De același autor
Acum cateva zile, premierul le reprosa jurnalistilor ca, din articolele care mosesc noul an scolar, rezulta ca invatamantul romanesc se duce de rapa, o data cu tavanele de sindrila putreda, zidurile de chirpici si manualele tiparite pe hartie igienica. Nu e posibil sa vedeti si lucruri pozitive, se intreba retoric premierul? Guvernul a facut atatea. Mai sunt, desigur, multe tevi, cuie si acoperisuri de indreptat, dar suntem pe calea cea buna. E drept ca, in ultimii doi ani, s-au desfiintat sute de scoli rurale ca sa nu se mai vorbeasca despre instalatiile sanitare vechi de pe vremea lui Pazvante. Copiii din scolile desfiintate nu s-au volatilizat. Iau viata pieptis mergand, uneori zeci de kilometri, la cea mai apropiata scoala. Stirea cea buna este ca de cele mai multe ori ajung. Adevarul e ca scolile desfiintate erau niste bordeie gata oricand sa se surpe.
Nici cele care au ramas nu sunt mai breze. Dupa cum spune Directia de Sanatate Publica, ─°jumatate din unitatile invatamantului preuniversitar nu au autorizatie sanitara de functionareБ─². In judetele Covasna si Constanta, de pilda, nu au primit autorizatie sanitara decat ceva mai mult de jumatate din scolile satesti. Primarul Vanghelie le-a dat o stire buna elevilor de la Liceul Dimitrie Gusti. Vor invata in alte scoli. Scoala cea veche nu ar primi in veci aviz sanitar si risca sa le cada in cap.
Daca ambalajul scolilor e mai mereu stire neagra de prima pagina, nici continutul scolilor nu e subiectul stirilor bune. Statisticile indica o scadere a cifrei de scolarizare, iar conform rezultatelor obtinute de cadrele didactice la examenele de titularizare sau de grad pe catedra se urca tot mai des cine apuca. Totul e sa te multumesti cu un salariu putin mai mare ca venitul minim garantat. Cine a rasfoit manualele alternative, programele scolare sau publicatiile Ministerului Educatiei poate vedea ca nu e suficient sa stii sa scrii pentru a fi alfabetizat. Inspectoratele si departamentele ministeriale peste tot in guvern sunt pline de semidocti pusi pe facut cariera. Stirea buna este ca ministerul a imprumutat bani buni sa repare vreo patru sute de scoli din chirpici. In total peste 300 de milioane de dolari, adica aproape un milion pentru reparatiile fiecarei scoli. O stire si mai buna e ca, desi scolile din mediul rural nu au, intr-un procent covarsitor, apa potabila, scolile din comuna Cornu au. Cum-necum, noua retea de apa potabila din cea mai iubita comuna a tarii primeste finantare din banii europeni. Dupa cum se vede, invatamantul e pe calea cea buna si orice veste proasta ascunde zece stiri bune.
Un alt exemplu care confirma regula stirilor bune - seceta a scos din Dunare ce era mai rau: bancuri de nisip, o scadere a productiei de energie electrica. Presa a inteles mesajul premierului si a imbracat dezastrul in haine de sarbatoare. Seceta este momentul in care industria extractiva se reabiliteaza! Oamenii muncesc sa dea tarii carbune. O industrie in faliment, aflata pe lista celor mai mari datornici, gata de lichidare judiciara a devenit speranta natiunii. E drept, pretul la curent va creste substantial dupa 1 septembrie. Pretul de productie este piperat, am scapa mai ieftin daca am importa carbune, dar stirea buna este ca iesim prin noi insine din vara si o alta stire buna este ca ne pregatim sa o luam de la capat pentru ca se apropie iarna. De aceea se scumpesc si gazele, si carburantii, si caldura. Macar nu vom inchide luminita din capatul tunelului, chiar daca e o lampa de miner.
Asa ca are si premierul dreptatea lui. Seceta de stiri bune ar putea fi stinsa daca jurnalistii ar face un efort de imaginatie, asa cum fac cei de la televiziunea nationala si cei de la radio seuleanu. O stire buna prezentata la inceputul jurnalelor l-a avut ca autor pe Ionel Blanculescu, controlor-sef in guvernul lui Nastase. Ministrul a dat startul in noua campanie anticoruptie. E drept, nu a inceput cu afacerile celebrilor frati care ne bantuie economiile - fratii Micula, Paunescu, Cristescu, nici cu vicepresedintele PSD Bacau, Corneliu Iacubov si nici cu seful sau local, Dumitru Sechelariu, nici cu afacerile lui Culita Tarata, ale lui Trita Fanita sau cuplului de Baragan, Iosif Armas-Doru Ioan Taracila. Afacerile acestora pline de zerouri, atarna greu in buzunarul deficitului bugetar. Dar ce inseamna o economie fara datornici? Cum s-ar mai putea jongla cu cifrele daca nu s-ar face reesalonari, scutiri de taxe si impozite, stergeri de datorii? Pe de alta parte, marii datornici sunt si persoane pline de importanta care dau o directie si o noima celui mai bogat partid postcomunist. Ionel Blanculescu nu controleaza nici afacerile de familie ale PSD-ului.
Cum si-a vandut ministra Justitiei ruinele din Filiasi pentru o caruta de bani, cum reuseste Sergiu Sechelariu sa fie si secretar de stat, si prosper om de afaceri, cum a ajuns familia lui Marian Oprisan sa se ocupe de gazonul de pe Stadionul National sau cum a reusit Hildegard Puwak sa-si impinga familie in primele rinduri ale beneficiarilor de bani europeni nerambursabili. Ne-am fi asteptat de la fostul sef al Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare sa taie in carne vie, cum n-a facut-o pana acum. Ionel Blanculescu a preferat un start moale. Si-a ales doi politicieni care ocupa strapontinele partidului, ca sa nu se spuna ca face politie politica atunci cand controleaza Primaria Capitalei. Dupa aceste controale, spun alte stiri bune, Romania va fi mai curata. Si n-ar fi rau. La inceputul acestei luni, stirea buna era ca Giacomo Santini, presedintele grupului parlamentar al Partidului Popular European, ne vizita tara. La plecare, Santini a spus ca Romania curata a lui Adrian Nastase exceleaza prin mizerie. Stirea buna este ca vorbea degeaba. Oficialii romani spun ca italianul nu reprezinta comitetul mixt Romania-Uniunea Europeana si nu are nici o influenta directa asupra negocierilor de integrare. Asa ca oficialii romani nu-l baga in seama pe italian. Viata merge inainte. Pentru ca, dupa cum spun ultimele stiri bune, PSD sta bine in sondaje. Daca o tine tot asa, ne-am mai facut de un mandat de stiri bune. Si foarte bune.
