De același autor
Invazia din Irak si evenimentele violente recente din Orientul Mijlociu au provocat dezbateri aprinse in legatura cu obiectivele strategice ale statelor din regiune. Guvernantii, teologii si liderii sectelor religioase participa activ la aceste dezbateri. Conflictele ideologice dintre sustinatorii modernizarii societatilor musulmane si fundamentalistii religiosi intransigenti s-au acutizat. Liderii moderati si-au regasit vocile si contesta validitatea dogmelor enuntate de fundamentalisti. Dezamagita de "realizarile" regimurilor islamice in Iran si in Afganistan si consternata de lipsa de succese durabile a jihadistilor, populatia din tarile musulmane a inceput sa-si piarda increderea in "mesajele" extremistilor si ale fanaticilor religiosi.
Ascensiunea extremistilor
In urma victoriei revolutiei iraniene din 1979, fundamentalismul islamic a beneficiat de un reviriment impresionant in lumea mahomedana. Inspirata de succesul lui Khomeini, miscarea radicala panislamica a luat o amploare fara precedent. Pozitia dominanta a clerului in societatile musulmane si sprijinul masiv acordat de masa "credincioasa" exponentilor fanatismului religios preconizau venirea inevitabila la putere a fundamentalistilor in mai multe tari arabe si islamice prin alegeri libere sau prin revolutii.
In urmatoarele doua decenii, islamistii intransigenti sperau sa devina forta dominanta in intreaga lume mahomedana. Exponentii fortelor islamice au castigat primele alegeri libere din Algeria si se pregateau sa preia puterea. Numai anularea rezultatelor scrutinului si interventia represiva a armatei algeriene au permis continuarea guvernarii seculare. Consecintele reprimarii sangeroase a fortelor islamice au fost devastante. O suta de mii de algerieni si-au pierdut viata in razboiul civil care a urmat.
In Egipt, militanti cu idei fundamentaliste, exasperati de opresiunea autoritatilor, au dezlantuit o campanie dura de teroare impotriva regimului secular al lui Hosni Mubarak. Peste 30.000 de egipteni au murit in luptele dintre guvern si teroristii fundamentalisti. In doua reprize, formatiuni politice islamice din Turcia au iesit invingatoare in alegeri. Numai postura amenintatoare a militarilor turci a atenuat elanul religios al partidelor islamice. Sub presiunile mulahilor din Pakistan, parlamentarii de la Islamabad au votat legi cu pedepse aspre impotriva blasfemiei religioase.
Osama ben Laden si organizatiile de tip Al Qaida, prin atacuri teroriste notorii impotriva "necredinciosilor", au aprins imaginatia maselor musulmane. Teroristii au fost asaltati de voluntari pregatiti sa se sacrifice pentru idealurile "islamice".
Miscarea radicala islamica a enuntat urmatoarele obiective principale: 1) alungarea "necredinciosilor" si mai ales a militarilor straini din tarile musulmane, 2) eliminarea influentei culturale nefaste si a "imoralitatii" occidentalilor din societatile mahomedane si 3) impunerea unor regimuri fundamentaliste care sa aplice strict legea islamica (saria). Democratiile occidentale au fost alarmate de posibilitatea formarii in Orientul Mijlociu a unui lant de teocratii musulmane care sa controleze zacamintele de petrol din cel mai mare bazin natural din lume. Pana la 11 septembrie 2001, reactiile occidentalilor la actele de teroare initiate de extremistii islamici au fost limitate si retinute. In consecinta, virulenta predicilor religioase si agresivitatea jihadistilor au continuat sa se exacerbeze.
Atacurile teroriste ale organizatiei Al Qaida impotriva Americii la New York si Washington din toamna lui 2001 au fost salutate cu satisfactie de majoritatea mahomedanilor. Multi dintre ei au crezut ca violenta terorista, in combinatie cu o ideologie spiritual-religioasa, este singura modalitate de a remedia sentimentele de umilire si frustrare ale arabilor, de a reafirma demnitatea islamica si de a restabili puterea colectiva a "drept-credinciosilor".
Declinul fundamentalismului
Sub presiunea cetatenilor americani, inversunat de anvergura actelor teroriste de la WTC si de la Pentagon, presedintele George Bush a ripostat cu forta covarsitoare in Afganistan si in Irak, unde a inlaturat de la conducere regimuri dictatoriale pe care le-a considerat sponsori si sustinatori ai teroristilor.
