De același autor
Invitatul incepe sa se jure ca nu fura, iar moderatorul da inapoi sfios. Invitatul pune pusca la ochi si trage in tot ce misca.
Cu toate acestea, Consiliului National al Audiovizualului a hotarat ca televiziunea lui Dan Diaconescu trebuie sa dispara.
Motivul? In principal, pentru ca a incalcat bunele moravuri. Dar cate emisiuni de stiri nu incalca bunele moravuri? Cate interviuri nu sunt altceva decat pornografie jurnalistica, transmisa la ore de maxima audienta, in care politicieni infierbantati abuzeaza de jurnalisti timorati? Cate alte televiziuni n-au devenit locul de intalnire al nostalgicilor comunisti care elogiaza si acum, printre randuri, democratia populara?
Nu e de mirare ca Dan Diaconescu s-a facut foc si para cand a auzit ca televiziunea lui a fost desfiintata. Dupa ce a aflat ca i-a fost taiat curentul, steaua pitica a OTV-ului a amenintat cu tribunalul. A adunat presa si a spus ca are casete cu dezvaluiri cutremuratoare pe care vrea sa le arunce pe piata. Ar fi strans, de-a lungul timpului, suficient de multe probe compromitatoare referitoare la naravurile politicienilor, cat sa-si asigure o pensie viagera consistenta.
Amenintarea, adica santajul, rezuma personajul. Dan Diaconescu are in carca ani buni de dezvaluiri. A dezvaluit pana la satietate diverse parti ale trupului si sufletului politicienilor. Nu i-a trebuit prea multa pricepere, politicienii insisi au fost voluntarii acestor lectii de anatomie.
Multi au prezentat potaia drept unul dintre cei mai fiorosi dulai ai democratiei. Combatea strasnic. A primit diplome din partea colegilor de breasla si laude din partea codosilor meseriei. L-au sustinut jurnalisti cu grade multe pe umeri, care au facut tot posibilul sa-l transforme intr-un reper mediatic. Si a fost. Din emisiunile lui Dan Diaconescu s-a iesit, nu o data, cu catusele la maini sau cu sonore procese de calomnie. Cand ai aceasta cariera, cum sa nu ameninti cu Strasbourgul?
Si totusi, cariera lui Dan Diaconescu a intrat in zona crepusculara. Desi teleastrul era bolnav demult, pana la urma tot de la Oglinda i s-a tras. S-a ajuns aici dupa ce, mai bine de un an, nimic nu parea sa poata opri OTV-ul sa transmita. Nici pacatul originar si penal de a se fi prezentat la concursul de acordare a licentelor sub alt nume, nici faptul ca protagonistul era un colectionar de avertismente ale CNA-ului, nici diletantismul ranced al emisiunilor, nici izul de pestera al transmisiunilor, nici improvizatiile tehnice si profesionale.
Pana si Consiliul National al Audiovizualului, unde un admirator statornic s-a multumit cu cateva avertismente date cu zambete plictisite in coltul gurii. Nimeni nu parea sa mai poata gasi leac pentru temperamentul de vulcan noroios al realizatorului de la OTV. Mai mult chiar, cand CNA-ul i-a mai oprit o data emisiunile, Dan Diaconescu a castigat la tribunal o caruta de bani, ca despagubiri pentru reclamele netransmise, sustine impricinatul.
De asta data, a fost necesar ca presedintele Iliescu, saritor ca mai mereu, sa-si transmita in scris nemultumirile, pentru ca CNA-ul sa ia taurul, in fine, de coarne. Si pentru ca atunci cand e vorba sa se incontreze cu cineva drag Ion Iliescu nu mai stie sa scrie, scrisoarea a semnat-o un debarasor de la Cotroceni. La o adica, Ion Iliescu poate nega ca a participat la linsaj, desi toti banuiesc ca latul in care se clatina OTV-ul a fost uns cu alunecosul stil prezidential.
Ezitarile presedintelui sunt de-nteles. Ii e dator lui Dan Diaconescu. Si nu numai el. Pentru multi, OTV-ul a fost canalul colector al unor nemultumiri pe care, altminteri, nici nu ar fi avut unde sa refuleze. Dan Diaconescu si-a asumat cu fruntea sus rolul de rigola, de canal si de canalie, spun unii, a democratiei. De aceea, pe la OTV s-au perindat, in momentele de singuratate politica, diverse creaturi care acum se victimizeaza si vor sa vada sange. In ecranele OTV-ului s-au oglindit toti marii vrajitori, de la Dancu la Hancu, de la Iliescu la Constantinescu. Dar cel mai furios personaj, care parea sa vrea mereu sa impunga sticla televizoarelor pentru a aduce binele cu sila in casele oamenilor, era Corneliu Vadim Tudor, chemat mai mereu sa contrapuncteze cu lovituri de berbece zbaterile Romaniei pe culoarele democratiei. Daca ar fi vrut cineva sa demonstreze in timp real cum evolueaza clinic doctrina PRM-ului, n-o putea face mai bine! Emisiunile lui Dan Diaconescu erau adevarate fise de spital ale delirului grandorii si mitomaniei. Liderul PRM venea la OTV ca la psihanalist. Doar ca era mai ieftin si nu i se faceau injectii. De aceea, poate, este si printre singurii care i-au ramas fideli lui Dan Diaconescu, desi in jurul acestuia au roit zeci de doctori Frankenstein.
Acum, dupa ce i s-a luat microfonul de la gura, Vadim Tudor ameninta cu demisii si rascoale populare. Arata pumnii. Invoca drepturile omului. Cel putin nu este ingrat ca altii. Pentru ca politicienii care s-au folosit de OTV, cam asa cum folosesti un medicament periculos, cu prudenta, considera ca furiosii care veneau la OTV ar fi exemplul negativ al pericolelor care pandesc democratia romaneasca. Le da mana sa rada la priveghiul OTV-ului, mai au atatea televiziuni si ziare pe mana, iar dilema electorala "Iliescu sau Vadim" poate fi speculata in continuare cu succes. Ramas fara canal de scurgere, tribunul ameninta cu Europa. Europa e cu mana la nas. Isi tine respiratia. De duhoarea democratiei dambovitene.
Originale.
