De același autor
Mentalitatea mostenita din perioada dictaturii comuniste in tarile fostului “lagar socialist” inca nu este compatibila cu conceptiile occidentale de democratie liberala si societate deschisa. Cu putine exceptii, elitele politice emanate in postcomunism functioneaza la un nivel submediocru.
Ideologic, guvernantii de coloratura “socialista” din Europa Rasariteana s-au impotmolit in etatism, idei colectiviste si demagogie populista. Adversarii politici de coloratura liberala sunt tratati de socialisti ca “dusmani” si sunt demonizati pe motiv ca vor sa inlocuiasca “ordinea”, “disciplina” si “protectia sociala” cu anarhia, capitalismul “salbatic” si descumpanirea sociala. Profund indoctrinat din trecut, electoratul continua sa accepte retorica egalitarista a socialistilor-fosti-comunisti si voteaza consistent pentru mentinerea lor la putere. Fara o opozitie de dreapta puternica, guvernantii postcomunisti au tendinta de a deveni intoleranti la critica, incearca sa controleze justitia si mass-media si favorizeaza coruptia, clientelismul, lipsa de transparenta si aroganta.
Desi accepta formal importanta privatizarii economiei, conducatorii politici din multe tari postcomuniste in sufletul lor dispretuiesc sectorul privat si initiativa particulara. Ei incearca zadarnic sa efectueze redresarea economica prin masuri etatiste perimate si prin “stoarcerea” investitorilor din sectorul privat. In loc sa favorizeze dezvoltarea intreprinderilor particulare, ei promoveaza in continuare o politica de dirijare centralizata a economiei, in care statul mentine un rol dominant.
Unii analisti afirma, incorect, ca o democratie reala nu poate exista decat dupa ce s-a ajuns la bunastare generala.
India, o tara subdezvoltata cu traditie democrata, dupa multi ani de stagnare si regres sub dominatia opresiva a unui partid socialist (Partidul Congres), a functionat satisfacator ca democratie multipartidista, a mentinut o presa libera si, in ultimii 30 de ani, a inregistrat un progres economic remarcabil.
Dusmanii extremisti ai democratiei liberale insista ca redresarea economica si ridicarea nivelului de trai al populatiei pot fi realizate mult mai eficace prin adoptarea unui sistem politic autoritarist, in care o “mana forte” impune conformitate si disciplina. Ca exemple, se citeaza cresterea economica realizata sub regimuri dictatoriale de diferite nuante: militare (Pinochet in Chile), fasciste (Hitler in Germania, Franco in Spania) si comuniste (Deng Xiaoping in China, Stalin in Rusia).
Socialism modern
Socialismul nu implica in mod necesar dictatura crunta si terorizarea populatiei in sensul Gulagului sovietic din perioada stalinista sau al “revolutiei culturale” din timpul lui Mao Tze Dun. Ideologic, socialismul, ca si versiunea totalitara, comunismul, se bazeaza pe valori egalitariste in sens de nivelare economica, sociala si politica.
Socialismul, de toate nuantele, preconizeaza mentinerea unui stat puternic si intruziv, care sa conduca societatea spre o stare de satisfactie “colectiva”.
Socialistii utilizeaza insistent termenul seducator de “justitie sociala”, care justifica interventia statului in aplicarea unor masuri de “combatere” si “eliminare” a saraciei, a maladiilor, a suferintelor si, pe cat posibil, in cele din urma, a diferentelor dintre oameni.
Constienti de consecintele politicii interventioniste, socialistii “moderni” si social-democratii occidentali, precum Tony Blair in Marea Britanie si Gerhard Schröder in Germania, s-au lepadat de teoriile marxiste, au adoptat postùri liberale si s-au declarat, ideologic, “de centru”. Paradoxal, programele de guvernare ale partidelor mari “de dreapta” din Franta si Germania sunt mai “socialiste” decat cele ale Partidului Laburist din Marea Britanie.
Pretinzand respectabilitate, socialistii “centristi” si-au redefinit “ideologia” amalgamarii socialisto-liberale ca “A treia cale”. Cu toate acestea, platforma electorala a partidelor de stanga se bazeaza in continuare pe promisiuni nerealizabile de asistenta sociala si pe implicarea activista a statului pentru realizarea “justitiei sociale”.
Liberalism civilizat
Liberalismul de traditie anglo-americana se bazeaza pe respectarea legii, garantarea proprietatii private si crearea unor institutii care sa previna ingradirea libertatii individuale. In liberalism, guvernul are un rol mai limitat decat in socialism. Democratia liberala are ca obiectiv principal crearea unor conditii favorabile in care cetatenii pot atinge un nivel socio-economic maxim, comensurat cu capacitatea, harnicia, initiativa si aspiratiile personale.
Transparenta, participarea civica, toleranta si aplicarea echitabila a legilor sunt esentiale pentru functionalitatea societatii liberale.
