Nationalismul lui Viktor Orbán

Nicolae Filipescu 15.04.2002

De același autor

Viktor Orbán, primul ministru ungar, a reusit sa irite nu numai opozitia autohtona, tarile vecine dar si comunitatea euro-atlantica. Discursurile strident nationaliste si gesturile arogant-provocatoare ale lui Orbán au creat o imagine detestabila pentru guvernul de la Budapesta.

Ungaria a fost admisa in NATO acum sase ani nu pentru ca aducea o contributie militara valoroasa, ci pentru ca Alianta Atlantica dorea sa stabilizeze Europa Centrala si sa incurajeze adoptarea valorilor occidentale de democratie, toleranta si respectarea drepturilor omului in tarile est-europene.

Retorica nationalista si aspra a lui Orbán este detestata in Statele Unite. Presedintele american, George W. Bush, a refuzat sa-l primeasca pe premierul ungar la Casa Alba. Orbán provoaca reactii viscerale in capitalele occidentale cand se refera la necesitatea unui "Lebensraum" pentru comunitatea maghiara, la autonomie avansata si statut special pentru maghiarii din tarile vecine si la pretentiile de recompensa pentru etnicii unguri expulzati din Cehoslovacia acum jumatate de secol.

FIDESZ - partidul tineretului

Viktor Orbán are 38 de ani. El a devenit prim-ministru la varsta de 34 de ani, in urma victoriei electorale a formatiunii politice Federatia Tinerilor Democrati - Partidul Civic Ungar, recunoscuta prin acronimul FIDESZ. Acest partid "al tinerilor" avea pretentia ca reprezinta generatia noua, care nu a fost denaturata si "intinata" de practicile degradante ale sistemului comunist.

In Parlament, FIDESZ detine 141 de locuri dintr-un total de 386 de deputati. Partidul lui Orbán a format guvernul in coalitie cu Partidul Micilor Proprietari Independenti si cu Forumul Democrat Ungar. Alegerile parlamentare au avut loc duminica trecuta, pe 7 aprilie.

In loc de transparenta, responsabilitate si competenta, guvernarea lui Orbán a demonstrat opacitate, coruptie si aroganta. In ultimii patru ani, economia Ungariei a progresat satisfacator. Administratia socialista anterioara a initiat si a propulsat reformele functionarii economiei de piata si astfel a realizat o crestere economica medie de 4% pe an in perioada 1994-1998. Intre anii 1998 si 2002, aceasta crestere medie s-a accelerat la 5% anual. In aceeasi perioada, inflatia a scazut de la 17% la 6%, somajul a scazut de la 9 % la 6 %, iar salariile medii au crescut cu 17%.

Guvernul Orbán stia ca realizarile economice ar fi fost suficiente pentru revenirea la putere dupa alegerile parlamentare din 2002. Dar scandalurile interminabile legate de coruptia oficiala, duritatea necrutatoare impotriva opozitiei si aroganta primului ministru au daunat popularitatii coalitiei guvernamentale. Se pare ca Orbán a decis sa joace cartea nationalista, in speranta ca astfel isi va imbunatati sansele electorale in 2002.

Campania electorala premergatoare alegerilor parlamentare din aprilie a devenit extrem de virulenta. Partidele din coalitia guvernamentala i-au acuzat pe adversarii din opozitie ca sunt "tradatori" care vor "sa vanda tara". Postul de radio oficial a fost "suspendat", iar reporterii care au criticat guvernul Orbán au fost concediati.

O organizatie obscura, Kontroll Csoport, a publicat in ziarul proguvernamental Maghiar Nizmet un "clasament" al corespondentilor de presa straini, in functie de "calitatea" informatiilor furnizate de acestia cu privire la Ungaria. Corespondentii straini i-au adresat o scrisoare ministrului de Externe, Janos Martony, in care protesteaza vehement fata de maniera in care sunt tratati in Ungaria.

Tensiuni in Grupul Visegrad

Premierul Orbán a torpilat solidaritatea tarilor din Grupul de la Visegrad (Polonia, Cehia, Slovacia si Ungaria) si a creat reactii furibunde la Praga si la Bratislava, prin subita revendicare a unor recompense retroactive din partea Cehiei si Slovaciei pentru implementarea, la sfarsitul razboiului mondial, a Decretelor Benes, in baza carora minoritari germani si maghiari au fost expulzati din Cehoslovacia. Revoltati de pretentiile lui Orbán, oficialii cehi si slovaci au refuzat sa participe la intrunirile Grupului de la Visegrad programate pentru februarie si martie 2002.

Orbán stie bine ca aducerea in discutie a Decretelor Benes implica o improbabila revizuire a acordurilor postbelice din Europa. Exasperati, cehii au "europenizat" disputa si au cerut oficialilor UE sa formuleze un "protocol obligatoriu" in care sa se garanteze imuabilitatea acordurilor postbelice din Europa si sa previna in viitor orice revendicari retroactive din partea tarilor membre UE impotriva Cehiei.

Legea statutului maghiarilor

In 1999, guvernul Orbán a propus o lege care ofera maghiarilor din afara tarii anumite preferinte, precum dreptul de a calatori fara restrictii in spatiul Schengen, posibilitatea de a lucra in Ungaria si obtinerea unui buletin de identitate maghiar. Legea include si subventii din bugetul statului ungar in favoarea maghiarilor din tarile vecine, pentru educatie, cultura, sanatate si asistenta sociala. Proiectul de lege a trecut usor prin Parlament, cu o majoritate de 92%.

