De același autor
Timisoara, Adrian Nastase le-a recomandat sa nu se mai planga atat de pensiile mici. Daca au solutii concrete, sa vina cu ele la guvern si la partid. Baietii le vor analiza impactul electoral si apoi Adrian Nastase le va vota, aproba, semna si publica in Monitorul Oficial. Pe chestia asta vor mai suporta cateva discursuri, cateva planuri de antisaracie si cateva mici deturnari de fonduri. Mai bine faceau ciocu' mic. Presa, rau-voitoare, l-a infierat ca le-a cerut pensionarilor sa nu se mai vaicareasca. Chiar si de la un arogant ca Nastase parea un salut cinic. O gravita el intre Tartasestiul natal si Cornul de adoptie, dar nu are simtul taranesc al masurii, si-au zis cititorii de gazete. Cine cunoaste personajul nu s-a mirat prea tare. Pentru un vanator de talia lui Adrian Nastase replica era credibila. Mai ales ca, timp de aproape sapte ani, cat a umblat pe caii cei mari in partidul lui Ion Iliescu, si alti trei ani, cat a fost prim-ministru, nu i-a pasat de mizeria in care se zbat pensionarii, dar a votat cu toate mainile mariri de salarii si prime pentru demnitari. În acelasi timp, cat s-a jucat prin parlament de-a clona lui Ion Iliescu, a votat ca primarul dublarea numarului de pensionari si micsorarea proportionala a numarului persoanelor care cotizeaza la fondul de pensii, singura reforma sociala facuta vreodata de ciracii lui. Iar acum se si mira ca pensionarii primesc bani putini cand in industrie au mai ramas doar paznicii, iar birocratia computerizata e mai mare decat pe vremea cand contabilitatea dubla se facea in opisuri, nu cu tehnologie moderna de calcul.Însa politicienii nu se uita in trecut, ci in viitorul lor electoral. Dupa ce a rezolvat cu cateva salarii compensatorii miscarile de protest din tara, a marit cu o suta de lei alocatiile pentru copii si si-a tras un fond special baban din care scapa cate un bacsis catre fotbalisti, gimnaste si copii superdotati de sefi de judeteana, guvernul mediteaza la situatia pensionarilor. Ca de obicei, nu poate medita in tacere. Si pentru ca tara sa vada si sa auda ca gandeste, premierul a primit-o la Palatul Victoria pe una dintre cele mai manierate protestatare din Timisoara, s-a filmat cu ea la masa negocierilor sa vada tara ca-l intereseaza pe ce se duc cei 40 de euro pe care-i primesc in medie pensionarii. Parea ca atunci afla in ce mizerie se zbate generatia peste care au trecut senilele veacului trecut, ale colectivizarii, ale nationalizarii, ale planurilor cincinale. Pensionara a venit cu solutii indraznete. Parlamentarii sa nu mai primeasca nici un sfant si totul sa fie varsat la fondul de pensii. Premierul a discutat serios, preocupat de propunere. Nu a facut-o pe batranica nici papagal, si nici maimuta, nu i-a zis sa faca ciocu' mic. Nu i-a mai spus sa-l scuteasca si nici sa ceara bani din cutia milei. Chiar daca intalnirea a fost regizata cu ochi artist de dancii guvernului, prin gaurile discursului gaunos au scapat amanunte picante. Nastase i-a spus pensionarei ca nu exista minuni, ca face el rost de bani, ca cine n-are batrani sa-si cumpere si sa le ia pensiile, ca transmite doar un mesaj si ca oamenii lui cred in solidaritate.
A demonstrat-o a doua zi cand a dat sfoara-n tara ca baietii trebuie sa plateasca pentru cinstea de a-i fi colegi. El insusi a lipit, ca nasul mare, de fruntea pensionarilor trei milioane din salariu, sa-l pomeneasca la acatist ca e generos si subventioneaza doi pensionari pentru o luna. Apoi a trimis o circulara prin care le cere alesilor si numitilor sa dea bani ca altfel nu pupa un nou mandat. A stabilit si tariful de la care sa inceapa cotizatia, trei milioane pentru inaltele fete de partid si de stat, un milion jumatate pentru ceilalti. Pentru politrucii care nu scot bani sa plateasca taraful, masa de nunta se va transforma in parastas. S-ar strange vreo 16 miliarde pe care i-ar primi o fantomatica uniune a pensionarilor care e probabil coloana a sasea si ultima a PSD-ului. Suma nu e mare, cam o zecime din spaga ceruta de Pavalache pentru a scoate Banca Internationala a Religiilor basma curata. Va imaginati ce-ar fi fost daca ar fi adaugat la ea si banii dositi din Bancorex pentru albumul Eterna si fascinanta Românie. Daca ar mai adauga si Iacubov cateva milioane din miile de miliarde pe care le datoreaza firmele sale, daca ar mai da si Mischie un procent din cat castiga tipografiile sale din comenzile de stat. Daca ar iesi un ban si din perversiunile siamezilor Armas - Taracila sau ale culitilor si fanitilor partidului cu banii bugetului de stat si cu Mihai Tanasescu. Va imaginati cat ar creste nu doar pensiile, ci investitiile sau economia nationala, daca macar banii de spaga dintr-o zi luati la vama sau la garda financiara ar fi varsati la dispozitia primului-ministru. Sau daca macar o parte din organele corupte ale partidului si statului ar fi amputate, sa nu mai consume oxigenul degeaba.
Adrian Nastase se multumeste, insa, cu putin. Dupa cum spune, transmite un mesaj batranilor si, mai ales, pensionarului din Oltenita ca vrea si poate sa reduca distanta dintre saraci si bogati. Ca, la o adica, atunci cand e vorba de scorul electoral, Nastase si ai lui stiu sa treaca de la peroratiile mlastinoase ale bunicutei de la Cotroceni, la peronisme sudamericane pline de lipici electoral. Ca dupa ce au luat vreme de 14 ani, nu le cade mana sa dea inapoi un an, cat sa convinga pensionarii sa mearga la urne. Pe picioarele lor. Înainte de a ajunge cu picioarele inainte. Nastase, inconjurat de aurolacii de partid si de stat, cersind la gura metroului "dati un leu pentru pensionari" e o solutie destul de social-democrata. Singura. Ca intotdeauna, scopul, voturile pensionarilor, scuza nesimtirea mijloacelor.