In secolul XX, avand o democratie liberala, America a ajuns la un nivel inalt de civilizatie si prosperitate. Constitutia Statelor Unite, legea fundamentala a tarii, a fost conceputa de un grup de lideri extraordinar de inspirati, care au inteles ca libertatea personala si respectarea demnitatii individuale asigura nu numai satisfactia vietii personale, dar si dinamismul economic necesar prosperitatii intregii societati. “Viata, libertatea si realizarea aspiratiilor” au fost consfintite in Constitutie ca drepturi inalienabile derivate dintr-o “lege naturala”, fara necesitatea unei justificari speciale.
Contrar demagogiei adversarilor, liberalismul american este departe de a fi o “jungla nemiloasa, lipsita de suflet”. Asistenta sociala in SUA este mentinuta la un nivel foarte “civilizat”. In comparatie cu tarile europene, guvernul american este mai putin intruziv in viata privata a cetatenilor si are o participare mai restransa in activitatea economica a tarii.
Statul-guvern nu este natiunea sau patria. Termenul de patriotism se refera la un sentiment de comunitate de istorie, traditii, limba, teritoriu si “mandrie nationala”. Guvernul este numai o administratie temporara, un instrument imperfect al comunitatii necesar pentru functionalitatea colectiva. Guvernul nu trebuie sa fie perceput ca o sursa de privilegii si avantaje materiale sau ca o “autoritate divina” care trebuie “servita” si “venerata”. Guvernul trebuie sa joace un rol de arbitru si sa garanteze libertatea cetatenilor.
Concentrarea de putere in mainile oamenilor politici la conducere si ale birocratiei guvernamentale este un mare pericol pentru libertatea individuala. Multi politicieni, aparent necorupti si bine intentionati, odata ajunsi la putere, se metamorfozeaza. Simtul exercitarii autoritatii si setea crescanda de putere pot duce la aroganta, netransparenta si intoleranta fata de critici.
Marea majoritate a politicienilor pretind ca platforma lor electorala si programele propuse de ei vor crea conditii favorabile pentru o crestere economica robusta, pentru prosperitate generala si pentru pace sociala. Socialismul “liberalizat” si liberalismul “cu constiinta sociala” s-au deplasat spre “centru” si au adoptat selectiv obiective politice si sociale asemanatoare. Dar premisele fundamentale ale celor doua doctrine “democrate” cu privire la organizarea societatii umane raman distincte.
Socialistii si social-democratii cred ca anumite persoane au capacitatea de a descifra complexitatile lumii contemporane si, utilizand logica si perspicacitatea, sa formuleze un model social ideal. Publicul, adica ceilalti, ar trebui sa acorde acestor “clarvazatori” increderea, respectul si puterea politica necesare ca sa dirijeze societatea umana spre acest “ideal”.
Teoreticienii liberalismului pretind ca, deoarece abilitatea umana de a intelege si de a modela societatea umana este limitata, singurul obiectiv dezirabil este crearea conditiilor optime in care indivizii isi pot realiza aspiratiile. In cadrul acestor conditii, intreaga societate beneficiaza si prospera.
Din nefericire, principiile si valorile enuntate de partidele si guvernantii postcomunisti reprezinta adesea un paravan fara semnificatie ideologica, in spatele caruia se ascund interese meschine. Lipsa de transparenta si responsabilitate publica in procesul de guvernare genereaza coruptia si reduce dezbaterile ideologice la nivel de demagogie.
Concluzii
Liberalismul modern promoveaza un program politic, economic si social la baza caruia se afla libertatea individuala, aplicarea egalitara a legilor si participarea civica la procesul de guvernare. Adoptarea democratiei liberale nu asigura prosperitatea. Dar diversitatea, flexibilitatea pietei libere si mai ales centralitatea individului stimuleaza progresul economic si social pentru intreaga societate.
Comunistii rusi si Armata Rosie au impus in Europa Est-Centrala, prin teroare, exterminare si deportari in masa, nu numai suferinte imense, desnationalizare si pangarire istorico-culturala, dar si o forma sociala inferioara civilizatiilor existente inainte de ocupatie. Efectele celor 45 de ani de dictatura si indoctrinare continua sa afecteze evolutia postcomunista in tarile fostului Tratat de la Varsovia.
Deoarece dupa 1989 nu s-a facut un proces al comunismului, elitele politice si generatia adulta actuala din multe tari est-europene nu se pot debarasa de trecutul “socialist”, raman receptive la ideile de colectivism, paternalism si egalitarism si rezista reformelor politice, economice si morale necesare reintrarii in normalitate.
Poate generatia tanara, crescuta in libertate si expusa valorilor occidentale, va reusi sa consolideze institutiile democrate, sa asigure functionalitatea statului de drept si respectul pentru drepturile individuale si sa adere sincer la valorile democratiei liberale.