Orbán a declarat ca legea va realiza "reunificarea natiunii maghiare de dincolo de granitele actuale" si va fi aplicata cu succes, chiar daca "unii incearca sa puna sare pe ranile facute acum 80 de ani". Anumite prevederi ale legii au starnit critici vehemente in tarile vecine si au tensionat relatiile interetnice.

Oficialii UE si-au exprimat ingrijorarea ca legea statutului de maghiar ar putea reanima strigoii nationalismului european care, in secolul trecut, a sfartecat granitele si a dus la conflicte sangeroase. Eurocratii de la Bruxelles l-au criticat pe Orbán ca s-a comportat "neeuropean" prin promulgarea legii inainte de fi discutat-o cu guvernele tarilor vecine si ca a inclus in lege prevederi care contravin normelor UE.

Partidele etnice maghiare

Minoritarii maghiari din tarile vecine si-au format partide "etnice" ca vehicul pentru institutionalizarea intereselor de grup si pentru promovarea indentitatii etnice. Aceste partide au avut un succes remarcabil in toate tarile vecine, prin faptul ca marea majoritate a alegatorilor maghiari au votat consistent pentru partidul etnic respectiv.

In prezent, etnicii maghiari reprezinta 7,12% din populatia Romaniei, 10,7% din populatia Slovaciei si 3,5% din populatia Serbiei (17,5% in Voivodina).

Existenta partidelor etnice nu este constructiva. Ele agraveaza separatismul si adversitatile interetnice, produc o fragmentare politica nenaturala si slabesc procesul democratiei. Partidele etnice au tendinta de a acorda prioritate intereselor etnice, fata de interesele intregii societati. Partidele maghiare din Romania si Slovacia au participat la formarea coalitiilor guvernamentale si au utilizat prezenta lor in guvern pentru legalizarea limbii maghiare in scoli, in universitati si in functii oficiale. Spre nemultumirea majoritatii, partidele minoritarilor maghiari preseaza statul ca sa subventioneze activitati si institutii "etnice", sa le acorde considerabil mai multa "autonomie" si mai multe "drepturi" si sa renunte in Constitutie la definitiile de stat "unitar", "suveran" sau "national".

Reactii in NATO

Americanii sunt consternati si revoltati de retorica nationalista a premierului Orbán. Un fost consilier al presedintelui Clinton, care a promovat admiterea Ungariei in NATO, a relatat fara ambiguitate ca: "daca primul ministru ungar ar fi facut asemenea declaratii in 1995 si 1996, Ungaria ar fi fost descalificata... Discursurile politice ale lui Orbán demonstreaza ca teoriile noastre in favoarea extinderii NATO au fost eronate". In trecut, alte tari membre in NATO, precum Grecia si Turcia, au exasperat Alianta prin excese nationaliste care violau principiile democratiei euro-atlantice. In prezent, nu exista mecanisme pentru excluderea unei tari membre din NATO. Remedierea acestei dileme se afla in vederea Aliantei.

In 2002, Romania are o sansa reala de a fi acceptata in NATO. Rusia a renuntat la opozitia acerba impotriva extinderii spre Est a Aliantei Nord-Atlantice. Contrar ezitarilor anterioare, recent, Administratia presedintelui Bush a adoptat cu fermitate politica de extindere rapida a NATO, prin includerea in bloc a sapte tari: Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Slovacia, Romania si Bulgaria.

Contributiile militare ale acestor candidati sunt modeste. Decalajul dintre capacitatea militara a SUA si cea a partenerilor europeni este in crestere. Ceea ce inseamna, inevitabil, ca NATO a devenit, progresiv, o alianta politica, in care aspectele militare sunt oarecum diminuate. Aceasta realitate, care a alarmat o parte din "atlantisti", a fost acceptata recent de Administratia de la Washington. Pentru ca "noul" NATO sa poata functiona, membrii Aliantei trebuie sa accepte necesitatea mentinerii ordinii pe baza principiilor si valorilor democratiei liberale. Renuntarea la retorica strident nationalista si la promovarea conflictelor etnice este esentiala pentru obiectivele de securitate ale Aliantei.

In timpul razboiului din Kosovo, in 1999, guvernul de la Budapesta a refuzat sa participe cu trupe de partea NATO. Dar a pus la dispozitia Aliantei Nord-Atlantice spatiul aerian si aeropoartele Ungariei. In schimb, guvernul Orbán a etalat pretentii ambitioase cu privire la drepturile minoritatii maghiare din Serbia.

Voivodina, provincia sarba de la granita cu Ungaria, are 2 milioane de locuitori, din care 350.000 sunt de origine maghiara. Prin secretarul de stat la Externe, Zsolt Nemeth, guvernul ungar a propus un model de "restructurare" pentru Europa de Sud-Est, bazat pe "noua situatie geopolitica" in care autonomia Voivodinei trebuie sa fie restabilita si in care "drepturile individuale si teritoriale ale maghiarilor trebuie sa fie recunoscute". Premierul Orbán a insistat ca NATO sa accepte idea unui "nou aranjament regional comprehensiv", in care sa se ia in consideratie interesele Ungariei.

Presiunile insistente ale guvernului Orbán, in favoarea unei autonomii din ce in ce mai avansate pentru minoritarii maghiari din tarile vecine, au starnit reactii negative din partea tarilor occidentale. Ele stiu ca autonomiile teritoriale promoveaza separatismul, incurajeaza intoleranta si dau apa la moara unor politicieni venali care exploateaza invrajbirea interetnica.

Unii lideri occidentali se intreaba daca Ungaria a devenit membru al Aliantei Nord-Atlantice pentru ca Budapesta a imbratisat valorile democratiei euro-atlantice sau, asa cum da impresia premierul Orbán, pentru ca vrea sa-si promoveze interese nationaliste meschine, in dauna stabilitatii regionale.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22