii lor, Ion Stan, presedintele comisiei parlamentare pentru controlul SRI, si Radu Timofte, directorul SRI. Intr-o inlantuire logica, al carei mecanism de-abia daca-l banuim, seful comisiei SRI a dat un comunicat in care-l face de trei parale pe Radu Timofte, care ar fi transformat SRI-ul intr-un paradis al fostilor securisti. Aluziile lui Adrian Nastase pareau acum transparente. Premierul ar fi fost preocupat de sechelele Razboiului Rece si de lupta dintre lupii naparliti ai Securitatii si mieii blanzi, postcomunisti. Altii, mai sceptici, spuneau ca premierul se referea, de fapt, la lupta dintre propriii sai securisti si cei ai lui Ion Iliescu.
Adrian Nastase are momente cand e bantuit de idei putine si fixe, ca figurinele unui ceas medieval. Printre ele, alaturi de vanatoare, cuvantari, sete de aplauze, scrisul si publicarea cartilor pe bani publici, colectii de arta si case, racolari de primari si parlamentari, la loc de cinste se afla amorul pentru fostii securisti. Presedintele PSD-ului are o gandire pragmatica si, in loc sa cutreiere ruinele comunismului, prefera sa priveasca in viitorul de aur al fondurilor europene si al campaniei prezidentiale. Problema securistilor este a trecutului, iar cei care vor sa se ocupe de ea sa-si scrie memoriile. Avea si de ce gandi asa. Pragmatismul l-a facut ce e. Nu poezia l-a scos din bezna Tartasestiului natal si l-a adus in miezul unui ev aprins. Nu filosofand bovaric a ajuns el mandru carmaci cu o biografie misterioasa, dar plina de succese. Nu studiile si cercetarile juridice i-au pus in brate colectia de pictori si case. Dragostea de Securitate l-a ajutat sa treaca de raspantiile vietii. Ristea Priboi i-a fost ca o sotie grijulie, care l-a insotit pe campul muncii politice ani de zile, l-a sfatuit, l-a ingrijit si l-a ridicat unde e cu experienta lui de viata. Caci si Ristea Priboi este, se pare, un pragmatic. Cum sa nu fii pragmatic cand dulapul guvernarii geme de cadavre si e tot mai greu de inchis? Cum sa nu fi pragmatic, cand banii de cosnita sunt pe mainile fostilor securisti si ai nevoie de amprenta lor pentru a patrunde in conturile de banci?
Astfel ca, atunci cand un personaj ca Adrian Nastase, moale la istorie, dar tare-n memoria scurta, le transmite lingatorilor de dosare de la CNSAS, cum a facut-o recent, ca-n ei e speranta de sanatate a vietii publice, ca nu trebuie sa cedeze presiunilor, implorand opinia publica si scena politica sa-i sustina sa publice lista cu fostii securisti care au facut politie politica inseamna ca undeva in microcosmosul lui s-a petrecut ceva. Fie mesajul de acum cateva zile nu era scris de mana lui, fie Adrian Nastase a simtit nevoia sa se faca frate cu Patapievici si Plesu pana trece puntea Aliantei Nord-Atlantice. Istoria CNSAS e scurta. Nu ar umple mai mult de o pagina de caiet studentesc. Membrii Colegiului s-au zbatut jumatate din existenta sa aiba un acoperis deasupra capului. Apoi, cand au gasit sediul, s-au jelit ca SRI-ul nu le da dosarele Securitati. Primiti la pachet, odata cu odioasa mostenire de privatizari si reforme a fostei guvernari, vanatorii de capete seci de securisti au fost pusi la index, criticati, ignorati, ironizati de Nastase si priboii lui.
Cand trei dintre membrii Colegiului au adunat date de prin dosare si au spus ca le vor da publicitatii, primul care le-a sarit la gat, dupa Adrian Nastase, a fost insusi seful Colegiului, care a facut o greva de zel. Avea sustinatori puternici, pe seful comisiei parlamentare care i-a infierat pe cei trei insurgenti promitandu-le ca-i va baga la cremenal pentru tradare, pe directorul SRI care nu vrea sa se scoale de pe dosarele pe care le pazeste cu fidelitate de closca. Chiar si Ion Iliescu, amintindu-si de biografia lui sanatoasa la sanul Securitatii, a sarit in ajutorul fostilor securisti, sa-i scape din mainile albe si moi ale filosofilor si poetilor.
Mesajul lui Adrian Nastase, ca i-ar vrea bagati la teasc pe fostii securisti, a cazut ca traznetul pe un camp de lupta unde se paruiesc directorul SRI si membrii comisiei conduse de Ion Stan. Dupa ce mai an ii ameninta cu inchisoarea pe cei care voiau sa publice liste cu securisti, azi ameninta ca merge la Strasbourg, sa se planga de Timofte. Minunea a tinut trei zile. Premierul a revenit. De fapt, spunea el, ar trebui facuti de rusine doar cei care au facut politie politica. Mai precis, contopistii care alcatuiau dosare si umblau ca lasii cu microfoane sa asculte ce-si spuneau defetistii in patul conjugal. Nu si cei care faceau munca de teren, luptand cu dusmanii poporului culesi cu duba noaptea, pe fulgeratura. Din punctul de vedere al presedintelui PSD, cei care au sange inchegat pe varful bocancilor ori au facut luxatii de cate palme au dat imperialismului putred ingropat in zarca ar trebui sa nu se teama. Au slujit intereselor poporului. Au fost patrioti. Munca lor, ca orice munca in care pui suflet, cerea sacrificii. Sacrificii umane.
Precizarile vanatorului Adrian Nastase au facut lumina. Securistii buni, patrioti, apartin patrimoniului national. Trebuie inclusi, alaturi de zimbrii si cocosii de munte, pe lista animalelor protejate. Cel care a jucat, in cele din urma, la doua capete a fost insusi Adrian Nastase. Solutia a fost simpla. In loc sa taie capetele, el a preferat sa le innoade unul de altul. Spre binele lor si-a patriei cinstire!
