De același autor
Cu puține săptămâni în urmă, m-a sunat la telefon un prieten de peste ocean, scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor, ca să afle ce se petrece la Uniune și de ce sunt dați afară unii membri. Tocmai fuseseră excluși doi membri care intentaseră procese Uniunii, solicitând anularea Statutului și a alegerilor din 2013, precum și numirea unuia dintre ei președinte interimar. I-am răspuns prietenului meu că la Uniune nu se întâmplă nimic neobișnuit. Statutul prevede că nu poți fi membru într-o asociație ca aceea a noastră contestându-i regulile de funcționare și, încă, nu după 30 de zile, cum cere legea, ci după doi ani și jumătate. Mai mult, unul dintre cei care au făcut plângere în justiție fusese membru în comisia însărcinată cu redactarea Statutului, îl prezentase Consiliului spre aprobare, îl votase laolaltă cu colegii săi, candidase pe baza lui la președinția Filialei de Poezie București și fusese ales, candidase apoi la președinția Uniunii și pierduse. Mă întorc la telefonul cu pricina. I-am spus prietenului meu ceea ce spun mereu de atunci încoace: Uniunea Scriitorilor funcționează statutar, a depășit perioada de criză de după 2009, nu are datorii, și-a respectat obligațiile asumate față de membrii ei, și-a dus la bun sfârșit toate programele, cu excepția Festivalului „Zile și Nopți de Literatură“, exclusiv din fonduri atrase, fără a cheltui un singur leu din veniturile interne sau din cotizații, care rămân, de altfel, la filiale, ca și banii din vânzarea revistelor, care le revin acestora din urmă. Totul, în deplină transparență. Numai cine nu vrea nu știe. În fine, i-am mai spus prietenului meu un lucru, și anume că, dacă îmi este cu adevărat prieten, ar fi trebuit să mă sune ceva mai de mult și să mă întrebe cine și de ce a declanșat o campanie de presă contra Uniunii și a mea personal, recurgând la un limbaj suburban, de nereprodus public, plin de injurii, calomnii, atacuri la persoană, amenințări și blesteme (!). Fiindcă despre o agresiune contra Uniunii e vorba, nicidecum despre un „război“ în sânul Uniunii, cum au titrat unele publicații; conducerea Uniunii nu se războiește cu nimeni; ea a reacționat la atacuri, aplicând Statutul. Acesta a fost însă doar începutul.
Agresiunii verbale i-au urmat procesele. Nu unul, nu două, mai multe. Ele sunt pe rol și astăzi. Este, cum spuneam, contestat Statutul și pusă în discuție alegerea mea ca președinte. În fond, acesta e nodul problemei. Justiția, care înregistrase Statutul, era solicitată să ia act de alegerea mea de către un „organ inferior“, Consiliul, deși alegerea fusese votată de Adunarea Generală, exact cum stipula Statutul. O minciună într-o plângere adresată justiției! Și cine știa cel mai bine cum stăteau lucrurile decât cel care făcea plângerea? Participase alături de mine în Adunările Generale din cele 20 de filiale și asistase la deschiderea urnelor, odată turul încheiat, necontestând, era și greu, rezultatul. Nu mă întrebați de ce după atâta timp a crezut că poate deveni președintele Uniunii pe altă cale decât acea a alegerilor democratice.
Lucrurile n-au rămas în acest stadiu. După o îndelungată forfotă pe Facebook sau pe bloguri personale, câțiva scriitori, unii membri ai Uniunii, alții, nu, au înființat un așa-numit Grup de Reformă, a cărui caracteristică principală este de a nu fi propus nicio umbră de reformă, mai puțin aceeași dorință imperioasă de a-l înlocui pe președintele statutar ales. Grupul a venit cu acuzații nefondate, ignorând totul despre activitatea Uniunii, mergând până la a solicita intervenția Curții de Conturi și chiar a DNA. Mai grav: o bună parte a semnatarilor pe lista Grupului și-au dezmințit în scris adeziunea. Alt fals, așadar! Campania a culminat cu convocarea unei Adunări Generale Extraordinare a Uniunii Scriitorilor, în cadrul căreia a fost aleasă o nouă conducere. Ilegalitate ușor de probat: conform Statutului în vigoare (și al oricăruia dintre cele anterioare), convocarea Adunării Generale Extraordinare este posibilă doar la cererea președintelui, a Consiliului sau a unei treimi din numărul membrilor (ceea ce înseamnă peste 800). Grupul a reușit să strângă 28 de scriitori, după cum au declarat înșiși membrii lui. Doar că o treime dintre participanți nu erau membri ai Uniunii, altă treime au votat prin delegație, nefiind prezenți, ceea ce e nestatutar, rămânând valabil votul a nouă sau zece persoane. În aceste condiții, votul nu are nicio valoare și e puțintel comic să vrei să schimbi conducerea unei instituții care numără 2.625 de membri prin votul a nouă sau zece dintre aceștia întruniți pe cont propriu. Ilegalitățile au continuat cu expedierea către presă a unui comunicat purtând sigla Uniunii, din care rezultă că cei nouă și cu sergentul zece au ales în conducere 12 scriitori, mai mulți decât cei cu drept de vot, așadar și unii care nu sunt membri ai Uniunii, și nu neapărat fiindcă ar fi fost excluși, ci fiindcă nu făcuseră niciodată parte din rândurile Uniunii. În mod ionic, așa-zisul președinte a semnat în trecut o solicitare de anulare a taxei de timbru, iar unul dintre așa-zișii vicepreședinți a pledat contra legii de bugetare a revistelor de cultură ale Uniunii, ceea ce nu-l împiedică acum să promită că va reduce cotizația și că va mări numărul indemnizațiilor de merit! Și încă: toate acestea, înainte ca noua (sic!) conducere să fi fost validată de către instanța judecătorească sau ca pretendenții la șefia Uniunii să fi obținut în justiție anularea Statutului în vigoare. Detaliu trecut suveran cu vederea de un moderator de televiziune care i-a prezentat pe contestatari drept aleși, dar nu instalați. Că ei înșiși se cred legitimi, treacă-meargă, dar ca un jurnalist să-i aducă în studio atribuindu-le titluri fictive este de neînțeles.
Iată cum se creează un fals eveniment de presă! Mărturisesc că, dincolo de, cum să zic mai blând, nedumerirea mea față de tot ce se întâmplă, nu mă simt deloc confortabil văzând cum o agresiune stupidă și fără șanse de reușită a câtorva scriitori nemulțumiți din cine știe ce pricini contra asociației lor de breaslă „concurează“ pe micile ecrane sau în presa scrisă evenimente cu adevărat importante și preocupante pentru noi toți. Mult, dar supărător, zgomot pentru nimic.