Cu participare valoroasa din partea aliatilor si, surprinzator, si din partea multor state musulmane, Washingtonul a lansat o campanie internationala de haituire a organizatiilor teroriste islamice. Jumatate din membrii esalonului superior al conducerii organizatiei Al Qaida au fost capturati sau ucisi. In Afganistan, centrele de instruire a recrutilor au fost eliminate. Multe surse de finantare a teroristilor au fost dezvaluite. O parte din fondurile organizatiei au fost sechestrate.
Sfidatorul Osama, cel care a declarat razboi Americii, a fugit si se ascunde in Pakistan. In Occident, multi se temeau ca, in urma agresivitatii antiteroriste a Americii, fundamentalismul islamic va castiga noi convertiti, va inflama masele de "credinciosi" si va provoca un val intolerabil de violenta care ar destabiliza Orientul Mijlociu si ar avea repercusiuni grave atat in Occident, cat si in tarile musulmane.
Pana acum, acest scenariu nu s-a adeverit. Desi noi acte de teroare au fost comise, acestea au fost mai "modeste" decat cele din 11 septembrie si nu s-au desfasurat pe teritoriul Statelor Unite sau in Europa. Datorita unor masuri preventive eficiente, multe din atentatele planuite de teroristi au esuat. Traditional, ca sa previna dezaprobarea si furia populatiilor musulmane, Al Qaida a atacat numai persoane si interese occidentale. In ultima vreme, jihadistii din Al Qaida au initiat atacuri teroriste in tari mahomedane in care o parte din victime au fost bastinasi. Consecintele au fost defavorabile pentru teroristi.
In mai 2003, la Riad, in Arabia Saudita, bombele teroristilor au ucis mult mai multi civili si oficiali sauditi decat americani. Actele lor au fost condamnate de majoritatea populatiei saudite, de guvernanti, de liderii religiosi si de mass-media. La Casablanca, in Maroc, sinucigasii jihadisti, dupa ce au "lichidat" unii straini si un numar mai mare de localnici, au fost subiectul oprobiului public.
Militantii care au asasinat turisti straini in Egipt, amenintand industria turistica, au fost ponegriti de populatie. La fel, la Bali, in Indonezia, uciderea unui mare numar de turisti a fost dezaprobata de localnici. Cu cat jihadistii comit mai multe atentate sinucigase in orasele arabe si musulmane, cu atat devin mai indezirabili publicului autohton. Un numar din ce in ce mai mare de musulmani se declara impotriva metodelor teroriste si, ca in Afganistan si Iran, sunt profund dezamagiti de absolutismul teocrat.
Uciderea fara discriminare a persoanelor civile cu obiectivul inspaimantarii populatiei este inevitabil o activitate respingatoare pentru majoritatea oamenilor decenti. Desi terorismul, practicat de grupari militante si mai ales de guverne opresive, a avut uneori succese, pentru oamenii normali, brutalitatea excesiva si ticalosia terorista sunt inacceptabile.
Succesele razboiului antiterorist nu semnaleaza ca organizatiile teroriste islamice au fost "invinse" sau decapitate. Al Qaida, condusa de Osama ben Laden, are inca mii de membrii fanatici si multe alte mii de simpatizanti. Aderentii organizatiei sunt raspanditi in multe tari si plasati in celule separate. Ei continua sa comploteze si sa planuiasca acte distrugatoare. Inevitabil, ei vor lovi din nou. Dar viitorul nu pare sa fie de partea lor.
Concluzii
Jihadistii si asociatii lor nu sunt in razboi numai cu democratiile euro-atlantice, dar si cu musulmanii care nu le recunosc autoritatea. Atacurile teroristilor islamici impotriva Vestului urmaresc in mare masura sa-i impresioneze sau sa-i intimideze pe musulmanii ezitanti sau nehotarati. Actiunile teroriste din tarile mahomedane, in care o parte din victime sunt localnici, creeaza din ce in ce mai multe resentimente in populatiile autohtone. Simtind ca isi pierd capacitatea de a racola ideologic masele de partea lor, radicalii islamisti se simt obligati sa-si extinda virulenta in speranta ca pot realiza supunerea populatiei prin intimidare.
A inceput sa devina din ce in ce mai evident ca fanatismul religios, extremismul si terorismul nu produc rezultatele preconizate de propovaduitorii fundamentalisti. Un numar din ce in ce mai mare de musulmani inteleg ca "Islamul" nu este "Solutia" sau "Salvarea".
