Ciocoiu' mic cu ciocu' mare

Cand i se face lui Adrian Nastase de mers prin tara, tara intra in miscare, parca pentru a face drumurile mai scurte. Presedintii de consiliu judetean suna adunarea pe convocator, de la primar la portar. Apoi, dupa ce se consulta cu prefectii, pun in aplicare planul de bataie. Perspectiva unei vizite a premierului scoala din mormant disciplina de partid. Oamenii ascund gunoiul sub pres si trec la smotru, sa-i ia ochii lui Adrian Nastase. Se lustruiesc strazile si ferestrele, se planteaza flori si se cumpara instalatii de aer conditionat sau de sonorizare, sa se simta bine premierul si sa auda sala si tara ce gandeste premierul sef de partid. Toti pun osul si banul, sa iasa vizita buna, ca in vremurile de demult. Fara dragostea sefului, care le e mama, tata, frate, nas, adio bani de la buget, fonduri europene, locuri in consiliile de administratie, taxe de protectie sau ajutoare contra dezastrelor sa-si faca vacanta in Baleare, conac la tara si o vila in buricul targului! Grija lor pare mereu supradimensionata. Gasca de sefi vine si pleaca, lasand in urma lazi de sampanie rasturnate si miros dulceag de limuzina. Iar daca se incrunta vreunul, o face asa, mai mult sa-si joace muschii in natura.
Caci ce ar fi sefii fara slugile lor? Noua ordine judeteana a inceput sa creeze o noua mandrie de clasa. Un mahar de la Gorj, lider absolut pe plan local, spunea pana nu demult, ca-si va pune avocatii pe ziaristii care scriu ca este un baron local. Voia sa le ceara jurnalistilor indemnizatie de baron. Mai nou, omul pare sa fi renuntat la pretentii. S-a trezit in el constiinta de clasa. Presedintele sau de partid, Adrian Nastase, l-a firitisit intr-un final de sedinta cu apelativul baron de Gorj. Si omul a inteles, in fine, un baron nu e un simplu brigand la drumul judetean. A inteles ca baronul face parte dintr-o ierarhie nobiliara si ca daca a fost uns baron trebuie sa dea si el socoteala seniorilor locului. Omul este sef de judeteana de partid, presedinte de consiliu si are de lucru de nu-si vede capul. Tot felul de angarale, un iaz cu pastravi cumparat la solduri cand s-a inchis mina de la Schela, o fundatie care organizeaza vizite in strainatate pentru persoanele simandicoase, o tipografie cumparata pentru familia lui din fonduri Phare, o firma de consultanta mosita cu bani tot de la Uniunea Europeana, niste vaci la cumnatul lui, cumparate din aceiasi bani. Omul se zbate si asuda prin judet si sta pe coama valului de ani de zile. Mana lui norocoasa nu rataceste doar prin finantele judetene. Lunga cum e, a ajuns si in bugetul de stat. Din tipografia lui reflueaza oceanul de maculatura care inunda birourile ministeriale. Castiga bani, nu gluma. Baronul munceste mai ceva ca un erou al muncii socialiste. Chiar ca ar merita sa fie innobilat si medaliat cu meritul capitalist, clasa intai. Nu este singurul PSD-ist din teritoriu pentru care "noblesse oblige" e cuvânt de ordine. La Suceava afacerile judetului se nasc din lupta intre presedintele consiliului si vicele lui. În Bacaul lui Hrebenciuc, baronul bugetar isi cucereste electoratul cu bere si carnati in valoare de peste 2 miliarde. Baronii de Bihor participa la dezvoltarea euroregiunii traficand benzina. La Brasov, presedintele PSD-ului judetean suge sangele poporului muncitor de la Tractorul, Roman si Rulmentul, iar prefectul de Constanta are zeci de firme si se joaca de-a patronul. Firmele acumuleaza datorii de miliarde pe care, apoi, fiscul i le reesaloneaza sau i le anuleaza. Despre baronul de Vrancea se spune ca pretinde dreptul primei nopti pentru fiecare firma infiintata in fieful lui. Cat despre Bihor, nici nu se mai stie cine e nasul cui.
Dupa o pauza de patru ani, cat sa-si numere incasarile din mandatul Vacaroiu, familiile de partid au iar portofelul plin cu grijile si reusitele economice ale judetelor. Uitati o vreme de politicienii de la centru, dupa euforia victoriei din 2000, baronii locali au strans randurile si au trecut la executia bugetara a celor care nu sarisera la timp in barca locala a PSD-ului. Vazuta din afara, economia locala de partid pare o fosgaiala. Cu toate acestea, ea respecta cu sfintenie granitele de rang si judet. Ciocoii judeteni tind rar la mai mult decat au. Stiu bine ca, daca vor sa treaca granita pasalacului, sa faca sarituri pe harta tarii, trebuie sa se foloseasca de trambulina ministerelor. Alti bani, alta distractie. Cei mai multi prefera habitatul lor natural, pe care-l marcheaza cu staruinta de atata amar de vreme. Daca sunt destepti si miros gusturile sefilor, nu-i mai misca nimeni din loc. Din cand in cand, parlamentarii PSD de prin partea locului incearca sa preia controlul. Cate unul mai rasarit candideaza pentru sefia locala a partidului. Si pierde la scor. Ba il mai fac si de ras fiii locului, care-l privesc ca pe-un orasean cu muschii molesiti, corupt de trandavia parlamentara. A vrut sa arda gazul si diurna prin parlament, sa-si vada de treaba prin comisiile alea caraghioase. A primit cat a cotizat. Asa ca ciocu' mic! Iar daca face galagie, au ei grija oamenii de bine din filiale sa-l tavaleasca prin cerneala, sa-i mearga fulgii. Sa-si vada de legile lui. Nu el trebuie sa astearna tara la picioarele maharilor din Bucuresti. Nu el spala strazile cu sampon cand vine sefu'. Asa ca parlamentarul sa-si vada de treaba lui, sa negocieze cu ungurii, cu liberalii si cu americanii, daca-i place. Asta e! A vrut autonomie locala? O are!